27,916 matches
-
orașului se mulțumesc, azi, să ne explice că, dacă plouă, nu se poate face nimic, fiindcă e veche canalizarea. Dar a ajuns vechea canalizare a orașului drobul de sare cu care se justifică primarii de București cînd se abat niscai ploi asupra Capitalei? Cîtă vreme de la primarul general pînă la ultimul primar de sector, vechimea canalizării Capitalei e un obstacol de netrecut, și nu se face măcar un pas înainte, pentru a scăpa măcar anumite străzi de coșmarul inundațiilor, rămînem la
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
mai zeloși te întrebau dacă ai ceva împotriva politicii oficiale, dacă începeai să strănuți din cauza prafului. Edilii de azi ai orașului vor să ne convingă că avem nostalgii ceaușiste dacă ne revoltăm că Bucureștiul se umple de apă după prima ploaie mai zdravănă. Dar au încercat ei, din ’90 încoace, să umble măcar la cîteva străzi pentru a le normaliza canalizarea? Dl Băsescu visează la parcări subterane și la tramvaie cu gard, primarii de sector ne oferă piețe cu prețuri ieftine
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
Cu patru ani În urmă, când am fost la Chicago (plecarea tot din Montréal) cu marele meu prieten, prof. Dr. Pompiliu Manea, nu a fost mult diferit, numai că drumul de Întoarcere l-am făcut prin Niagara, tot pe o ploaie, Însă torențială... Dar ce «destin» ne-a Împins la un drum așa de lung? Cea de-a 95-a ediție a RSNA, acesta este răspunsul. În fiecare an, peste 60.000 de medici, profesori universitari, cercetători științifici și alte cadre
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
și emoționant semnat de George Banu, cu un studiu final semnat de Ion Cazaban, cu multe schițe care vorbesc ochiului despre laboratorul facerii spectacolelor, lucru mai puțin cunoscut, cu o selecție din cronici și comentarii de specialitate. “Omul care aduce ploaia”, “Copiii soarelui”, “Vară și fum”, “Regele moare”, “ Nu sînt Turnul Eiffel”, “Moartea lui Danton”, “Livada de vișini”, “Victimile datoriei”, “Revizorul”, “Danton”, “Căsătoria”, “Generoasa fundație”, “Caligula”... Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Moni Ghelerter, Radu Penciulescu, Crin Teodorescu, Valeriu Moisescu, Horea Popescu, Sanda
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și la Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De data asta, poate, și stațiunea și biserica și fresca și nevăzutul Ceahlău mi se par, dintr-o dată, nesuferite. Unde-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
a constituit o ideală mostră de „inteligență” pesedistă. Arogant și neinformat, el a fost pur și simplu spulberat de-un Băsescu urcat brusc pe cai mari, sub privirile patern-aprobatoare ale poetului de format XXL. Că operațiunea a reușit, o dovedesc ploaia de comunicate gureșe, la marginea paranoiei, emise de oamenii lui Băsescu: da, s-a înțeles bine, dl Băsescu va candida la președinția României! Hodoronc-tronc, de parcă asta ar fi fost urgența maximă a țării. Orgolioși gata să plesnească, politicienii noștri își
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
lemne o zi, o noapte, încă o zi și o noapte fără să-și dea seama, scuipând din ce în ce mai des în palme, până ce îl apucă o sete cumplită... Începând o aversă, se întinde cu gura în sus și se adapă de la ploaia de vară puternică... Aducându-și în fine aminte de el, ceilalți frați călugări îl caută și îl găsesc, în dimineața celei de a treia zi de la dispariție tăind lemne în mijlocul unei redute de butuci despicați... Îi dau să mănânce, să
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
o fereastră de vară/ dacă închid ochii/ aud marșul nestăvilit al florilor/ de rapiță/ din care adie surîsul/ călărețul victorios” (Ce culoare are rapița) sau: „Dinții mei sfîșie semințele serii./ O vrabie tocmai își trece țipătul/ din celălalt capăt al ploii” (Exerciții de apărare). Sau: „și iat-o, furia, năvălind/ ca o ploaie de vară/ prin orașul năucit de arome” (Cînd pîndește furia). Sau: „Strig și strigătul are gust de zăpadă” (Și iarăși strig). Iată și un crîmpei de viziune retro
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
