272 matches
-
să fie o simplă onomatopee, o interjecție care ți-a scăpat întâmplător, Văzându-l ahtiat după răspunsuri capitale. Oricum, cuvântul e antologic, ai intrat în istorie Cu un singur cuvânt, acest "Nevermore" (...). De ce taci? Ți-ai impus că nu caști pliscul de teamă Să nu te repeți? Sau e la mijloc o filozofie mai adâncă decât existențialismul? Care a venit și s-a dus de-atunci, îți spun în paranteză. (...). Știam de mult acest monoton "Nevermore", Spune-mi numai ce-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și căscat? Ce nu poți cântări? Care e culmea priceperii unui dresor? I-a ascultă, aici frate, Ce cuvinte încurcate! Ți se limbă, plimba-n gură să spui frământări de limbă. Un vultur stă pe pisc, cu un pix în plisc. Iapa sură întră-n șură la întorsură cu o trăsură cu răsură. Șapte sape late și-ncă alte șapte sape late. Recunosc că eu cunosc o cunoștință recunoscută pentru recunoștința purtată cunoștinței cunoscutului nostru. Toți mă-ntrebă și se-ntrebă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
această poezie? 5. Dați titluri celor patru tablouri de poezie 6. Identifică și analizează verbele: “Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lui lungi, trupul se legăna. Din când în când își udă pliscul. Uneori se oprește și se uită ispititor în fundul apei.” (Emil Gârleanu Mărinimie) s-a sculat = verb, exprimă o acțiune, persoana a III-a, numărul singular, timpul trecut. 7. Verbul “a fi” îl întâlnești și cu formele: sunt, ești, este, suntem
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
orânduire”. El locuiește acum într-o sferă vidă și simte teroarea inconsistenței pe măsură ce simțurile cresc alarmant: ochii se deschid, unul câte unul, din talpă, din degete etc. Apar păsările, într-o imagine emblematică a înlănțuirii: „Fluviu de păsări înfipte / cu pliscurile una-ntr-alta”, și îngerii cu lănci în mână, și ochii („o gârlă de ochi verzi”) și, în fine, privirea acaparatoare de care stă suspendată lumea. Viziune teribilă, de un onirism negru: „Sîntem fructificați. Atârnăm/ de capătul unei priviri care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri de lemn", striviți de greutatea aripilor, iar "porumbelul Sfântului Duh" stinge cu pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care sunt semne rău-prevestitoare (Nechifor Lipan, întors cu spatele trece o apă), scotocește în memoria afectivă și neliniștea devine bănuială, se conduce după semnele naturii, și nu după calendar. Altădată, semnele vin din timpuri mitice (cocoșul s-a întors cu pliscul spre poartă, dând semn de plecare), bănuiala devine certitudine și se hotărăște să plece în căutarea soțului; căutările din labirintul interior, dinlăuntrul Vitoriei semnifică parcurgerea drumului de la întunericul neștiinței la lumina certitudinii. Având nevoie de purificări sufletești, ea face rugăciuni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și căscat? Ce nu poți cântări? Care e culmea priceperii unui dresor? I-a ascultă, aici frate, Ce cuvinte încurcate! Ți se limbă, plimba-n gură să spui frământări de limbă. Un vultur stă pe pisc, cu un pix în plisc. Iapa sură întră-n șură la întorsură cu o trăsură cu răsură. Șapte sape late și-ncă alte șapte sape late. Recunosc că eu cunosc o cunoștință recunoscută pentru recunoștința purtată cunoștinței cunoscutului nostru. Toți mă-ntrebă și se-ntrebă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
impus folosirea preponderentă a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși discretă, face și Cantemir în alegoria sa. Vulturul se hrănește cu stârvuri, la fel și Corbul, se înțelege din ceea ce îi povestește Inorogul Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe cald nu gusta, ce așeși stârv împuțit macară a afla sau pântecele a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să lipăie peste stânci fără a scuipa vreo urmă de spumă. E o mare densă, radioasă, placidă, foarte frumoasă. Ar trebui să fie foci, astăzi înseși valurile par foci, dar scrutez în zadar apa cu binoclul meu. Pescăruși