966 matches
-
cîndva, foarte demult) vanitos spre a mă bucura de un atare protecționism al semenilor. La baza mai din adînc a vanității se află anxietatea, nesiguranța, de nu chiar spaima, simțăminte imature, care țin de un romantism al ființei, gata a plonja, compensator, în aparență, în convenție, în frivolitate. Ceea ce se scrie în prezent despre persoana mea mă lasă realmente din ce în ce mai indiferent, probabil pentru că, prin firea lucrurilor, m-am maturizat. Ba chiar, oribil cuvînt, am îmbătrînit. N-aș mai putea accepta vanitatea
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
senzație de tangaj, la un geam rotind, învelit într-un pled de stele, e pe punctul de a trece peste Damasc. (Zbor de noapte peste Damasc). Mai mult decît atît, Aurel Rău se detașează de eternitatea străbună, cu sătească origine, plonjînd în ocazional, desfăcînd nervos timpul calendaristic în fișe cotidiene sau lunare (Zodiac). Pentru a trage o concluzie calmantă: "Niveluri cosmice, nenumărate, / E bine cît nu stați de mine toate" (Niveluri). Nu cumva e, pînă la urmă, o formă de exorcizare
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
să vadă istoria anului 1907, a răscoalelor pornite din nordul Moldovei care au Împins pe țărani la revolte nemaiîntâlnite până atunci. Dar flacăra mișcărilor țărănești a cuprins Întreaga Moldovă, dar și zonele Munteniei și ale Olteniei. Or Zaharia Stancu a plonjat cu imaginarul său Într-o realitate cutremurătoare. Numai sintaxa textelor În sine oficiază zguduirea epocii ca atare. De aceea, romanul a colindat În sandale de aur, atât În Europa, cât și În țări ale Asiei. Apropierea scrierii de Răscoala, lui
DESPRE PREFAŢA LUI GABRIEL STĂNESCU. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_388]
-
a dezvăluit, dintr-o altă perspectivă, complexitatea operei scriitorului și, mai ales, aspecte până acum insuficient cercetate, în măsură să îl recomande în continuare sensibilității contemporane. În splendida sa exegeză I. L. Caragiale și caligrafia plăcerii, criticul Dan C. Mihăilescu a plonjat, condus de o intuiție demnă de invidiat, în arcanele puțin străbătutei epistolografii caragialiene. Dar nu spre a o exploata documentar, cum făcuse (strălucit) Șerban Cioculescu, ci căutând secretele personalității „sucite” a celui pe care comuniștii l-au vrut împietrit sub
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
Angelo Mitchievici De data aceasta, Sam Mendes a plonjat voluntar în abisul relației dintre agenții bărbați și această întruchipare falicmaternă a agenției, matca, M. (Judi Dench). 007: Coordonata Skyfall (2012) Regizor:Sam Mendes. Cu:Daniel Craig, Judi Dench, Javier Bardem. Scenariul: Robert Wade, Neal Purvis, John Logan, Ian Fleming
Resurecția lui Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4212_a_5537]
-
tech James Bond un microprocesor intitulat „radio”. Frumosul Aston Martin DB5 relevă pasiuni de colecționar și, încă o dată, stil. Ceva trebuie să se schimbe de la un episod la altul, în afară de decorul feminin și costume. De data aceasta, Sam Mendes a plonjat voluntar în abisul relației dintre agenții bărbați și această întruchipare falic-maternă a agenției, matca, M (Judi Dench). Lui Bond i s-a confencționat un nou adversar, Raoul Silva (Javier Bardem), un pupil mai vechi și mai neastâmpărat al lui M
Resurecția lui Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4212_a_5537]
-
cum se întîmplase și la finele secolului al XVIII-lea), dar pe care umanitatea le va depăși probabil, așa cum a făcut-o de fiecare dată. După expunerea teoriei postmodernismului (epistemologic, cultural, social și istoric), secțiunile a doua și a treia plonjează explicit în cultural. Opțiunile fundamentale ale profesorului de literatură comparată și ale filozofului vin aici în răspăr cu opinia comună, cu gîndirea academică americană majoritară, dezolant de mediocră. Contra acestei simplificatoare și antispirituale maniere de gîndire se ridică argumentarea autorului
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
lucruri... dar asta e o adresă de hotel. M-am gândit că ți spune ceva. Îți spune? Întoarse post it-ul spre ea brusc. Puțin agresiv. Cum scoate eroul pistolul, în filme. Lovitură de spectacol ieftin. Bilet de matineu. Brusc plonjaseră împreună în caricatură. Ca două personaje din Twilight. Post it-ul era frânghia lui de usturoi. Și pe urmă vocea ei. Moale. Caldă, aproape. Obosită. — Iartă-mă, nu văd ce scrie... poți să mi-l dai puțin sau... — The Lairg
