12,745 matches
-
grijă cu scara de la glasvand”. Arse și anonima aceea, și nu-i spuse nimic Deliei. Era în decembrie, cu căldura acelor luni de decembrie de prin anii douăzeci; acum se ducea după cină acasă la Delia și stăteau de vorbă, plimbându-se prin grădinița din spate sau pe străzile din preajmă. Pe căldură mâncau mai puține bomboane, nu fiindcă Delia ar fi renunțat la încercările ei, dar aducea puține mostre în salon, prefera să țină bomboanele în cutii vechi, ocrotite în
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
casei arătoase, de modă veche, cu scară interioară - una din treptele de lemn scârțâie - Domnul (EU-l poetic, înlocuit aici cu NOI, pluralul de maiestate) întârzie, ținând în mână un „pahar înalt”. S-au certat? Sigur este că visătorul se plimbă și face planuri cum s-o răpească: îmbrăcat ca în „Fantomas”, cu un tricou „foarte bine mulat pe corp - încât să ne facem înalți” - s-ar strecura în camera unde doarme femeia pe care vrea s-o recucerească. Oprit lângă
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
dependența de ce păstrează în ele benzile de magnetofon l-au redus la un număr fix de senzații, de gesturi, de reacții. Acum, numărul și succesiunea lor îl dau la iveală, în interpretarea lui Marcel Iureș, pe Krapp. Niciodată treaz, își plimbă limba peste buzele uscate de alcool, își trece mîna prin păr, își sprijină capul în palmă, privește în același punct, cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
despre moderatoare numai de bine, din solidaritate de gen) care fac astăzi talk show-uri la televiziune. L-am zărit pe Iosif Sava la cîteva evenimente culturale dintre cele care strîng o mulțime de intelectuali...vizibili. Îmi amintesc că se plimba tăcut printre ei pînă cînd se oprea în dreptul unuia cu care începea o discuție degajată. Rîdea cu plăcere. A explicat mai tîrziu de ce mergea la asemenea întîlniri: privea oamenii ca să-și găsească interlocutori care știu să vorbească. Le cîntărea calitățile
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
devreme, pachetul cu bombonele pregătit pentru anul viitor. Doar așa se explică bâlbâiala punerii pe tapet a măsurilor fiscale și, apoi, penibila lor ascundere sub masă. Cunoscând câte ceva din perversitatea hămesiților din fruntea țării, nu m-ar mira ca facilitățile plimbate pe la nasul românului să fie un cadou otrăvit pentru viitoarea guvernare. Agitația din SRI, în care naivii descifrează punerea în aplicare a cerințelor NATO, ar putea fi răbufnirea luptei dintre două secțiuni înspăimântate de rezultatul observării atente, „la vârful ierbii
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
Vasile Spălărețu a fost zărit plimbîndu-se prin sat cu mîinile la spate și ușor dus pe gînduri, dar nimeni nu a dat importanță acestui fapt zicînd că, deh, să fii și mort, și vesel, nu se poate! După ce s-a plimbat el așa, preț de vreun sfert de ceas, aparent fără nici o treabă, a intrat în birt și a comandat o drojdie dublă. Barmanul l-a servit cu promptitudine și a încercat să-l întrebe de vorbă, plecînd de la considerentul că
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
Genezei, punctînd idealul platonician al androginului: „Preabunul n-a făcut/ omul în afara omului/ pînă astăzi bărbatul e în femeie/ și femeia-n bărbat.// ca un pendul care ne traversează/ cum ar purta un animal invizibil/ în lesă pe străzi/ cineva plimbă prin noi/ androginul în lanțuri.// lătratul lui roșu/ se-aude cînd se vede.// la sfîrșitul veacurilor/ bărbatul va fi femeie și femeia/ bărbat” (ibidem). Sub egida Nopții absolute, resimțite ca o anamneză (Mic decalog al Turnului Eiffel), e situat încă
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
se găsea pe Spiegelstrasse, la numărul 1. Puțin mai sus, pe aceeași străduță unde seară de seară era o revărsare nebună de cîntece, de poeme și de dans, la numărul 12, locuia Lenin. Radek, Lenin și Zinoviev puteau să se plimbe fără restricții. L-am văzut pe Lenin de cîteva ori la bibliotecă și l-am auzit o dată vorbind la un miting, la Berna. Vorbea bine nemțește.» 7) Georges Hugnet, care nu a fost un martor direct, dar a cercetat serios
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