uriași, cu pliscuri galbene, cocoțați pe bolovani se holbează la mine cu ochi sticloși, lucitori. Un cormoran smântânește marea de glicerin\. Stâncile sunt năpădite de fluturi. Temperatura se menține ridicată. Continuu să-mi spăl rufele și să le usuc pe pajiște. Am înotat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțind, o clipă, că posed și sunt posedat. Marea era o câmpie sticloasă, care se bomba ușor, mișcându-se lent pe lângă mine, de parcă ar fi înălțat, îngândurată, din umeri, suportându-și indiferentă adoratorul. Câțiva pescăruși mari, cu cele mai galbene pliscuri posibile, se adunaseră să mă contemple. Nu mă mai îngrijora ieșirea din apă, și după ce am înotat îndărăt spre „muntele“ meu, am reușit cu destulă ușurință să mă agăț de proptelele pentru mâini și pentru picioare, și să mă opintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acolo la ora zece, pe mine personal m-a băgat la anchetă... M-a așezat pe un scaun, și a pus un aparat... Mi-a fost frică că io nu mai văzusem, și am zis că mă curentează. A făcut plisc, și am zis eu în capu’ meu că gata, am murit. Da’ nu, că m-a pozat! Da’ eu n-am știut asta... M-a tuns, așa cum ești mata (la chelie - n.n.), și mi-a dat o căciulă beretă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sute de mii, chiar milioane de oameni de rând, iubitori de neam și de țară. Cei mari însă au știut să se ferească de pericole, de moarte și suferințe, după cum spune Topârceanu în „Balada corbilor”. Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
coroiate” (sau „coroietice”) și cu „perciuni evlavios coborâți pe lângă urechi” <endnote id="(428, pp. 12, 238, 244)"/>. Tot la Începutul secolului XX, lui Henri Stahl comercianții evrei din București - cu nasurile lor coroiate - Îi apar „ca păsări de pradă cu pliscuri coroiate” <endnote id="(843, p. 117)"/>. În jurnalul său, Mihail Sebastian descrie chipul femeii pe care o iubește (actrița Leni Caler) În următorii termeni : „E urâtă. Fruntea Îngustă, nasul ovreiesc, gura mare [...], buza inferioară proemi nentă” <endnote id="(156, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu există și nici au existat vreo dată jidovi români”, fiind Împotriva considerării evreilor „ca supuși români”, protestând Împotriva Împământenirilor În masă. N. Blarenberg susținea că „dând drepturi evreilor, religiunea ar fi În pericol...că talmudul ar Înlocui crucea din pliscul aquilei române” și că „demnitatea națională ne cere să răspundem printr-o negație la invitarea ce ne face Europa, aceea de a acorda drepturi evreilor”. În ședința Adunării din 28 septembrie 1879, Carp l-a combătut pe N. Blarenberg, care
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
seamănă” cu chipul omului care se adăpostește În ea. De asemenea, obiectele casnice suportă o doză marcantă de umanizare. Până și denumirile părților vaselor din casă stau mărturie pentru rata Înaltă de antropomorfism: vasul poate avea cap, gură, buză, cioc, plisc, ureche, gât, pântece, picior, fund. Așa cum afirmă Gaston Bachelard, casa reprezintă non-eul care protejează eul. Ființa adăpostită spiritualizează spațiul adăpostului său. Ea „trăiește” casa ca realitate, dar și ca virtualitate, atât prin raționare, cât și prin visare, astfel Încât orice adăpost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
unul din Balcanuri și din Carpați e altul. Mult repede li-e zborul, mult falnic li e asaltul. Căci se izbesc ca fulgeri la luptă ucigătoare!... Întinsele lor aripi se bat lucind de soare, Ș-a lor cumplite gheare și pliscuri oțelite Își dau loviri de moarte și răni își fac cumplite. Deodată unul cade ucis pe-a noastre lanuri, E vulturul prădalnic din tristele Balcanuri. Și-n patru părți a lumii zbor smulsele lui pene, Și cântă libertatea pe maluri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu te speli dumineca din ulcior, că sfoiegește*. u Cînd bei dintîi din ulcior, să verși jos, ca să bea morții. Uliu Cînd îi da cu mătura pe pat, vine uliul la găini. Să nu săruți puii cît îs mici la plisc, că-i mănîncă uliul. Să nu