266 matches
-
cu febrilitate, și știam precis că și le scoate ca să-mi arate că nu are verighetă. (O pusese probabil cu cinci minute înainte în poșeta de alături.) Atenția asta față de mine, arătată cu așa de puțină discreție, adusă ca un plocon, mi se părea stângace și stupidă, totuși, m-am crezut dator să-i mulțumesc cu efuzie. Mi-a primit mulțumirile fără tresărirea pe care ți-o pricinuiește trecerea de la un gând la altul, probă că interpretasem bine gestul ei. La
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vrea să te facă adept... Spre glorii se aburcă. De nu aperi adevărul, Dă minciuna peste tine Și încet ca, putred, mărul Tinde ca să și domine. 17 august 2004 N-AM CERȘIT SĂ URC SPRE GLORII Nu cu șpagă sau plocoane, Ori supliciu de canoane, Nici prin mijlociri de fuste, Azi mai scurte și înguste; Nu prin lovituri de tobă Ori prin ligușiri de robă; Nu prin umblet prin saloane Ori prin lacrimi de cucoane; Nu printr-un potop de vorbe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ori prețul inițial...!” În cazul acesta, cum se descurcă ce-i care n’au bani...?” “Ascultă la mine...” - Îi făcu Șeful Șantierului o confidență. “ Corupția e dezvoltată la scară Națională Într’o așa manieră Încât de la muncitor la conducător, cadourile, plocoanele, În timp ce ciubucul a atins un grad eficient de dezvoltare.Toată lumea combină, Își face relații pretutindeni reușind să-și procure minimul necesar unui trai decent...!” Câteva momente mai târziu, Tony Pavone avu ocazia să se convingă cu certitudine. Întradevăr, Șeful Șntierului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
orientată, nu va trece multă vreme și ve-ți fi nevoiți să justificați abuzurile comise. Dreapta judecată se apropie...!!” „Filozofi ca tine am văzut eu mulți...!” - Îl ironiză maiorul Huzum cu gânul la surpriza ce o va face superiorilor săi ducânu-le plocon o provizie Însemnată de țigări americane, ne realizând de fapt nuanța politică a acuzării. În momentul când vei intra pe poarta circumscripției a 7-a de miliție, Îți va trece pofta de vorbă...!” „Îl țineți mult...?” - se interesă Șeful de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asta...? Am insistat, promițând confecționarea probelor la comandă dar, degeaba...!!” „Nu-i timpul trecut...!” - agită spiritele mafiotul Mingoti. Până ce vă hotărâți voi cum să-l prindeți În ghiare, voi confecționa o altă variantă și cine știe, poate vi-l aduc plocon...!” „Cum vei proceda...?” - se interesă Lct.Col.Tudose Ion Mingoti zâmbi enigmatec, privind semnificativ la maiorul Huzum, În timp ce făcea plinul paharelor. „Probabil voi a-ți uitat dar, eu am fost normatorul lor doi ani de zile. Cunosc toate mișculațiile existente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un pix cu drapelul american pe cotor. Zâmbesc, prefăcându-mă emoționat. Cu năduf, de fapt, gândesc „Mai bine îmi dădeai câțiva dolari“. Deși nu știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului care cere mereu plocoane. Să dăm și să primim fel de fel de peșcheșuri. Știu că am acest infect rânjet al slugii care așteaptă ciubuc. Mi-l înfrânez din pură convenție culturală, dându-mi aerul de ins integru. De câte ori nu m-am lăsat miluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să nu refuzi sau să jignești omul care-ți dă. Și alte baliverne. Geme în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un sac de dolari? Zadarnice toate zbaterile stârpirii corupției. Este impregnată în venele noastre, ca plasma sângelui. Poate doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așteptat și ea o vreme, a avut unele bănuieli!“ Mușu se Întoarce și el cu spatele la vitrina de sticlă prin care până atunci tot mai privise ringul de dans. E cu spatele la cei trei și privește spre mare. Tace. „Eu sunt adus plocon În casa ei tocmai când femeia trebuia să nască. Nu știu cine m-a adus, bănuiesc doar, În fine, nu are prea mare importanță. Delatorul face o scenă de furie, femeia alta, secvență șoc, cum ți-am zis, ea probabil că vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gura!“ - pune Zare lucrurile la punct. Grințu continuă. „Nu peste mult timp, un an, doi ani și noul meu tată e arestat. Cineva a avut grijă și de el să nu scape nepedepsit! Așa că mesagerul, cel care m-a adus plocon prima dată, nu știu cine e, dar bănuiesc, mă ia și mă dă În grija unei femei pe care eu o credeam mamă când a murit și a trebuit să fiu luat În Casa de copii. Acum știu că nu era mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
albă și situat în fruntea unui promontoriu de marmură, castelul strălucea ca o stea, iar Ricardo îi dădu numele de Montalban. Își aduna aici prietenii, dintre care mulți erau ca și el izgoniți de la curtea împaratului, și țăranii le aduceau plocoane în schimbul protectței pe care castelul le-o asigura. Numai că, unii dintre oamenii lui Rinaldo erau certați cu lege și câteodată proviziile aduse nu prea ajungeau, astfel că Rinaldo și garnizoana sa și-au făcut o faimă rea, luând cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-mi ce s-a Întâmplat chiar În clipa asta! S-ar putea să fie cea mai frumoasă zi din viața mea. Explică! —Bine, calmează-te. Totul a fost foarte nevinovat, de fapt - Într-un fel, chestia asta mi-a căzut plocon. —Ce anume? — Informația că scumpa noastră prietenă Abby nu e absolventă de facultate. Și cum anume s-a Întâmplat asta? —Ei, după ce fostul meu logodnic mi-a spus că și-o trăgea cu