285 matches
-
anii ’60 tradiționala pită cu sare și la fel de tradiționalele domnișoare în straie de la străbunici, și ele de prin anii '60, dar cu farduri contemporane, una peste alta ne-am obișnuit. Frunza din logo-ul României este simbolul autosuficienței noastre: calmă, plinuță, pastelată, cu puțină bere și doi mici. De bine de rău, la adăpostul frunzei, România încerca să dea înainte din punct de vedere turistic. Ne-am obișnuit cu ea și ea cu noi. Dar mania logo-urilor a mai lovit
Ziua și prostia. Ca să nu ne mai gândim la guvernare, PSD ne trimite să numărăm oi () [Corola-blog/BlogPost/338079_a_339408]
-
să intre-n apă. Am susținut-o și am făcut tot posibilul să plătesc, am găsit bazinul de la Lia Manoliu care e mai aproape de casă. La Hunedoara a fost greu, am zis că n-o să poată, ea era și mai plinuță, n-o să poată să înoate. I s-a dat jos centura, nu știu cum am ieșit din tribună și am sărit. Dar ea a zis că înoată fără centură. Apoi a fost chemată la toate sporturile. Nu la judo sau box pentru că
Iubirea unei mame care nu renunță: „Când am născut-o pe Mădălina, în urmă cu 27 de ani, medicii mi-au spus s-o las acolo și să merg acasă” () [Corola-blog/BlogPost/338106_a_339435]
-
mult cu ale tatălui ei, Bela Heyman, fratele mamei mele. Zâmbetul care-i împodobea buzele era leit zâmbetul mătușii ei (mama mea) căreia în „Jurnal” îi zice tanti Lili. Fizic era bine dezvoltată. Avea un corp proporționat, totuși, mai mult plinuță decât zveltă”. -------------oOo------------- (Eva Heyman fixând trepiedul cu aparatul de fotografiat montat deasupra în fața scenei și apoi depărtând picioarele trepiedului într-o poziție convenabilă) - Eva Heyman: Bună ziua, tuturor! Eu sunt Eva Heyman din Oradea Mare, azi împlinesc vârsta de l3
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
vorbim că din cauza asta plătește întreținerea la bloc, el - o singură persoană, ca și noi ceilalți... Nu e drept! Nu aveți pe cineva? - Aș avea eu pe cineva, a răspuns gânditoare madam Gurnișt. O femeie splendidă, divorțată o singură dată, plinuță atât cât trebuie, fostă chiar dansatoare în ansamblul sindicatelor din Cernăuți. Dar nu cred că i se potrivește Marcu... - De ce? am vrut noi să știm. De ce nu? - Pentru că, vă rog să mă iertați, Marcu e cam bleg. Dacă ar fi
SCHIŢE UMORISTICE (42) – O PROPUNERE DE ÎNSURĂTOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343328_a_344657]
-
Violeta, dacă spun așa? - Chiar mă bucur, tanti și te-mbrățișez pentru asta, spuse voioasă Violeta, îmbrățișând-o. Irina, stânjenită, stătea în ușa sufrageriei și privea timidă la cele două îmbrățișate și bucuroase. Ea, o femeie înaltă, zdravănă, puțin cam plinuță, ochii negri și părul bogat, lăsat să-i cadă pe umeri în plete negre, strălucitoare. Chiar și cu fața plânsă și schimonosită de suferință, arăta tot frumoasă, cu buze senzuale, nas fin, cu gropițe în obraji și coapse frumos desenate
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
invitau pe bătrână la masă în fiecare săptămână, dar pentru că tocmai telefonase că nu se simte prea bine... Destul de frumos că nu o uitaseră și i-au trimis... - Evident, i-au trimis... Ce puteau să-i trimită? strigă un domn plinuț din mișcarea "Să mâncăm sănătos"? Brânzeturi cu lactoză, carne procesată, mezeluri dubioase, cartofi prăjiți, scrumbie sărată, ouă cu colesterol? Special ca să-i scurteze speranța medie de viață! Nu m-am emoționat prea tare și am continuat povestea: - Cum mergea alene
SCHIŢE UMORISTICE (54) – SCUFIŢA ROŞIE REPOVESTITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343085_a_344414]
-
era o masă unde, așezată cu spatele spre centrul salonului, stătea o doamnă. Mihai s-a îndreptat spre acea masă. -Sărut mâinile!-a privit cu atenție femeia din fața lui, îi lipsea machiajul, se putea observa frumusețea ștearsă a feței, trupul plinuț fără a fi gras, sânii fermi și mari făceau să fie o prezență agreabilă. -Bună seara! Domnule Iordan am vești pentru dumneavoastră. Am intrat într-o zi, parcă joia trecută, în biroul directorului acolo mai era Șofron Pacoste, amândoi s-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