de rapiță/ din care adie surîsul/ călărețul victorios” (Ce culoare are rapița) sau: „Dinții mei sfîșie semințele serii./ O vrabie tocmai își trece țipătul/ din celălalt capăt al ploii” (Exerciții de apărare). Sau: „și iat-o, furia, năvălind/ ca o ploaie de vară/ prin orașul năucit de arome” (Cînd pîndește furia). Sau: „Strig și strigătul are gust de zăpadă” (Și iarăși strig). Iată și un crîmpei de viziune retro, în care amestecul de urban și rural e caracteristic: „Încă singur la
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
pe Mopete/ l-am cunoscut ( cînd da să urce,/ noi coborînd) în prag de lift./ Ploua cu ace de molift/ și n-ar fi vrut să ne încurce/ pe mine și Dimov, cu care/ am fi făcut o patrulare/ prin ploaia de a cărei apă/ se apăra prin ridicare/ de guler și prin două sticle/ de amprentabile bezicle./ Era-nsoțt de-o groasă mapă/ cu poesii, mai vechi, mai nouă,/ în care, îndeobște, plouă/ și-n care el, pe larg, descrie/ cum
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
sticle/ de amprentabile bezicle./ Era-nsoțt de-o groasă mapă/ cu poesii, mai vechi, mai nouă,/ în care, îndeobște, plouă/ și-n care el, pe larg, descrie/ cum e pe cale să le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă,/ iar dacă se porneau cu droaia,/ învăluindu-ne-ntr-un șlaier,/ doar ceaiul lumina odaia,/ sau opalina Biedermeyer,/ pe care nu putea s-o stingă". Ne amintim
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
speței, ființe cu nerv și înzestrate cu ferocitatea de la care li s-a tras numele, le este necesar cadrul naturii, unde puiandrii să se hârjonească în voie. Când locul ales ar fi Grădina Botanică a Cotrocenilor, spațu generos, udat de ploi vesele și bătut de vânturi regeneratoare, atunci primii vizitatori ar vedea țâșnind după fluturi și tupilându-se după gușteri, zvelț patrupezi dințaț de tip stradal, aparent inofensivi, nelătrători, jucăuși. Eroare, fatală eroare Tigrul tasmanian, la ora mesei, s-ar repezi
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
perplex. Sentimentul inutilității dublează întotdeauna acest tip de blocaj. Paul Doru Chinezu scrie o poezie pe care o vrea concisă, de tip haiku în care 10-15 cuvinte apar cu predilecție în mai toate combinațiile: timp, întuneric, oglindă, infinit, umbră, singurătate, ploaie ș.a. Se vede că autorul mizează pe încărcătura semantică a cuvintelor și crede cu naivitate că asta e de-ajuns. Nu orice alăturare face din cuvintele generoase la capitolul semnificație ( dar și, nota bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
o pajiște arsă.../ te strigă o rană din cer", sau "ca o frumoasă descriere a locului lăsat liber", și altele ca acestea, inspiră încrederea și vădesc talentul. În sfârșit, această Rugăciune, scurtă și sobru articulată: "Crud tipar în ghips malefic/ Ploaie rece-n trupuri fine/ Arde ceasul din perete/ Ochiul alb al rugăciunii/ Om de lemn sub împăcare". ( Lucian Pop, Baia Mare) * Cum nu vă putem publica în spațiul și așa insuficient al rubricii, cele patru poeme apărute cu erori de tipar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
de cineva care se pricepe. Poate că nu e cine știe ce liniștitor să aflați că, deocamdată, scrieți din suflet, nici mai bine, dar nici mai rău decât majoritatea celor care ni se adresează, sfâșiați între îndoială și speranță: „Se întunecă și ploaia/ cade peste visuri vii/ ceața rece se așterne,/ noian de melancolii/ mă cuprinde./ Vreau să strig./ Răcit sunt; iară/ glasul nu este al meu/ primăvara să răsară/ din nou sufletului greu./ Aștept, albă lumină/ caldă să mă împresoare/ să redea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
toate simțurile, poetul vine în întîmpinarea lumii cu salutul său imaginativ: "omul galben se ridică încet în levitație./ omul albastru se sparge seara pe caldarîm./ omul cîrtiță ronțăie încă adevărul/ strecurat în pămînt.// sare peste arșița de duminică/ direct în ploaia de luni dimineață./ cu palma întinsă în care închide/ cîțiva stropi/ deschide ochii te recunoaște.// dar numai după părinți" (omul galben, omul albastru). Dîndu-și sfatul a ține "ochii deschiși", constată o fabuloasă nelimitare a tuturor celor ce sînt: "sus capul
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
se vădește prea analitic, fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată muri pe șezlong la știrile de seară/ înainte de a trece pe HBO plopii/ băteau în geam cu brațe subțiri/ de care atîrnau frunze/ ca niște rufe sfîșiate de vînt spălate/ de ploaia măruntă de toamnă frunze/ încă verzi chiar dacă ușor/ îngălbenite pe margini parcă/ scriau ceva cu vîrful umed/ pe pereții scorojiți de la etajul trei/ mîine am să mă duc să citesc gîndi/ a doua oară era în grădină acasă/ în aceeași
