124 matches
-
acord să ne slobozească?... -Atunci nu are decât să ne dea omul hrană, a zis la rându-i Ochiblând. -Nemaipomenit! exclamă tatăl, dar cum să-i spunem? Ca să ne desfacă digul pentru a pleca, cum te-ai gândit să facem, Plimbăreț? Așa să facem și în cazul acesta, le-a propus tatăl. -Rugăm regele nostru să ne ajute, a fost de părere Visător. -Până ajungem la regele nostru, ne mănâncă omul, răspunse deznădăjduită mama. Întreaga familie Pește-gri, a amuțit de îngrijorare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți și boschetari, se agita lângă bordură, acuzând traficul. Avea părul de un galben ieșit din comun, un galben turbat, ceva în genul unei omlete, o omletă pufoasă. În timp ce își învârtea pumnii prin aer, bolborosea ceva despre fraudă și trădare, redundanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la jocuri zgomotoase precum baba-oarba, caută-degetarul sau de-a v-ați ascunselea, jucând gajuri sau mimă printre hohote de râs, strigând „Bravo!“ și „Bis!“ când Du Maurier interpreta cu un glas plăcut de tenor vreunul dintre cântecelele sale favorite, „Bravul plimbăreț“, balada lui Thackeray despre Micul Billee, sau „Mimi Pinson est une blonde“ și alăturându-se cu elan refrenului de la „Vin à quatre sous“: Fi! de ces vins d’Espagne, Ils ne sont pas faits pour nous C’est le vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intrare. Nu mai era acolo. Un scurt moment de claustrofobie, apoi liniște, calm, în ciuda vorbei străvechi care-i revenea mereu în minte și care spunea Iona în burta balenei. La civilizațiile pașnice instinctul de supraviețuire e îngropat adânc. în cazul plimbărețului Vultur-în-Zbor acesta se afla foarte aproape de suprafață, chiar dacă oarecum slăbit de conștiința nemuririi lui. Acum, când se trezi scufundat într-o lume despre care simțurile îi spuneau că nu putea să existe, dar despre care tot ele îi spuneau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
l-am amintit cum stătea lîngă Paula pe balconul apartamentului său, În dimineața de după urmărirea cu șalupe din port. Am acceptat ideea că incendiase nava nu cu vreo intenție criminală, ci pentru a crea un spectacol frumos pentru mulțimea de plimbăreți din ceasurile serii, dar și că el sau vreun colaborat al lui Îmi dăduse foc la Renault. Motiul, dacă exista vreunul, părea de neînțeles - nu atît o Încercare de-a mă forța să părăsesc Estrella de Mar, cît una de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încîntat s-o revăd. În costumul ei cu pantaloni albi și tocuri Înalte, cu eșarfa de mătase plutindu-i În jurul gîtului, n-ar fi avut un aer mai puțin medical nici dacă ar fost vreunul dintre acei mondeni și stilați plimbăreți cu iahturile de croazieră de la Puerto Banús. — Paula...? Chiar tu ești? — Ba bine că nu. Închise În urma ei ușa apartamentului și se Îndreptă către balcon. Strîngînd ușor portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mânecilor, după această dungă orizontală pe care o lasă pe spate spătarul scaunului de care se sprijină adesea În timp ce prizează tutun sau se odihnește după eforturile lenevelii. Pe omul de afaceri Îl vei admira după umflătura buzunarului cu carnete; pe plimbăreț, după subțiorile deformate, unde Își ține de multe ori mâinile; pe prăvăliaș, după tăietura uriașă a buzunarelor, mereu larg deschise, ca pentru a se plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII Pedestrașul are Întotdeauna de Înfruntat o prejudecată. Prin urmare, iată axioma care va trebui să reglementeze toaletele prozaicilor plimbăreți: XLVIII Tot ce urmărește obținerea unui efect este de prost gust, la fel ca tot ce este zgomotos. De altminteri, Brummell ne-a lăsat cea mai admirabilă maximă În această privință, consacrată de asentimentul de care s-a bucurat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spune că e profesor la Sorbona, că are trei doctorate și că a revenit în România să-și prezinte noua teorie evoluționistă. Vorbește tare, graseiază cu plăcere, mă încolăcește