189 matches
-
azi și de ieri, există și gustul amar, de nevindecat, lăsat de greșelile din istoria lumii și a ființei, miezul filosofic din intimitatea oricui, care poate fi ambalat fie și comercial, există și rîs, și plîns, și realitate cotidiană, și plonjare în dilemele existențiale, în erorile și ororile de aici, de acum sau de oriunde și de oricînd. Spun toate astea după ce am închis volumul de teatru publicat în 2001 de Editura Hasefer și intitulat Miriam și nisipurile mișcătoare. M-am
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
cu putință în afara unui cadru etic. Asigurîndu-ne eliberarea de grijile vieții cotidiene, de criteriul pragmatic, creația artistică este ea însăși echivalată cu un ethos, cu un cod purificator. Wagner ar trebui "iubit" și "gustat" ca un "vast basm", ca o plonjare în superbă gratuitate "tămăduitoare": "De pe poziția aceasta a deplinei detașări ne dăm nereticenți pradă cîntecului său vrăjitor. Precum și peste măsură de saturați de șiretenie, pehlivănie, delațiune, minciună și tertipuri, nu șovăim a prețui și proslăvi desuetele entități nibelungice: din depărtări
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
sunt confecționate din mărturiile unchiului Toni, protagonistul, și ale bunicii Livia, un fel de Ursula Iguaran dintr-un Macondo absurdist. Pe șablonul romanului sud-american se derulează și însingurările și insinuările politicului ce anunță apocalipsa unei lumi, chiar dublată permanent de plonjări specifice realismului magic. Se desprind din tabloul unui sfârșit de familie Jozef Lewandowski, aristocratul pierdut prin iubire în geografia unei țări de neînțeles, și Elena - călugărită Cornelia, sora Liviei. Jozef încearcă să rămână prizonierul recluziunii artistice, în vreme ce Elena, trecând prin
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
sofisticate forme de hărțuire, extrem de rezistent însă la toate atacurile regimului, corosiv el însuși în reacții și dotat cu o capacitate de ripostă împinsă până la limite paroxistice. În Preambulul & Concluzia de unde am citat mai sus, Dorin Tudoran se recunoaște, după plonjarea „în oceanul de otravă” al celor „10.000 de pagini de fiere”, în două întruchipări. În prima dintre acestea apare, pur și simplu, ca țintă a Securității. În cea de-a doua se simte un „altcineva”, o „stranie ființă” despre
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
de transă pe care o traversează personajele. Grota poate fi un salon straniu de ospiciu, în care fiecare își poartă incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea oarecum logică a poveștii sadice. Senzația de teluric, de grotesc, de vis, de plonjare în fantastic, de magie și tenebre, de serenitate, de diurn și nocturn într-un amestec ciudat este dată de decorul construit, de Silviu Purcărete (descris pe parcurs), grandios și simplu, funcțional perfect, de luminile dumnezeiești care-l modifică parcă tot
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
negru să se-nrosească așa cum se cuvine,/ să curgă cuminte printre insulele pelerinilor cîntînd./ Bu-hu, aleluia,/ sfîrtec noaptea, tai lumină,/ mănînc moartea,/ ling grindină" (ibidem). Sau, rezumativ: "Vreau să mă îndrăcesc" (Concertul). Ținîndu-se de cuvînt, autoarea se "îndrăcește" continuu, inclusiv prin plonjarea în demență ("de sus veneau nebuniatîrnati de frînghii,/ săreau peste peisaj ca niște greeri,/ ospiciul era singur, înveselit,/ cine să-i știe boală zidurilor?" - Semproniu), în incest ("pentru alți zburători esi doar o stafie,/mama cuminte ți-aș fi și
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
în mijlocul oamenilor, într-un pașnic tablou patriarhal pe care nu-l scutură decît bubuiturile de tun, fără ca vreodată oroarea războiului să se instaleze pe deplin în micul sat bosniac. Regizorul reușește un fapt remarcabil, să evite tragicul printr-o permanentă plonjare în miracol, în izvorul de bucurie și tristețe al vieții, să restaureze sentimentul vieții acolo unde pîndește moartea. Nu este vorba cîtuși de puțin de naivitate, ci de dorința expresă a lui Kusturica de a ieși din marasm prin povestea
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
inventarea unei biografii spectaculoase, legendare, a unei "mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle, pe care, tembeli, cei mai mulți se îmbulzesc să-l recompună după modelul dat. Eu nu fac asta. Am avut de la început o bănuială: că micile cioburi se pot
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
răspund Nora Iuga, Ernest Wichner și Caius Dobrescu. Dacă primii doi vorbesc despre literatură și despre întâlniri în spirit, Caius Dobrescu nu-și poate stăpâni puneri la punct, de care „beneficiază” Gabriel Liiceanu sau Lucia Hossu-Longin. Ne lecuiește de resentimente plonjarea Norei Iuga în literatura cea mai pură, între postmodernismul românesc și Aktionsgruppe: „Se făceau mari eforturi de înnoire a limbajului, a expresiei, se făceau incursiuni în trecut, încercări de a înnoda un lanț întrerupt sau de a da cu tifla
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
păgîn, de lume incipientă, străbate aceste stihuri ce riscă însă, tocmai prin tiparul lor abreviat, de inscripție a se plasa într-un spațiu prea larg, vidat prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de ins cufundat în bibliotecă, de studios desprins din curgerea vremelniciei, cu alura borgesiană: "Canterbury, 7