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
asediului și dă cu tifla vântoasei lihnite mă aștepta tocmai pe mine, frumos ambalat în săculețul său, tăcut, dornic de drumeții, ca un copil ținut prea mult în casă și care nu așteaptă decât deschiderea izbăvitoare a ușii pentru a plonja cu bucurie nedisimulată în tot felul de aventuri despre care își va aduce aminte cu plăcere, peste mulți ani, atunci când picioarele vor refuza să mai alerge, iar el, devenit adult cu ifose și tabieturi, va prefera să bea bere și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în urmă. Visase că personajul din best-seller-ul lăudat contra cost de ziare cu tiraje impresionante o bătuse pe cântăreața de muzică country și aruncase laptopul pe fereastră, de la etajul douăzeci. Îi strigase ce faci, domnule, pierzi toate informațiile anchetei?, și plonjase după el, gândindu-se în drumul spre pământ că va muri de-adevăratelea, fără să afle dacă exista sau nu un complot mondial, însă fusese prins în brațe de... Petrișor. Eugen și Ionel erau îmbrăcați în distraiele fremenilor de pe Arrakis
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mi-a lăsat-o câmpul. Florile de toamnă - trifoiul, garofițele, clopoțeii, valerienele - erau toate înflorite. Vița sălbatică era verde încă. Apoi, ne-am urcat într-o barcă cu motor și am zburat pe lacul Biwa. La un moment dat, am plonjat în apă. Peștișorii care trăiau printre alge s-au frecat de picioarele mele. Umbra picioarelor, ce se vedea clar pe fundul lacului, se mișca odată cu mine. Imaginea aceasta n-avea nici o legătură cu ceea ce discutam eu cu mama, însă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în parcarea subterană a portului. Epuizați de atâta mers pe jos cu atenția solicitată în atâtea direcții, facem drumul de întoarcere cu metroul. E o experiență șocantă. După baia de frumusețe, veritabilă kaloterapie, de care ne-am bucurat întreaga zi, plonjăm acum în plin underground al unui veac în curs de dezumanizare. Barcelona a dispărut subit. Schimbăm trenurile, străbătând de la unul la altul lungi culoare subterane, urâte, cenușii, cu un aer cald, sufocant. Pe unul din ele, un fals cântăreț ghemuit
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
ar fi decît un mod de încercare a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se amestecă, în care se ivesc solicitări diverse, demonice ispite cu o mișcare centrifugă. Natură complicată, reverberînd formula umanității generice, Dan Damaschin nu plonjează într-o adorație totală, nu se fixează în luminiscența extazului, împrejurare ce-l duce la transcrierea unor stări frămîntate, la mărturisirea unor contradicții. Ele au funcția unor examene pe o cale inițiatică. În consecință, poetul traversează momente în care se
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Recunosc aici filozofia neamului nostru. N-am inventat nimic. N-am făcut decît să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei" (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: "Cît de adevărat este că nu poți
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
viață aproape ascetică, trăind în cel mai uniform gri, culoarea hainelor sale, agentul XX/ 7 este una din rotițele sistemului și nimic mai mult. Antrenat în arcanele jocului de promovare și șantaj, superiorul său pare, paradoxal, mai viu, mai uman. Plonjăm în lumea kafkiană a supremei suspiciuni și a denudării totale a vieții altora, cu securitatea în rolul publicului permanent și metodic. Wiesler notează despre obiectivul Lazlo - alias Georg Dreyman: "23.04. "Lazlo" și CMS au desfăcut darurile. Credem că după
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine, autorul preferă a plonja în anonimat, contopindu-se cu peisajul obiectivității. E un soi de complicitate cu ambianța ce concomitent îl rănește și-l consolează: "să mergi fără-ncetare pe iarba verde arsă de/ alte primăveri cînd peste drum din umeri/ pădurile ridică și
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