tine, tu, prietena mea dragă, cum ai putut să te dai la fund atâta vreme și să nu mai știm nimic de tine! Cea care vorbea fără încetare era Rodica, prietena bună a Laurei, nu se schimbase, poate puțin mai plinuță, dar tot frumoasă și cu părul ei ca abanosul căzut pe umeri, arăta splendid. O strânse pe Laura în brațe cu drag și, așa cum îi era felul, tot ea continuă să sporovăiască și să-i readucă în memorie pe cei
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
noi ca să mai uităm de toate relele. Hai să mergem! Ne-om face timp să mai vorbim și despre viitorul flăcăilor, că e musai... A împins-o pe ea peste pragul ușii după ce și-a lăsat palma peste fesele ei plinuțe, plin de drag și poftă, râzând mulțumit. Erau destul de rare asemenea momente. Lucrările de tot felul și grijile zilnice acopereau tot timpul și manifestările de dragoste, firești în orice cuplu, ajunseseră pe ultimul plan. Aproape că se rușinau când se
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
mâncare. Acasă nici nu mă prea omor să gătesc decât ceva ușor când sunt în weekend, în rest ce se nimerește și pe fugă. - Se observă de la distanță fără să-mi spui cât de bine te hrănești după cum ești de “plinuță”. - Ai mă, Elena, nu sunt chiar așa de slabă. Uite că am și ceva șunculițe pe șolduri, spuse ea desfăcându-și halatul ca să-i arate prietenei sale cât de plină este, lăsând să i se vadă o parte din corpul
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
Leonardo. • Dă-te la o parte! Lasă-mă și pe mine puțin, îi spuse o fată din spatele său. • Ce vă tot plângeți atât! Eu nu am decât mamă și este plecată la muncă în Italia, începu discuția un băiat mai plinuț. Stau singur acasă și mi-e bine. Mama îmi trimite bani mulți și-mi cumpăr tot ce-mi doresc: șaorma, hamburgheri, fast-food, pizza... și merg când vreau și la păcănele... De aceea ești atât de gras! îi spuse Negruța, o
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
plăcere și ,,Kalashnikov". Ultima dată, după un spectacol reușit, la autografe, se lipi de două fete, amândouă tinere și frumoase. Le remarcase rujul de pe buze. Un roșu aprins. - Vouă..., la mașină autografe! - Unde..., 'nea Metrix?, întrebă, plină de emoție, cea plinuță. - La parcare!... Mercedesu' ăla alb cu numere de Franța! Hai!... Una era țigancă iar cealaltă româncă. Vesele și puse pe distracții, invitate în jacuzzi, se dezbrăcară și cu spuma până în dreptul sânilor, se mișcau ritmat pe muzica lui Bregovici. De
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! ( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Referință Bibliografică: Noapte argintie / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) ... Citește mai mult Noapte argintieEmilian Oniciuc- 20.12.2016Printre liniștile albe cu miros de
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
în aer răspândind duios vecernii...Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parteDar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...!( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela )... XX. HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2164 din 03
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Aici ceva nu era bine. - Ce l-ați pus pe tovarășul ăsta subțirel și slăbuț să poarte afetul? Nu vedeți ce slab e? Ia să vină unul din rezervă aici, să-i ia locul? Uite mata! arătând spre unul mai plinuț de aproape. Iar mata pleci acasă! îmi zise, vrând să se convingă că nu voi fi văzut, nu se știe cum, pe bulevard, la demonstrație. Cum de te-au găsit tocmai pe mata să te pună să cari o asemenea
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
mesaj confidențial și faci clicul obligatoriu cu mausul . Eu n-am timp să dau apeluri private, sunt timid dar recunosc prefer femeile, așa că am conceput unul universal! Nu contează că este lungană sau cât un dop, nu importă că este plinuță sau i se văd oasele, nu mă interesează că e brunetă, roșcată, blondă sau ... rubicondă, îmi este indiferentă culoarea pielii ... eu am slăbiciune pentru ele! Citește mai mult Am găsit un site de socializare serios! În sfârșit am aflat ce-
