1,106 matches
-
problema va fi cu siguranță de a spera că drept consecință a faptului că va avea alte priorități și contacte și posibilități, România (ca alte țări înaintea ei și după ea) va dobândi în timp aceleași rânduieli culturale și economice plicticoase, pluraliste, încrezătoare, așa-zisa "a treia cale", toate cele care sunt astăzi atributele comune ale vieții publice din Europa Occidentală (dar care n-au fost astfel cu doar două generații în urmă). Și că, drept consecință, intelectualii români vor abandona
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
se întîmplă în Bunavestire, unde defectul sus-menționat nu se vede, întrucît naratorul nu se mai obosește să explice cum se face că stîngaciul, călcătorul în străchini Grobei devine brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele cu nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în Bunavestire, alteori (cînd se încăpățînează să explice la infinit și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
de teatru importanți care n-au fost invitați etc.), a stîrnit nedumeriri și, nu în ultimul rînd, îngrijorarea față de ce se întîmplă cu mișcarea noastră teatrală. O criză a regizorilor pare evidentă din felul în care arată multe producții: terne, plicticoase, lineare, prăfuite sau, dimpotrivă, vulgare în mod gratuit, care își propun să șocheze doar prin asta. Modificări importante, și uneori majore, survin prea des în jocul actorilor în deplasare, lucru care afectează și deteriorează imaginea montărilor pînă la a pune
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
Festivalului de Film European - ediția a 5-a, filmul belgian Rosetta. La București, ca de altfel pretutindeni unde a rulat, publicul a fost împărțit în două: unii au exclamat: "Zguduitor!". "Emoționant" (și superlativele au curs), alții l-au catalogat drept "plicticos", "tembel", "enervant" etc. etc. De fapt, toate aceste remarci nu făceau decât să reproducă în mic virulentele polemici iscate la Cannes 1998 de prezentarea filmului fraților Luc și Jean-Pierre Darddenne, toate centrate pe ideea de valoare în cinema și, mai
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
Cronicar Canon și canonire O polemică de toată frumusețea a declanșat D. Țepeneag, publicînd în plicticoasa revistă Contemporanul mai multe articole împotriva lui G. Călinescu și a ciracilor săi postumi. A răspuns Marin Mincu în Cotidianul (reluat și de Observatorul cultural), punînd punctul pe i: problema lui D.Ț. este că a fost lăsat pe dinafara
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
ca-n Gabroveni". Vera (Praxiteea) trecuse peste întreruperea făcută doar în șoaptă, însă vizibilă pentru toți cei de față, iar Axente, după ce mai întîi tușise frecîndu-se de catifeaua obosită a fotoliului Louis XV, pe care ședea, făcuse o expunere teoretică plicticoasă, din care reieși că nimeni în viitor nu va mai munci, în cele din urmă, ci toată lumea va citi și se va instrui - "pe rupte!" strigase tare Brummer înveselind oarecum auditoriul înmărmurit înaintea viitorului ce-i aștepta... Vera (Praxiteea) aplaudase
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
clară între singurătatea că aspirație și singurătatea că regret? * Destărat, fiind - culmea! - prea legat de țară prin determinări feudale (ceea ce am numit exilul intern în România). * A bîrfi Parisul, Londra, Romă (după ce le-ai experimentat îndelung) drept medii închise, meschine, plicticoase. N-ar fi mai simplu să vorbim despre insuportabilul sat planetar? * Consolarea pe care ți-o da faptul că unele dorințe dispar înaintea dispariției noastre. * Eroarea: față întunecat a vitalității. Totuși, o fată a vitalității. * Imposibilul are o latură tragică
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
de o partidă de fotbal improvizat. O împăcare se va produce și la capătul lungului șir de hărțuieli administrate reciproc de doi soți în divorț, eroii din Bună gospodărire de Frank Novak, care practică la debutul său un fel de plicticos ciné-vérité in american style, revendicîndu-se de la Cassavetes și chiar de la Dogma '95. Stăpînind perfect rețeta thriller-ului și considerînd că " În ziua de azi cel mai comun drog e banul", austriacul Götz Spielmann a înnobilat un story ca oricare printr-
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Livescu - redactor șef, Emil Nicolae - secretar general de redacție, Vasile Spiridon, Vasile Baghiu, Dorin Ploscaru, Mihai Merticaru, Vladimir Tescanu, Nicolae Sava - redactori. În nr. 8-9-10, de 142 de pagini frumos machetate de Dana Mîndru, cu excepția cîtorva fragmente de roman cam plicticoase, fiindcă "nu se țin" așa, fără cap și coadă, toate textele sînt interesante și "la zi" (mă rog, la trimestru). Datoria față de Anul Eminescu e împlinită printr-o anchetă referitoare la ediția Christinei Zarifopol-Illias, văzută de pe poziții și din unghiuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