cea a intervenției exilului ca element perturbator al biografiei reverberate în poetica, bardul pune acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al Răului cu expresioniste conotații: "Des deux côtés, leș ailes du toit/ se mettent ŕ battre, majestueuses,/ avec paresse dans l'air étale;/ puis leș vagues du vent me reçoivent
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
tensiunea care-mi este necesară scrisului. Deci liniștea din jur nu-mi e neapărat necesară, bineînțeles că e recomandabilă. Cei care mă cunosc, cei ai casei știu că la un moment dat nu se mai poate vorbi cu mine, cînd plonjez în subiect. Așadar, eu fac abstracție de exterior. D.P.: N-ai nevoie nici de obiecte-fetiș în preajmă? D.F.: De obiecte-fetiș n-am nevoie, am nevoie, cred, de un anumit spațiu, în care să mă învîrt cînd mă scol de pe scaun
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
la îndemînă întotdeauna această disponibilitate înseamnă a te recompune mereu. A îndepărta ceea ce te alcătuiește în mod obișnuit, a elimina specificul unicității ființei tale pentru ca să-i faci loc lui "altcineva". Pentru ca să te poți scufunda în el acest altcineva, pentru a plonja, ca în transă, în ceea ce-l construiește, pentru a-l pipăi, simți și întoarce pe toate fețele. Ca pe ceva tentant și bizar, în același timp. Este actul fundamental al posesiunii în care sinele este suspendat sau chiar anulat. Intensitatea
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
Barbu Cioculescu În miez de vară cu soarele plonjându-ți direct în creștet și umbra dându-și sfârșitul pe asfalt, decizia luată de cei mai îndepărtați strămoși de a ieși din spumoasele valuri oceanice și a se stabili la sol, atrași de piața convenabilă a bananelor și nucilor de
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
cu găleata și eu săream peste bălți, și într-un târziu am ajuns la clădire. Adunarea începuse deja, nu știam că veniseră toți, și când am deschis ușa, am dat cu ochii de Iasomia, exact la intrare. Bineînțeles că am plonjat instantaneu în alt nivel de percepție, învăluindu-mă imediat o emoție inexplicabilă, dar miam revenit oarecum după un moment de perplexitate, încercând să depășesc vârtejul amețitor care cuprinsese încăperea. Bună, i-am spus în treacăt, străduindu-mă să mi păstrez
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și răfuieli cu noi înșine și cu lumea. Nemescu a ridicat puțin cortina pentru a vedea nu eterna și fascinanta Românie, nici fabulospiritul cum spunea un rafinat intelectual recent, ci România profundă, unde, aparent, tout est pris a la légere. Plonjînd în superficialitate, carnavalesc și absurd, Nemescu reușește performanța de a descoperi dimensiunea profundă a tragicului, exprimat cu mijloacele comediei. Această tensiune a registrelor contrastive, precum și deschiderea discret onirică, evazionistă pe care Nemescu o conferă filmului său, dau măsura unui regizor
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
cea adevărată, care ajunge la os, este chinuitoare, încărcată de neliniști, de nesomn, de grotesc, de tendința de a te arunca cu capul înainte, fără calcule și strategii, în orice poveste, de a sfîrși cu lumea, cu tine, de a plonja în cea mai cotropitoare tristețe. Disperarea alimentează necugetările, pripeala, se dilată și pune stăpînire pe tot ce faci, pe minte, pe suflet, pe corp, pe acțiunile din realitate și, sigur, pe proiecțiile din coșmaruri. Ea ajunge să țină loc de
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
mai mică îndoială că s-ar putea să nu fie pe de-a întregul chiar așa este spulberată ab initio. Spania, Italia, Germania, Anglia și, de ce nu, Japonia. Cum spuneam, absurdul, ridicolul, grotescul, rîsul, plînsul cotrobăie sufletele celor care, disperați, plonjează în cele mai aberante situații. Ca și în " Audiția", una dintre piesele lui Alexandr Galin cu priză mare la publicul de oriunde, autor cunoscut la noi și prin textele sale "Stele pe cerul dimineții" - cu cîtă bucurie închid ochii și
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
Gheorghe Grigurcu Cu Adrian Alui Gheorghe plonjăm adînc de tot în estetica urîtului. E prea posibil ca poetul să fi fost un romantic care-și "ascunde" și își "persecută înclinațiile" după cum crede Al. Cistelecan (noi înșine îi adnotam altădată ființa "ușor romanțioasă"), dar la urma urmei nu
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]