ea... —Precizare, Pen. El ți-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu erau consistente. Metoda se baza pe uzură. Luat în primire de fiecare dintre componenți, țăranul uneori mai ceda. De fapt comisia constituia un paravan pentru metode mai dure. De asta urma să mă conving curînd. Moșul Bicleanu primise un plocon. Fecioru-său, inspector la cooperație, fusese trimis acasă. Îndîrjirea bătrînului pornea de la cele cîteva hectare adunate cu răbdare, răsplata unei vieți irosită în trudă și lipsuri. Fusese strașnic de zgîrcit. Cumpănise îndelung orice cumpărătură, schimbînd țandură pe țandură, și-n cele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nu acceptam nici o imixtiune. Întîmplător, Elvira a luat la gramatică o notă proastă. Cu promptitudine, mama fetei mi-a adus la gazdă un pește. Atît de tare m-am fîstîcit încît n-am reușit s-o conving că nu primesc plocoane. Mi-a pus peștele pe masă și a plecat cu un aer triumfător. Îmi dădeam seama că, dacă asemenea moravuri ar fi lăsate în voie, ele mi-ar fi și mie de folos. Asta însă însemna să fiu la fel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nu ca să se Împace cu Dumnezeu ținea să-și facă rost de un popă În familie: privea totul ca pe o afacere. Un popă nu trebuie să se spetească muncind la biserică. Iar pentru ceea ce face, primește bani mulți și plocoane. În sfârșit, e profesorul vostru de religie și-i datorați respect nemărginit. După ce s-a schimbat regimul și s-a trecut la democrație, toată lumea se aștepta ca Tatapopii să Întoarcă pământul cu curul În sus și să ajungă cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și năvoade pescărești; lacuri și bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea de ei și-i Înfățișa zâmbind a beție, cu sticle și pahare În mâini. Pe fiecare Plocon, ea povestea și câte o Întâmplare ce-i păruse Însemnată din anul ce se scursese de la ultima plămădire de aluat. Mulți nu-și aminteau toate poveștile Tușii, căci ea Împletea la Plocoane de zeci de ani, dar cele din ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu sticle și pahare În mâini. Pe fiecare Plocon, ea povestea și câte o Întâmplare ce-i păruse Însemnată din anul ce se scursese de la ultima plămădire de aluat. Mulți nu-și aminteau toate poveștile Tușii, căci ea Împletea la Plocoane de zeci de ani, dar cele din ultima vreme le stăruiau Încă În amintire. Într-un rând, se ivise În rumeneala pâinii istoria unuia de la Oraș care venise, la bătrânețe, să se așeze În sat și să-și aștepte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coastelor sale În salcâmul noduros al barierei s-ar fi auzit În tot satul și că inima i-ar fi sărit din piept pe gură, s-ar fi prăvălit În țărână și ar mai fi bătut de câteva ori. Pe Ploconul din anul care urmase, Tușa povestise Întâmplarea așa: Străinul, călare pe bicicletă, se proptea cu pieptul de trunchiul salcâmului; ochii se holbau Îngroziți la inima ce țâșnise pe gură; de capătul subțire al barierei Închise atârnau doi copii; În spatele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îngroziți la inima ce țâșnise pe gură; de capătul subțire al barierei Închise atârnau doi copii; În spatele a toate, mare, cu ochii ferestrelor sparți și găuriți, cu streașina strâmbată de ploi și de soare, rânjea casa. În alt rând, pe Plocon se ivi un chip bărbos, vesel, dar și nedumerit. Omul ședea la o masă Încărcată din belșug și Înălța bucuros către nu se știe cine o damigeană Îmbrăcată În răchită Împletită. În jurul lui ploua cu bani. De-a stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucrurile stăteau cum Își Închipuiau ei. Tușa ciopli În pâine un stâlp de lemn din care, ca niște frunze, ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea Tușii se Învecina cu cea năpădită de bălării a unui Învățător leneș, vorbăreț, iscoditor ca o babă și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i-a umplut curtea de copii făcuți cu alții. Și glas mai limpede și mai subțire decât al lui nu a răsunat În acea biserică. Chiar dacă Întâmplarea se petrecuse cu mulți ani În urmă, Tușa a pus-o pe un Plocon. Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii, văzând povestea fără noimă, o puseră pe seama bătrâneții Tușii, care se Îndrepta spre zărgheala de dinaintea morții. În dimineața În care avea să pună la dospit ultimul Plocon, Tușa oftă adânc Înainte să se apuce de treabă. Era ziua când ea stăpânea satul. Oamenii se băgaseră cuminți prin case și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își Înfipseră rădăcinile unde era rânduit să fie, păsările Își găsiră cuiburile. Tușa se apucă să făurească lucrurile de pe fața Ploconului. Mâinile chinuite de boli, dar dibace, lucrau singure ceea ce tot făcuseră de atâtea zeci de ori. Din marea și rotunda pâine, sătenii n-aveau a gusta decât mici fărâme. Partea cea mai mare se dădea pământului, apei, jigăniilor, lanurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat-o să trăiască Încă vreme destulă, nemișcată, mută, cu gura strâmbă, Îngrijită de niște rubedenii care Îi doreau și-i chemau moartea. Poveștile oamenilor cărora le era milă de ea spuneau că, din pricina acelui de pe urmă Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper ori ienibahar, după cum le rostuise Tușa atunci când le ținuse trupurile Între degetele bolnave, dar agere. * * * Fără să fiu beat, aseară m-am lăsat să zac În tristeți. Fusesem pe la Bufet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]