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
un salt valoric care vă va uimi. Aveți puțintică răbdare (Ovidiu Haibău, Dispensar veterinar Saschiz, Mureș) * Este regretabil că nu controlați, luată de valul inspirației și de dragul imaginii poetice, efectul unor afirmații, înțelesul lor secund. Iată un singur exemplu: În ploaia lumii, câteva picături căzute din mine, se unesc cu altele (ale tale), reușind să urle nesfârșitului: Vino, vino, fericire" (Mari Lupoae, Galați)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță. Și în depărtare noua casă fumegă, pe colțul cearșafului întins la uscat fâlfâie un fluture, în mijlocul unei păduri în agonie unde putreziciunea citește cu ochelari de sevă protocolul cariilor din scoarță. Vară cu ploi aurii sau cu un nor răzleț de furtună deasupra unui câine care latră. Sămânța tropăie în pământ. Voci agitate, chipuri zboară pe firele de telefon cu aripi pipernicite și iuți peste mlaștinile kilometrice. Casa așezată pe un ostrov al râului
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
câine care latră. Sămânța tropăie în pământ. Voci agitate, chipuri zboară pe firele de telefon cu aripi pipernicite și iuți peste mlaștinile kilometrice. Casa așezată pe un ostrov al râului își clocește temeliile. Fum perpetuu - ard hârtiile secrete ale pădurii. Ploaia dă târcoale pe cer. Lumina șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
vreo nădejde anume, ci o răbdare cu propriul necaz îndurând. Poate nu avea un acoperiș deasupra capului, nici vreo rudă care să-i facă un ceai fierbinte după ceasurile în care părea că se identifică trupește cu gerul și cu ploaia. Pe el am îndrăznit să-l întreb cum îl cheamă și care îi era necazul. "Sunt bolnav cu picioarele. Rău de tot. Am fugit din spital, că voiau să mi le taie, ca să nu mor. Dumnezeu cu mila, ce-o
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
din l993, deschisă la București și mai apoi itinerată prin mai multe țări central-europene, el a început, în l994, realizarea unei ambițioase instalații - care este, simultan, și o intervenție în peisaj -, la Tăușeni, județul Cluj, intitulată Desemne spre cer, pentru ploaie și curcubeu. în același an finalizează prima etapă, care înseamnă construcția a nouă elemente, numită Sfîrșitul începutului. Proiect deschis, practic inepuizabil, instalația lui Alexandru Chira urmărește strictamente intrarea într-un rol magico-simbolic, însușirea unei funcții spirituale cu un impact nemijlocit
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
șase cu Asobu. Omagiu lui Henri Michaux, de la Curtea de Onoare a Papilor. Om lîngă om, plin, absolut full. Ploua. Pe covorul de dans, cu picioarele goale, a înaintat, timid, Nadj. A anunțat că vor juca pînă la capăt, în ciuda ploii. A fost un moment de tăcere absolută, de stupoare, urmat de urale și ropote de aplauze. A plouat torențial. Dansatori și spectatori față-n față, într-o relație superbă de iubire. O relație perfect reciprocă, ca în dragoste. Nimeni nu
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
urale și ropote de aplauze. A plouat torențial. Dansatori și spectatori față-n față, într-o relație superbă de iubire. O relație perfect reciprocă, ca în dragoste. Nimeni nu s-a desprins din această legătură. Am stat două ore în ploaie, mută de admirație. Am simțit, și mi-a încălzit orgoliul, că numai cineva din această Europă de Est poate lua o asemenea decizie, numai un suflet cald, sentimental, într-un fel, poate aduce, în felul acesta, omagiul publicului. Iar trupa
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
că numai cineva din această Europă de Est poate lua o asemenea decizie, numai un suflet cald, sentimental, într-un fel, poate aduce, în felul acesta, omagiul publicului. Iar trupa extraordinară de dansatori l-a urmat exemplar, purtîndu-și pașii prin ploaie și prin lumea aventurii lor estetice. A urmat experiența Paso doble. Despre asta și despre reîntîlnirea mea cu Bartabas și teatrul său ecvestru, cu Battuta, adică Bătuta, cu viorile țiganilor unguri din Ardeal, cu sunetele ample ale Fanfarei Șukar din
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]