132 matches
-
se poate să fi fost din pricina instrumentelor cinematografice ale tatălui meu. Camera de filmat a lui Milton, echipată cu un stativ plin de reflectoare necruțătoare. Luminozitatea acelor filmări le conferă aspectul interogatoriilor de la Gestapo. Ținându-ne În mâini cadourile, ne ploconim cu toții, de parcă am fi fost prinși cu mărfuri de contrabandă. În afară de luminozitatea orbitoare, mai era ceva ciudat la filmările de amator ale lui Milton: ca Hitchcock, apărea Întotdeauna și el În ele. Singura cale de a controla lungimea peliculei ramase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu puii de aur pe care o aveam desenată în cartea de istorie de-a patra. Sau un diamant mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată" din jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
explicați unde trebuie să intrăm. Noi aici suntem și, convine sau nu, aici vom rămâne. Iar cei care vor să construiască o Europă unită, vor trebui să țină seama de noi, vor nu vor. Așa că nu e cazul să vă ploconiți atâta și să acceptați tot ce se vrea, numai ca să fim recunoscuți! Noi suntem, am fost și vom fi aici În veci, așa că ce vă rămâne de făcut este să-i Învățați geografie pe cei ce nu știu și să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
el un legato, ființa lor pare să atârne de salutul lui, de căciula pe care și-o scoate cu un gest prelung și încetinit, însoțit de zâmbetul lui smerit, prin care el, cel foarte sus și neștiut de ei, se ploconește în fața precarităților spiritului și ale ființei, fără de care n-ar exista pathos, nici înălțare, nici propria-i filozofie. Dar Păltinișul este o proiecție a spiritului nicasian nu numai prin retragerea lui Noica aici, prin locurile pe care le calcă zi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip de un rictus macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nero și cu Augustus. Da, momentul preluării succesiunii va fi cât se poate de potrivit. Altminteri, cu fiecare nouă domnie, puterile principelui se vor mări. Un foșnet în spatele său îl face să tresară. Se răsucește iute. — Iartă-mă, dominus! se ploconește cu umilință nou-venitul. Asinius Gallus împinge discret înapoi în teacă pumnalul pe jumătate scos. — Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius schimbă tactica. Se ploconește cu umi lință: — Ce-s două sute de sesterți pentru tine, Preabunule? Își împreunează două degete: — O pișcătură de purice, nimic mai mult. Îi înghiontește de la spate pe băieți să se apropie. Uite ce chipeși sunt! — Nici măcar nu mi-i vinzi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și de tatăl lor, Dru sus. Uite-i cum se închină prostește în fața unor păpușele, se scutură scârbit, pentru ca în clipa următoare să se enerveze și mai tare. Iar ticălosul de Pompeius ne suspecta pe noi, evreii, că ne-am ploconi unui cap de măgar. Atât le este de greu să ab stractizeze noțiunea unui Dumnezeu atotputernic! Suciți oameni. Cum își închipuie că un chip cioplit sau zugrăvit poate repre zenta o forță protectoare, zeul care împiedică familia să se stingă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbit de dulcea povară a responsabilității care îți cere să-ți sacrifici fericirea personală și să-ți pui viața în slujba Statului. Înghite în sec. L-a convins să se întoarcă. Ca să-și ascundă lacrimile, încearcă să glumească: — M-am ploconit în fața preotesei lui Apollo, i-am oferit laur și am sărutat pământul din fața ei. Mormăie posac: — Știi cu ce m-am ales? Iulius Agrippa ridică neștiutor din umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
abia când s-a întors roata norocului a aflat că sunt sănătoși și-l așteaptă să vie acasă. Au trecut însă pe rând săptămânile, și de întors acasă nici pomeneală. S-a rugat pe la toți, s-a umilit, s-a ploconit... În zadar. Ba că e zona frontului, ba că românii sunt suspecți, ba așa, ba altfel... În sfârșit a cerut voie să-și aducă barem și familia acolo, lângă Dobrițin, până ce va îngădui Dumnezeu să se liniștească vremurile. Apoi, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
timp până se pronunță procurorii și vine vacanța parlamentară. Dacă nu cumva s-o fi scârbit de poveștile colaboratorilor săi, despre cum se chinuia el să intervină la TVR și nu reușea. Doar niște ziariști incompetenți se autocenzurau și se ploconeau pe la colțuri, nebăgați în seamă. CAPRA VECINULUI ÎN PERICOL DE MOARTE Scriam săptămâna trecută despre linia frontului antireformă, cu un flanc ancorat în justiție și cu celălalt în media, pe aliniamentul Nicolau Șeuleanu. Să vedem cum stăm de cealaltă parte
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