mături vatra cu mătura, că vine uliul la găini. Cînd dai cenușa afară vinerea, și lunea îi rău, că vine uliul la găini. Cînd vine uliul la găini, să azvîrli în el cu o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gîjîiesc pe românește: Pe varză nu-i sta bine? Ai spus ceva? Nu, nimic. Cred că ai făcut o faptă minunată. Mă simt minunat că am reușit s-o scap. Pe cine iubește Diana? Oac, oac, oac, răspunde Diana, întinzînd pliscul spre un pupic. Primește pupicul și se reîntoarce la îndeletnicirea sa, măcăind. Eu nu mai ascult ce-mi spune amicul. Mă gîndesc la celebrul nostru scriitor, Stelian Baboi, care trebuie să se opereze. Are nevoie de șase mii de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un bizon rănit, îndreptându-și coamele către un om în aparență mort, care zace la pământ; arma sa, un fel de țepușă prevăzută cu un cârlig, se sprijină de burta animalului; lângă om (al cărui cap se termină cu un plisc), se află o pasăre pe o creangă. Scena a fost interpretată, în general, ca un "accident de vânătoare", în 1950, Horst Kirchner a propus să se vadă aici o ședință șamanică; omul nu ar fi mort, ci în transă în fața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există, desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă, o ordine a deplasării lor, a luării în stăpânire a teritoriului marginii ăsteia de sat. Dar nu ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod animalic, i-a răspuns pe un ton grosolan, brutal și amenințător: Taci, cucoană, și nu mai lătra; că vă vine rândul și vouă cât de curând! Ai răbdare! Așa că ține-ți pliscul odată! Noi, copiii, stând în capul oaselor, priveam absolut încremeniți la ceea ce se întâmpla. Nu scoteam nicio vorbă, eram paralizați. Mama plângea privind neputincioasă la ticăloșii care veniseră să-i aresteze soțul. Între timp, tata se îmbrăcase. Întinde mâinile! ordonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Numai după o primăvară, după ridicarea noii case, sub streașină și-au făcut cuibul o familie de rândunele. Era mai mare plăcerea să le vezi zburând în jurul cuibului! Au scos câțiva puișori, care toată ziua stăteau cuminți în cuib, cu pliscurile căscate, în așteptarea mamei cu de mâncare. Pe sură, era de mai mulți ani un cuib mare de berze. Sătenii afirmau adesea că, la noi, vine prima barză, în fiecare primăvară. Era cu perechea ei. Tata îmi atrăgea mereu atenția
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
putea să facă el singur toată treaba - să țină și ciocul deschis, să țină și pîlnia și să și toarne palinca -, l-a pus pe Dănuț să-l ajute. Tatăl apucă tacticos gîsca între genunchi, iar cu mîinile îi căscă pliscul și fixă pîlnia acolo. „Hai, toarnă, da’ cu grijă, să nu dai pe-afară !“ Dănuț era mîndru că era pus să facă o treabă așa de importantă. „Toarnă-ncet !“ A turnat încet și în mai multe reprize, pentru că gîsca trebuia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
reliefeze, sub diverse măști, aspecte din viața oamenilor, satirizând defectele acestora. Dintre fabulele sale amintim : ,,Greierele și furnica’’, ,,Corbul și vulpea’’, ,,Vulpea și barza’’, ,,Iepurele și broasca țestoasă’’, etc. Corbul și vulpea Maestrul Corb, pe-o creangă, mulțumit zăbovea, În plisc cu o gustoasă, rotundă cașcavea. Adulmecând, Jupânul Vulpoi, de îmbietoarea mireasmă adus, Îi ținu de sub copacul înalt, pe loc, acest discurs : Bună ziua, Maestre. Ce bine arătați ! Ce frumos îmi păreți ! Ce elegant vă purtați ! Dacă, fără să vă mint, graiul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
fi la fel de minunat ca straiul, Ați fi, pe drept cuvânt și de bună seamă, În aceste mândre păduri, cea mai de vază persoană. Corbul, de meșteșugitele vorbe amețit, Vru frumosul glas să și-l arate în dulce ciripit. Deschise mare pliscul, gata să-nceapă gala, Dar vai, prada-i căzu fără să-și deie seama! Vulpoiul șiret pe dată o-nșfăcă Și spre sărmanul corb în acest fel cuvântă: Dragul meu domn, Înțelept e să-nveți, fără-ndoială, Că toți cei
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]