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
ale unei posibile forme muzicale ca, de pildă, în anumite muzici semnate de Anatol Vieru, Haubenstock-Ramati sau Javier Darias. în sfîrșit, conceptualismul schematic se deosebește de cel formal prin abdicarea de la acea frică informală de care vorbea Germano Celant și plonjarea în sistematica aristotelică de nuanță, evident, materialistă, conform căreia forma aproximează ideea operei, motiv pentru care acest tip de conceptualism a oferit de la bun început eboșa unor configurații formale, astfel încît un opus era constrîns să pornească de la o matriță
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
care socotea că ironia joacă, în sfera existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata, de imagistică absurdului, fertilizează atît existența estetică, cît și cea etică a individului, pregătind, grație negativității sale, plonjarea în pozitivitatea axiologica. Prin desișul corespondentelor antipoetice, prin inextricabilele notații ale sarcasmului, prin opacitatea grotescului suveran, înaintează o conștiință care, notificîndu-si deziluzia, isi comunica, subiacent, speranța: "Ziua străbate în viața mea că printr-o strecurătoare/ zdrențuita; la vîrsta această poți
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
oglindire. „Un cer sus și unul sub ei, ca într-o sală a oglinzilor dintr-un circ pustiu”, așa arată potopul lui A. R. Deleanu. Iar romanul e, într-adevăr, un circ domestic, unul infernal, o scenetă existențialistă întreruptă de plonjări onirico-poetice. Suspansul cărții ține de mormanul de refulări dintr-o familie nefericită. Deși instabilitatea vine din dispariția Femeii, tot ea este percepută ca un agent al răului. În jurul misterului creat se țes, sistematic, ambiguitățile unei tensiuni întârziate. Debutând ca o
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
Nu mai vreau să fiu japoneză!", se maturizează rapid și îi citește mamei cu glas tremurând, dar ferm scrisoarea de adio adresată iubitului american. Adolescentul ce tocmai se confrunta cu apocalipsa războiului. Terifiantă este secvența debarcării ratate când, după o plonjare în adâncuri, la suprafață plaja geme de corpurile neînsuflețite ale soldaților deja înghițiți de nisip. Infirmitatea fizică dobândită atunci se va asocia pentru el cu ruperea legăturii de suflet. Micuța sa prietenă însă îi strecurase printre rânduri un mesaj de
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
dedicată acelor stepe dobrogene în al căror mediu vântos și arid deschiseseși ochii asupra lumii. Blocada ar fi fost atunci episodul Tomisului îngenunchiat de războiul ce-l asediase, Toragai epopeea unui cavaler al stepelor din trecutul legendar, Ovidiu la Tomis plonjarea în trecutul antic, ce cu atâta ușurință ieșea la iveală la Constanța, în buza gorganelor, de cum afundai lopata în pământ! Dacă mă gândesc la Hemcea, din Blocada, năzuind să ajungă căpitan de navă și sfârșind cambuzier, la eroul războinic Toragai
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
ani, nu avea cum să se sustragă unei capcane cum este jurnalul. Micile și măruntele nuclee narative (înțelegerile și neînțelegerile din familia gazdă, de turci; micile întâmplări de la solar) fac parte din strategie atâta timp cât ajută la crearea unui mediu prielnic plonjării în trecut, mai precis în timp, tocmai pentru că alcătuiesc un peisaj familiar, repetitiv, în care poți avea la fiecare pas senzația de deja-vu și în care totuși ceva s-a modificat simbolic și acest ceva de fapt dă totul peste
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
articol mai vechi al lui Alex Ștefănescu din România literară (Matei Vișniec, contemporanul nostru, des citat de autoare), nu știu pe nimeni - deși s-a scris enorm despre autor, dar în termeni convenționali - care să își asume o astfel de plonjare în opera recentă a unui dramaturg cu o viziune atât de complicată și cu notorietate unanim recunoscută. Daniela Magiaru alunecă între viziunile lui Vișniec, cum le numește Ghițulescu, aplicând un sistem critic, dar circumspect, fără a absolutiza și fără a
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
în formule experimentale visceralitatea, fața întunecată a spiritului omenesc. Excelent preambul pentru o întreagă categorie de filme recente ce par toate ieșite din stimele Pianistei lui Michael Haneke, eroina care afirmă alb: ,,Eu n-am sentimente", putîndu-se adăuga ,,Doar instincte"! Plonjarea în zonele tenebroase ale subconștientului omului contemporan o întreprind tot mai mulți regizori rezultînd drame mai mult sau mai puțin gratuite, mai mult sau mai puțin cinematografice. Cea mai stupidă peliculă din acest gen instituit ad-hoc mi s-a părut
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
5 minute, 30 secunde), informează site-ul american AbcNews.go.com. Joseph William Kittinger II este cel care a intrat în istorie cu proiectul Excelsior, din 1959 deținând recordul pentru cea mai mare, cea mai lungă și cea mai rapidă plonjare, de la o înălțime de peste 31 km. Acesta se declară încântat să fie mentorul protejatului său austriac. "Felix Baumgartner se va aduce o contribuție semnificativă pentru viitorii astronauți și călătoriile spațiale viitoare", a spus el.