un zâmbet larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sânt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul le făcu semn să se astâmpere. ― Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutîndu-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se descurcă mai greu, n-au talent în domeniul ăsta. — Dar în care? — Repet, în orice român zace un Titulescu. Dl ministru Geoană pare să fie un mare diplomat. Și am să explic de ce. La prima vedere, România s-a ploconit și pe urmă s-a bucurat degeaba, americanii aveau nevoie de baze militare și de carne de tun. Așa e. Dar dacă te oprești aici și-ți închipui că ne-am tras singuri pe sfoară, te înșeli amarnic. Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț de Țarigrad, a sărit din șa și a aruncat dârlogii în mâna unui copilandru apărut ca din pământ... --La porunca măriei tale - s-a prefăcut a se ploconi gândul de veghe, stârnindu-mi râsul. --Ei? Ce ai aflat nou? --Aflat-am că la 6 februarie 1756 (7264) unul Gligoraș Moarte... --Ce nume! Brrr! --Spune: “dimpreună cu fimeia me, Mariia, făcut-am zapisul mieu la mâna Mărandii și Catrinii, surori
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zicătorile și i-a mai trecut puțin iritarea. Dar adevărul e că de multe ori marea gâscă trebuia să se împrumute tot de la vrăbiuță și situația nu era tocmai de invidiat. — La urma urmei, sunt fratele tău, se scuza el, ploconindu-se. Nu putea uita că ea era cu șase ani mai mică. — Neghiob sentimental! Îi arse un pumn. Nu ți-am împrumutat o mie de yeni zilele trecute? — Păi, s-au dus... — Nu-ți mai dau nici un bănuț. Atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aveau nici o ură pe Kaiser. Dacă-i întrebai ce sunt, ei ziceau întâi că sunt ardeleni, după aia români. Măcar 10-20 de ani dacă ar mai fi dăinuit imperiul ăsta, acum eram și noi în Europa și nu ne mai ploconeam pe rând, ba la un comisar sovietic, ba la un comisar european. Acum noi știm că, în logică, regretele astea se numesc contrafactuali și nu-s corecte, da’ lasă-mă să-mi închipui și alte lumi posibile, mai bune decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
meu cătrănit... Și-ar șterge palmele de șorțul albastru încă și încă o dată, până s-ar apleca brusc de mijloc, să sărute mâna binefăcătorului. Ce faci, ți-am mai spus că nu sunt popă, pfui, fui, să nu te mai ploconești așa, doar ți-am spus. Mai bine cântăm noi doina aceea care zici că te rupe și după aia te lipește la loc... și domnișorul Anatol ar privi lung băbuța Jeny, să nu-i uite ochii negri, mult ieșiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iar tatăl vostru m-a ascuns, când era să fiu prins de boierul Barbu și de oamenii acestuia, iar eu i-am dat toată agoniseala mea de haiduc o pungă cu galbeni și jurământul haiducesc! Mirați, cei doi flăcăi se ploconiră în fața uncheșului și-i sărutară mâna dreaptă. Cu lacrimi în ochi, firava făptură binecuvântă frunțile plecate ale feciorilor și-i rugă să-l ia și pe el. Băieții se codiră, dar privirea gravă a moșului și faptele trecute de vitejie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Pentru că nu trebuie să vă scoateți pălăria în fața Lui. — Și crezi că e ceva de invidiat? — Desigur. Nu-l slăviți pe Domnul, ci, care cum vine, se postează în fața lui. Aveți lucruri mai importante de făcut decât să vă tot ploconiți de cinci mii de ani. Îi spune fiecare ce are de zis și cu asta, basta. Așa-mi închipui eu. Ștergea praful de pe capul mumiei, râzând. — Eu cred că mai degrabă pentru el noi prețuim cu pălărie cât alții fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sunt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul le făcu semn să se astâmpere. Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutându-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bine situați erau, odată cu trecerea timpului. Acestea sunt fleacuri, nimicuri ale conjuncturilor și ale feluritelor jocuri. Știam că mulți dintre ei, odată cu trecerea timpului, vor trăda sentimentul acesta pur al generației, vor lovi, vor mușca, se vor dezice. Se vor ploconi, vor îngenunchea la primul pumn de bani azvârlit în fața lor, vor rânji după cum le-o va cere prima boare de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zăpezi, năvăleau în sate, încercând fără sfială gospodăriile, atacând oameni și animale, sfâșiau câinii care le stăteau în cale, vitele mugeau înspăimântate prin grajduri... * Într-una din zile i-a ieșit în cale un bătrân... „- Săru‟mâna, Coani Griguță, se ploconi omul cu căciula în mână, uitându-se într-o parte sfios. „- Aaa... tu ești, măi Fa... Fa-nachi, parcă, așa îți zâce, Fanachi!“ se concentra, fostul deputat de Fălciu, să și-l aducă în minte. „- Da, da... Coani Griguță, eu sânt
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
certificatul medical În ordine. Acum li se descoperiseră Înșelătoria și vicleșugul cu care Încercaseră să scape și li se refuza dreptul de Îmbarcare și, cu lacrimi și rugăminți, Îndemnați de Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș, negru ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]