din ființa dvs. puneți în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrieți referiri autobiografice? Unde? J.B.: Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră a tuturor e un câmp de bătaie, nu-i așa? Ar fi tare plicticos un roman despre personaje fără izbânzi și înfrângeri, momente bune și rele. Datoria romancierului e să arate cu degetul și în același timp să analizeze misterul. Atitudinea mea față de viața afectivă a personajelor mele face parte din actul scrisului, și
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
există "cazuri" (cu toate exagerările de care nici un "serial", cîtă vreme "intriga" nu e, de la început, știută la fel de toate părțile, nu e scutit) sînt motive să afirmăm vivacitatea unei lumi pe care unii-alții ar putea-o crede peste măsură de plicticoasă. Cartea lui Ion Bogdan Lefter e, în primul rînd, breviarul unor "fapte". Cu totul obiectivă n-are cum fi, însă ține, prin "colarea" cît mai multor păreri, la "rotunjimea" contextului/contextelor. Oricine, altfel spus, este liber să citească și să
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
sau la a fi veșnic greșit înțeles. Fiindcă pe Pămînt, cum știm, cu toți sîntem datori... Am citit demult o carte cu adevărat tulburătoare, dacă o privim prin prisma asta. Nu era o carte "mare", dar, parafrazîndu-l pe Voltaire, nici plicticoasă nu era. Fiica timpului - e vorba despre faimă, ce de timp depinde, în primul rînd, cum ni se amintește în motto - de Josephine Tey, o autoare care (amănuntele contează totdeauna) are un master în istorie. Chiar dacă istoricii spun, poate, că
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Luminița Marcu Foarte greu ar fi fost de găsit în voluminosul roman Povestea marelui Brigand, din 2000, semnele romanului apărut acum, Simion liftnicul. Petru Cimpoeșu își aplică de astă dată o drastică cenzură și rezultatele se văd. Au dispărut pasajele plicticoase și dezlînate și o dată cu ele tendința de a scrie lung. în Simion liftnicul, Petru Cimpoeșu are timp să scrie scurt, romanul pare lucrat, corectat și reluat, e o mică bijuterie de umor sec, de ironie și parodie bine ținute în
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
când am mințit, am mințit mai ales prin omisiune, trecând sub tăcere ceea ce mi se părea neinspirat sau de prost-gust într-un text. Cum aș fi putut să trezesc interesul publicului pentru literatura română contemporană lăudând ceea ce era tern și plicticos într-o carte? Nu poți să faci reclamă unui parfum dându-le celor din jur să miroase un câine plouat. Sunt critici care scriu pentru scriitorii despre care scriu. Sunt alții care se adresează lor înșiși, îmbătați de narcisism. Mai
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
sare, astfel încât să nu fie depășite posibilitățile renale de eliminare a acesteia. Medicul este cel îndreptățit să stabilească tratamentul și conduita alimentară a pacientu-lui“ Zicale și proverbe l Un om deștept și cumpătat „este ca sarea în bucate“, iar unul plicticos și monoton „tare-i nesărat“ l Când cineva ne mustră, spunem că „m-a făcut cu sare și oțet“ l Fiecare trebuie să ne facem treaba, că „n-o să vină nimeni să ne pună sare în mămăligă“ l Trebuie să
Agenda2003-15-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280905_a_282234]
-
bine informat despre problema în discuție, a pus două-trei întrebări, i-a spus că totul era în ordine și că, virtual, afacerea era încheiată. Italo Svevo avea impresia că visează. Se așteptase la o serie nesfîrșită de formalități, una mai plicticoasă decît alta, la un șir interminabil de discuții. Fuseseră de ajuns cinci minute pentru ca atât de costisitoarea lui vopsea submarină să fie acceptată de cea mai puternică marină militară din lume. În Italia - comenta el -, chiar și în Franța, ar
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
implică condamnarea nu insist: orice cititor cu capul pe umeri se va convinge de aberația sentinței („criminalul de război“ a primit opt ani de închisoare cu confiscarea averii). A intra în detalii procedurale ar însemna să preschimb cronica într-o plicticoasă defilare de chichițe tehnice, pe care nu numai că mie greu să le reproduc, dar nici măcar nu le pot înțelege. Din acest motiv, mai la îndemînă ar fi să-l definesc pe scriitorul Mircea Vulcănescu, așa cum se desprinde din Ultimul