Salt cu parașuta din spațiu by Gherman Doina () [Corola-journal/Journalistic/66106_a_67431]
-
mare parte din aventurile stilistice post-dodecafoniste. Sunetul timbrat sau detimbrat beneficiază, de asemenea, de clauza culorii imanente. Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă ori rafinată (sofisticată) către culoare. Nu strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au fost înghițiți de acest abis coloristic ori au rămas cusuți între aceste cute cromatice, fiind condamnați la grea recluziune. Iar muzica lor
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
mai scriem?" Fiindcă trebuie să intrăm înăuntru dacă vrem să ajungem afară". Apoi, ca într-o mirabilă continuitate de idei, Drama inversului fatidic în teatrul Sorescian, și aceasta de citit, sub semnătura lui Toma Grigorie. Despre evadarea în sus și plonjarea în sine, despre Iona, Paracliserul și Răceala, despre Vărul Shakespeare și Pluta Meduzei, despre Există nervi, A treia țeapă, Luptătorul pe două fronturi și Casa evantai. Citim recunoscători cu bucuria imensă de a fi fost ca și de față la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
apropriază acele părți din creația lui Van Morrison care sunt compatibile cu propriile obsesii, lecturi, senzații și amintiri. Criticul nu ezită să intre peste partitura compozitorului, suprapunând propriul scris textului inițial (devenit simplu pretext). Rândurile sale sunt descrieri de atmosferă, plonjări într-un spațiu și un timp ce depun mărturie despre o similară voință de comunicare. Structura cărții lui Greil Marcus amintește de aleatorul (altminteri subtil controlat) romanului Rayuela a lui Julio Cortázar. Cele mai vechi referințe cronologice aparțin anului 1965
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
Te lamentezi privindu-mi/ mîna inertă/ fără prietenie;/ sînt crud, așa spui,/ ba eu, femeia/ sînt cea mai crudă/ sînt muma/ moartea/ floarea;/ stai și gîndește// așa, neatins,/ am să-ți las eu întreagă/ ție, durerea!" (Cruzime). Consecința e libertatea, plonjarea în poezie nediferențiată, în mediul căreia bărbatul și femeia au drepturi egale, în temeiul unei "democrații" a spiritului creator. Autoarea savurează această "dezrobire" care, în cazul d-sale, îi aduce nu doar posibilitatea de-a "măcelări" după plac cuvîntul, ci
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
a început să fiarbă în pivnițele întunecate/ și sîngele fostelor iubite e tot mai fierbinte” (Sub zăpada ce cade). În persoana lui Ion Cristofor avem a face cu un temperament sudic. Perspectiva d-sale caracteristică e o inflorescență vegetal-carnală, o plonjare în paradiziacul terestru al unei ingenuități de fond: „O forță necunoscută îmi lipește două aripi pe umeri și-mi arată golul ferestrei/ mă îndeamnă să zbor mă împinge să sar în brațele catifelate ale întunericului (...) în timp ce iată covorul din casă
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
inegala, în care Brigitte Rouan și-a asumat nu numai rolul de regizoare, ci și de interpreta a unei palpitante idile între o echilibrată editoare de 40 de ani și un teribilist emigrant de 20. De la plutirea în nori la plonjarea în abis, tot atîtea secvențe elocvențe pentru ce înseamna a te hazarda în dragoste. În paralel, povestea unui asasinat în familie, la care soțul încornorat al protagonistei este apărător din oficiu. El este astfel dublă victima a... emancipării femeii. Care
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]