același lucru. Nu spun asta ca să-l scuz pe arbitru, însă hențul lui Laurse nu s-a văzut decît la reluare. Și apropo de prelungirea jocului. Ai noștri, care au avut un corner înaintea egalării, puteau juca mingea “la păstrare”, plimbând-o de la unul la altul, până s-ar fi plictisit arbitrul. Fiind vorba de o decizie tactică, aceasta trebuia să vină însă din partea antrenorului. Dar cine era s-o ia cînd Iordănescu țopăia isterizat pe margine, de parcă l-ar fi
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
cronometru. Crimele lui Abăza au în ele ceva industrial, iar fiorii de tensiune care ar trebui să însoțească traseul în noapte al criminalului nu se prea fac simțiți. Totul pare mai degrabă un pretext narativ, în parte parodic, menit să plimbe pașii personajului în medii diferite, prilej pentru autor de a da o probă de virtuozitate narativă și stilistică. Nu este însă mai puțin adevărat că fiecare episod morbid luat în parte se susține excelent din punct de vedere artistic, iar
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
ca fumatul. Cînd este vorba de adolescenți, aproape că înțeleg: fluctuații educaționale, frondă, exces hormonal etc. Dar cînd fenomenul tinde a se generaliza, cuprinzînd și alte segmente de vîrstă, indiferent de nivelurile culturale și profesionale, cum să rămîi indiferent?... Te plimbi printr-un parc, seara. Canicula a trecut, o boare încă timidă îi ia locul, stelele stau să răsară („umezi pe bolta senină”). Parfumuri suave răzbat vegetal, de ici-colo. Șoapte, strîngeri de mînă... Bănci pe care tineri necopți își ascut armele
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
Pillat -, sau are o existență a lui pe care-o-mparte cu cel sau cea care-l răsfoiește, îl rulează sub braț, îl folosește în loc de jupon - ca în Poveste cu un ziar a lui O. Henry. Ziarul lui Lăzărescu se plimbă cu tramvaiul, e citit de domni eleganți și moși bărboși care uită să coboare la gară, ajunge de la un popă la un tînăr orb, e aruncat lîngă omul cu cîntarul și dat unui cuplu de juni, e uitat pe masa
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
fiecare tușă, îngroșările, hașurările, indicațiile scrise în prelungirea unui obiect, am măturat în sus și-n jos atmosfera bine conservată a unui mare spectacol făcut de mari artiști, mi-am populat desenul cu actori și cu mișcările lor, m-am plimbat pe pasarelă, m-am mutat de pe un scaun pe altul, am refăcut, secvențial și fragmentar, momente dintr-o montare pe care n-am văzut-o decît prin ochii celorlalți, o punere în scenă care se modulează în imaginația mea din
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
scenei à l’italienne sînt, de pildă, adevărate obsesii, formulate coerent încă din anii ’60 și susținute argumentat și consecvent pînă astăzi. Ideile arhitecturale și scenografice ale lui Paul Bortnovschi au anvergură, stil, inovație, neliniște intelectuală, poezia creației. Totul se plimbă elegant între rigoare și poezie, între precizia liniilor, traseelor care constituie fundamentul unei construcții și stările unui decor sau altul. Peste toate și în numele lor, o boerie a unui spirit mare. Asta am simțit la sfîrșitul cărții Paul Bortnovschi. Și
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
destul de neîngrijite. Cum stătea ea acolo roșie ca mărul și fascinată de cele 10-15 ghivece de flori, primul impuls a fost s-o cobor din trestie, s-o iau de mână și s-o duc undeva printre flori să ne plimbăm, să râdem, să nu zicem nimica ascunși la umbră de canicula după-amiezei. Dar unde? Mi-am amintit că sunt zone întregi în București unde spațiul verde pe cap de locuitor este de nici 11 cm pătrați, numărul copacilor a scăzut
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
chiar pe marginea străzii, lângă semafor. În parc? Să ne lovească skaterii, să pășim peste... gunoiul câinilor de companie, unii fioroși și fără botnițe, să ne așezăm pe băncile de tablă, nespălate, pe care ceilalți stau cu picioarele, să ne plimbăm ascultând forțat manele de la dughenele cu mese de plastic unde miroase a mici, shaworma și kebab, să trecem însetați pe lângă artezienele secate devenite coșuri de gunoi, să admirăm sticlele de plastic plutind pe lac, statuile fardate strident și obscen cu
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