și mă descolăcește cum vrea el, se simte în largul lui. Plimbăreții de pe alei întorc capul după el - are o eleganță, o nonșalanță care nu se împletește cu gesturile pripite și stresate ale celor din jur. Ieșim din Cișmigiu. Îmi spune că e de spiță boierească, din neamul Beligrazilor. Îl mai cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei, prin bunăvoința colegului și prietenului de generație, dl. prof. Ioan Enache, trăitor actualmente în Elveția. Reveniți acasă, seara târziu, l-am revăzut pe dl. Enache după mulți ani. M-a complimentat pentru starea mea de sănătate. Până la sosirea drumeților plimbăreți, m-am delectat cu volumul de versuri recent primit de la dl. V. Fetescu. Omul acesta a ajuns la maturitatea de scriitor gândind preponderent în versuri. Mi-a și spus că a început să gândească și să vorbească versificat. Are multe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe centru“ să mă plimb, să ne plimbăm, liceeni timizi În uniforme Închise la culoare, cu fețele spuzite de coșuri și profesori aspri cu multe dioptrii la ochelari, aflați aproape de pensie, cu carnețelele În mână gata să-i noteze pe plimbăreți (era mai ales unul de geografie, Mustață, cum Îl poreclisem pentru podoaba capilară de sub nas, care, a doua zi, la școală, odată intrat În clasă, decreta scurt: „Ia să iasă la lecție Neacșu, Țoncu și M.“. Ne punea Întrebări foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se cerea descoperirea și pedepsirea instigatorilor. Primăvara trezea noi pofte de viață. Grădinile de vară își pregăteau deschiderile. Cafenelele și cârciumile acaparau trotuarele cu mesele scoase la aer. Pe Calea Victoriei, între Bulevard și Palat, femeile frumoase întinereau în toalete ispititoare. Plimbăreții cotidiani de ambele sexe își șopteau pe trotuare obișnuitele chemări: "iubire", "păpușica"... Titu Herdelea stătea acuma mai puțin pe acasă, deși camera lui era drăguță și prietenoasă. Tocmai într-o după amiază pe care se hotărâse să o jertfească unei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce-și părăsește biroul sau atelierul pentru a se-ntoarce acasă, la familie, se sustrage timp de-o oră sau două cadrelor normale ale societății. El se găsește pe stradă sau în metrou, atom al unei mulțimi zumzăitoare și multiple. Plimbăreț sau vagabond, el este atras de gloată și se cufundă-n mulțime cu o plăcere intensă. Baudelaire, în Spleen de Paris, descria fenomenul ca pe "o artă". "Cel care se plimbă, solidar și gînditor, află o lecție unică în această
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul său, are o ocupație ce a devenit o adevărată patimă, vânătoarea. Se înfățișează, ca și stareța, îmbrăcat după moda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
corelație cu mișcările celorlalți actori; exerciții de plasare scenică față de ceilalți actori, față de elementele de decor, față de spectatori; exersarea mersului cu o carte pe cap/cu un pahar plin cu apă în mână12 etc. pe un traseu indicat etc.; * Uriașul plimbăreț 13 un grup de participanți formează (prinzându-se de mâini, de haine etc.) un uriaș care trebuie să se deplaseze dintr-un loc în altul; * exerciții de schimbare a decorului, a efectelor luminoase 14 etc.; * exerciții de mânuire a păpușilor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
altor posibili însetați trecători. Cu o zi înainte, La capannine văzusem, tot pe la prânz, cu totul altfel de cai, la școala de echitație. Ăștia nu cred că băuseră vreodată apă colorată, dar nici n-avuseseră parte de culorile podoabelor fraților plimbăreți din Palermo. Țanțoși, cu boturile în mâncare, au ridicat ochii cercetători și nările fremătând spre intrusul care le tulbura masa, vrând sa-i vadă intențiile, dar să și simtă dacă plutește cumva în aer vreun iz de măr sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și ei succed la domnie după neam.” Mai dau încă un fragment din același text pentru a desluși mai bine despre ce ținuturi ne luminează așa de încîlcit ,,neștiutorul” istoric grec Diodor. În Cartea ll,XLlll, scrie despre sciții cei plimbăreți care și-au întins domnia din sudul munți-lor Caucaz, în nord ,,ajungînd pînă la Ocean(adică Marea Neagră pentru că sciții nu au fost niciodată în Europa de vest) și lacul Maiotis(Marea de Azov), au mai ocupat și restul teritoriului pînă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de a fi acroșată de vreun gigolo musculos, sînt tratate cu rară acuitate. În aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb dialectal-parșiv, de o plasticitate concurîndu-i binișor arta cealaltă, din atelier. Nu uită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că nu pricepe nimic din "vrăjitoria asta", dacă la acesta situația nu ne miră, "interioarele" francezului, ca și ale maeștrilor flamanzi sugerîndu-ne oricum claustrarea, la Utrillo (1883-1955) aceeași situație pare cumva paradoxală, pictorul revendicîndu-se din plainair-iști, din "dependenții" de natură. Plimbăreții. Ei bine, marele consumator de absint, omul bodegii, a pictat tot ce se putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sănătoșii", cărora "bolnavii" le aruncau priviri sfidătoare. Unul din ăștia mi-a și spus-o mustățind: dom' le, fii atent, ești cam palid, întremează-te! Mai poate fi tratată cu glumă situația de-acum? Evident, referitoare nu numai la internații plimbăreți, ci și la lipsa generală de conduită cît de cît civilizată. Pe stradă, în magazine, în case. Cele două gravide ieșite nerușinat la promenadă sau după mîncare au avut parte, măcar, de minima și naiva mea indignare. Cîți însă o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu o tulburare crescândă. Trupurile lor îmi erau inaccesibile. Da, nu era vorba despre o imposibilitate reală de a le întâlni. De multă vreme, imaginația mea erotică învățase să dejoace obstacolul acela. Închideam ochii și le revedeam pe frumoasele mele plimbărețe - goale. Asemenea unui chimist, printr-o savantă sinteză, puteam să le reconstitui corpul plecând de la elementele cele mai banale: greutatea coapsei femeii care, într-o zi, mă atinsese, în treacăt, într-un autobuz înțesat, rotunjimile trupurilor bronzate de pe plajă, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pomenindu-mă sub un cer deja aproape negru. Obosit, ca și cum tocmai aș fi traversat înotând un mare fluviu, priveam în jurul meu recunoscând cu greu obiectele familiare. Totuși, am dorit să fac cale întoarsă pentru a le revedea pe cele trei plimbărețe din Belle Époque. Dar vraja pe care tocmai o încercasem parcă mi-a scăpat din nou. Memoria mea, fără să știu, a reînviat cu totul altă imagine din trecut. Am văzut un bărbat frumos, îmbrăcat în negru, în mijlocul unui birou
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
moștenirea istorică a orașelor. "Sectarismul unui Le Corbusier subliniază Bernard Oudin -, escamota una dintre îndatoririle esențiale ale urbanismului: crearea unei legături între trecut și viitor"187. Dacă uneori trece prin nostalgia pentru orașul medieval, cu străzile sale sinuoase, care rezervau plimbăreților surprize, pentru dezordinea construcțiilor care nu limitau monumentele la simplul rol decorativ, indignarea acestor critici privește mai ales nepăsarea moderniștilor față de exigențele antropologice elementare. Aceste critici sunt pregnante în operele lui Henri Lefebvre: strada se preta indispensabilei "aproprieri a orașului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai puțin În Italia - consta În haine strâmte și viu colorate, siluete androgine deliberat inaccesibile celor trecuți de 30 de ani. Pantalonii Înguști de velur roșu și cămășile negre strâmte de la „New Man” au devenit În următorii trei ani uniforma plimbăreților din Paris, copiată furibund În toate țările. Ca toate lucrurile din anii ’60, hainele erau făcute de bărbați, pentru bărbați; dar ele puteau fi purtate și de tinerele femei, ceea ce s-a și Întâmplat. Chiar și casele de modă renumite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]