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
Luminița Corneanu E greu de imaginat un subiect mai arid și mai puțin ofertant pentru o carte decât realizarea unui dicționar. Si totuși, nimic arid și plicticos în cartea lui Günter Grass. E drept însă, nici dicționarul despre care vorbim nu este unul oarecare, nici autorii lui nu sunt niște anonimi. Dicționarul limbii germane, început în 1838 de frații Jacob și Wilhelm Grimm și definitivat abia în
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
nu fac din studenți un mare pacient inert cu calități de dactilograf, ci-l tratează ca pe un interlocutor, invitându-l să se pronunțe de fiecare dată asupra problemelor discutate”, explică Diana. Nici cursurile de Jurnalism la Bruxelles nu sunt plicticoase, ci simulează întocmai munca pe care jurnaliștii o fac într-o redacție. Nu știu situația din România, dar la Bruxelles jurnalismul înseamnă practică, multă practică și excursii. În cadrul unui curs de jurnalism de investigație, am făcut o excursie cu toată
De ce pleacă absolvenţii de liceu în străinătate by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/22549_a_23874]
-
spus cu calm și căldură poveștile și s-au întrecut în a ne cuceri, ceea ce nu se întâmplă niciodată în spațiul impersonal al unui supermarket, unde sticlele stau aliniate pe rafturi, mute și umile, ca niște condamnate la o existență plicticoasă și rece. La final, am ales și am făcut o comandă, care ne-a fost livrată în 24 de ore, dar am fi putut și să nu alegem nimic. “Fără obligații”, la Cheia Vinului înseamnă chiar fără obligații. Dacă doriți
Vinul care își spune povestea la tine acasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20805_a_22130]
-
galbenul frate,cu vișiniul elegant, cu rozul celest, cu movul rece. Albul Mănăstirilor- Temple, ale Sfinților supremi, strălucește, întărit de raza de soare. Norii sunt perfecți de albi ,într-o frumoasă și lungă zi de vară. Liniștea e sănătoasă, nu plicticoasă. În aerul cuprins de tăcere se simte glasul pământului străbun. Aici în Bucovina pietrele vorbesc ! Ele păstrează tainicul zgomot lăsat de copitele cailor alergând la luptă. Pietrele păstrează tainicul zgomot lăsat de oștenii ce-și zângăneau săbiile, puștile, în țipătul
LAA POARTA NORDULUI DE RĂSĂRIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383745_a_385074]
-
capului dintr-o crăpătura din tavan. - Eu nu zic ostilă, eu zic diferită. Suntem diferiți, dar egali. Cum ar fi că lumea să fie alcătuită din șapte miliarde de indivizi, toți că ține sau ca mine ?... Ar fi foarte, foarte...plicticoasa. Ce simplu ar fi fost pentru Creator să conceapă un singur tip de om, un singur tip de copac, un singur tip de fir de iarbă...Așa că să ne bucurăm de existență diversității. Și se lumină la fața cu un
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
ai văzut nici un film de-al meu? - Cred că am văzut unul... O reclamă pentru sutiene sau undițe de lux, nu mai țin minte, am răspuns politicos. - Ah, da... A fost un mare succes. Habar n-ai cât e de plicticos ca toți să-ți spună că te-a admirat la televizor, că ți-a citit interviurile, că ți-a cumpărat discul. Dumneata ești singurul care m-a înțeles. Discreția e o pasăre rară. - E explicabil, doamnă sau domnișoară. Profesia mea
SCHIŢE UMORISTICE (26) – FEMEI CELEBRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377277_a_378606]
-
cititor atent al lui Eliade a făcut-o singur: din cele trei chipuri pe care le arată publicului interbelic - eruditul, prozatorul și eseistul - cel mai viu și mai convingător e cel de-al treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos. Îl urmărești cu resemnarea celui care privește un convoi de înmormîntare: savantlîcuri defilînd inerte din nevoia de a satisface exigențele rafinate ale domeniului. În schimb, prozatorul Eliade e scremut și nefiresc: o voință de a scrie frumos îi subminează efectul
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
Biblioteca Academiei, cum conținutul Memoriilor o dovedește prea bine. Fiecare din cele opt studii, intervenții ale acade-mi-cie-nilor, în ședințe, în ceva mai puțin de-un an (din iunie 1906 în aprilie 1907) ar merita - departe de ele stilul sec, ori plicticos (avantajele tinereții, pesemne...) - o discuție separată, după 100 de ani. Cum nu se poate face dintr-o dată, am rămas la prelegerea unui oaspete, l-am considera azi, Iorga, căruia istoria literară i-a rămas, se știe, violon d'Ingres. Prelegerile
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]