ape am fi plonjat printre lebede în Limmat-ul curat ca lacrima, ne-am fi întins apoi la soare pe iarba de lângă alei sau la umbra copacilor protejați discret de gărdulețe, i-aș fi recitat din Eluard sau ne-am fi plimbat pe sub balcoanele ca niște grădini ale caselor cu pervazul doldora de flori... Dar așa, în împărăția asta deprimantă de asfalt crăpat, beton încins, praf, noxe, claxoane și 38 de grade!? Ca un stâlp eu stam în soare când domnișoara cu
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
funcționat timp de 2-3 luni o adevărată AGORA, o Academie a peripateticilor, când Prof. Ion Petrovici a trecut în revistă aproape toate școlile, sistemele, curentele și problemele fundamentale ale filosofiei [...] Oricine își poate închipui ce ridicoli, chiar caraghioși, puteam părea, plimbându-ne în zdrențele noastre în jurul «monumentului», în timp ce ascultam prelegerile profesorului Ion Petrovici. Dar noi făceam total abstracție de priveliștea dezgustătoare, absorbiți de cuvântul curgător, elegant și elevat al Profesorului.” Încoronare cu scandal Au vuit ziarele centrale scandalizate că un bulibașă
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
ne schimbăm saliva și/ lichidele intrauterine degetele ni se încurcă se împreunează ca lanțurile amestecate în aceeași cutie/ îți râcâi palma până la os sculptez statuete egiptene cu însemne hymenale mâna mea oarbă conturează/ excită gura unei vaze buricele degetelor se plimbă circular pe hieroglifele metalice.” (Oana Călin Ninu, Constanța)
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
de la Heidelberg. Iar descrierea unui colț autumnal de pădure în Jurnal poate fi interpretată și ca o (cel puțin parțială) despărțire de acel Heidegger (prin care se înțelege, nu atît fenomenologul german, cît „filozoful” în general) care, parcurgînd Philosophenweg, se plimba nu prin pădure, ci prin cuvîntul „pădure”. Mai mult, unul dintre termenii cheie ai tezei sale de doctorat, „pitoresc” dobîndește noi conotații în urma obligatoriei experiențe directe: „Nu poate gusta «pitorescul» unui loc decît cineva care nu trăiește în locul acela. Localnicul
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
exotice. Pictori, sculptori, graficieni și alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
Mircea Cărtărescu doar în textele cu pronunțată tentă artistică. Eforturile omului ajuns la maturitate de a recupera experiențele inițiatice din primii ani ai copilăriei prilejuiesc scrierea unor pagini de proză de cea mai bună calitate. Autorul ajuns la maturitate se plimbă pe străzi în căutarea casei în care și-a trăit primii ani ai copilăriei. Ajuns acolo, în locuri care acum nu îi mai spun mare lucru, face o experiență inspirată parcă din proza proustiană: se lasă pe vine pentru a
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
se mutase la noi. Îl pomenesc pentru că el a fost martor la una dintre întâmplări. La prima întâmplare am fost singur. Eram în clasa a VIII-a. Într-o duminică după-amiază, eram învoit de la internat și mă dusesem să mă plimb pe sub poalele Tâmpei. Realitatea e că scriam poezii și, pentru mine, venit din Bărăgan, de la Urziceni, Brașovul a fost o chestie colosală, parcă eram în străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea și civilizația germană. Nimeni nu știa că scriu poezii
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
și, pentru mine, venit din Bărăgan, de la Urziceni, Brașovul a fost o chestie colosală, parcă eram în străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea și civilizația germană. Nimeni nu știa că scriu poezii și erau, ce e drept, proaste. Și culmea, plimbându-mă eu așa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca neagră cu bentiță galbenă de pe cap, și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
era mai prieten cu noi, cei din clasa a VIII-a. El mi-a spus: Țoiule, a vorbit Bălăceanu de tine, în Cancelarie! Eu înlemnisem, crezând că făcusem vreo boacănă. Nu, a zis că te-a văzut ieri, cum te plimbai pe sub Tâmpa. Nu aveai nici o întâlnire și crede că vei fi poet, pentru că erai foarte romantic. Eu am fost foarte intrigat și fericit chiar. Așa că am înțeles să scriu, și mai abitir, poezii aiurite și slabe, de adolescent. Devenisem poetul
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]