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
mesaj confidențial și faci clicul obligatoriu cu mausul . Eu n-am timp să dau apeluri private, sunt timid dar recunosc prefer femeile, așa că am conceput unul universal! Nu contează că este lungană sau cât un dop, nu importă că este plinuță sau i se văd oasele, nu mă interesează că e brunetă, roșcată, blondă sau ... rubicondă, îmi este indiferentă culoarea pielii ... eu am slăbiciune pentru ele!... XXVIII. DEPENDENT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
o panglică de catifea sau pânză mai groasă de mătase naturală, colorată și asortată cu ținuta. Aceasta și-o impunea pentru a-i scoate în evidență cerceii, două tortițe din aur și un bob de ametist. Torsul era suficient de plinuț, iar azi pieptul provocator era ascuns discret sub bluza albă din satin. Buzele îi erau senzuale și totdeauna acoperite cu un ruj sidefiu. Palmele aveau degete lungi cu unghii îngrijite și lăcuite cu oje străvezie. Nimic strident. Vă doresc poftă
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
vârf, cu buze pline și bărbie puternică. Avea ochii mari, puțin intrați în orbite din cauza arcadelor groase și proeminente, de o frumusețe stranie. Era însoțit de un alt bărbat la vreo treizeci de ani mai mărunt decât el și mai plinuț. Cristina când se uita la cei doi bărbați, când la Ana căruia îi tot făcea semne cu piciorul pe sub masă. - Sunteți de mult la masă? încercă să lege o conversație bărbatul mai înalt. - Mda, de la opt jumătate. - Înseamnă că nu
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
DEȘEARTĂ Gânditoare stă la masă și privește în abis sădind, parcă, o lumină într-o floare de cais. Este singură și speră că vor veni vremuri noi și orice vorbește lumea, tot mai ușor e în doi ! E cochetă și plinuță, o frământă gânduri mari; să nu vadă viața crudă, și-a pus negri ochelari . Totu-i scump, cum știm cu toții: se admite orice scuză ... de-aia peste sâni și-a pus o doime dintr-o bluză . Nu știu azi, dacă
O PRIVIRE DEŞEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345513_a_346842]
-
am luat însă nici o decizie și nu cred că am s-o fac prea curând. La intrarea în bloc dau nas în nas cu madame Florescu, vecina mea de apartament, o femeie de vreo trezecișicinci de ani, un pic cam plinuță pentru vârsta ei, care trăiește singură de când știu și care este profesoară. Nu arată rău deloc Îi lăsasem o cheie și o rugasem să treacă din când în când pe la mine, să aerisească ori să șteargă praful. Nu uitam, desigur
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
Mai zăbovi câteva minute să-și termine obișnuita sa țigară. Luă mapa cu documente și ieși din cameră, pornind spre recepție unde avea loc întâlnirea. Coborî treptele de la etajul unu, căutând din priviri un bărbat de vreo cincizeci de ani, plinuț, cu un început de calviție, după cum știa din discuții că apare viitorul său partener. Fu surprins când în fața lui se prezentă o doamnă înaltă, nici subțire dar nici plină, la vreo patruzeci și cinci de ani, brunetă, cu un ten
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
să le atingă în intimitate. Ar fi dorit s-o strângă puternic în brațe, dar s-a temut să n-o trezească. A privit-o lung, cu mult dor și, parcă atras ca de magnet, i-a mângâiat timid pulpele plinuțe, bine formate, cu dorință crescândă. Se înfiora la fiecare atingere și se abținea cu greu să nu o sărute cu patimă și să se topească în trupul ei atât de fraged și curat. Hotărât, s-a ridicat cu grijă și
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
strice plăcerea șederii în următoarele zile, cu toate că s-au protejat reciproc cu soluțiile antisolare. Cristina era o tânără de douăzeci și șase ani, ce lucra ca vânzătoare într-un magazin alimentar, blondă, cu ochii căprui, minionă și cu formele cam plinuțe pentru înălțimea ei, nu prea mult totuși sub cea a Anei. Era pentru prima dată la mare și văzând imensitatea întinderii de apă, s-a minunat ca un copil. Cum bătea un pic de vânt dinspre larg, îi plăcea să
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]