180 matches
-
mi se păreau niște giganți. Priveam în sus spre fețele lor pierdute în lumina becurilor roșii. Erau neîndurători, terifici. Dar vara nu stăteam în casă, ci imediat fugeam, cu Marcel după mine, în curte. Chombe, șchiopătând țeapăn, mirosind a câine plouat, se învîrtea pe lângă noi, cu limba roșie scoasă printre colți. Călcam cu grijă printre straturile de legume și ajungeam la camion. De când știu eu casa și curtea lui tanti Aura, camionul acela vopsit în albastru, fără roți, zăcea acolo, în mijlocul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multă lumină, parcă e mai cald și mirosul acru nu are aceeași intensitate dușmănoasă. Atmosfera a rămas destinsă. Promitem să ne scriem. Aha, să ne povestești cum ți-a halit Box rezerva de zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
subsolul ăsta ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave, și la fel ajung și hainele noastre În cîteva minute. La masa de alături sînt niște tipi de vîrsta noastră pe care Îi știm de undeva, deși arată plouați. Ne tatonăm o vreme, priviri aruncate fugar peste umăr, apoi vine și Întrebarea. De unde vă știm? Întreb. — Nu știu. Poate de la niște tipi care știu niște tipe care-l știu pe un tip... Știi tu, tipul pe care Îl știe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era la sfârșit decât un pumn de nisip. Eram istovit după un asemenea proces. Cu ochii înroșiți de nesomn, jigărit, neras și abătut. Zile întregi umblam ca un câine plouat. N-aveam chef de nimic și nu mai vroiam să vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul sinuciderii. M-a apărat faptul că sinuciderea mi se părea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la reverede și, în vreme ce el și Rima ieșeau pe ușă, Frankie le strigă: — Distracție plăcută! CAPITOLUL 2. Zori și camere în afară de fata de la casă, foaierul era gol. Prin ușile de sticlă, Lanark văzu cum se reflecta lumina felinarelor în strada plouată. Uneori vîntul izbea ușile mai cu forță, astfel încît se balansau spre interior, lăsînd să intre cîte o rafală șuierătoare. Rima scoase o pelerină din plastic din poșetă. O ajută să se îmbrace, și-i zise: — De unde iei tramvaiul? — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
hărțuiască și să încerce să mă seducă cu tot felul de cântece macabre pe care le zdrăngănea la chitară. Myrna era foarte sinceră; din păcate era și agresivă. Când am văzut-o, după ultimul ei „tur de inspecție“, era destul de plouată. Se oprise prin satele din sud ca să-i învețe pe negri cântecele populare pe care le învățase la Biblioteca Congresului. Negrii, se pare, preferau muzică mai contemporană și dădeau drumul tare și sfidător la radiourile lor cu tranzistor de câte ori Myrna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gesturi furate unul de la altul. Chiar și caricaturile lor erau acum asemănătoare. Desenau trupuri diforme și inventau dialoguri Întortocheate ce implicau oameni deprimați care se aflau În situații triste și sarcastice. Știți ce suntem noi? Drojdia acestei țări. O pastă plouată și vrednică de milă, nimic mai mult! Toată lumea În afară e noi e obsedată să intre În UE, să facă profit, să cumpere acțiuni, să-și schimbe mașinile, să-și schimbe prietenele... Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaleste a tresărit nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acel moment, o femeie se ivi de pe aleea alăturată. Îi trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
postsimbolism, avangarde, modernism și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lăsase hainele într-o scorbură, ca să le ia repede după aceea. Avea un arc care trimitea săgeata cu vârtej și-l ținea doar pentru evenimente speciale. A tras în el cum l-a văzut pe mal, zgribulit ca o cioară plouată, și nici nu s-a mai uitat să vadă cum cade; a luat-o imediat de unde venise și dus a fost. Pentru Teodosie și pentru Zogru a fost cumplit, căci săgeata era otrăvită cu un amestec care intra greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Îmi spusese, dar sunt ghețuri care te vor duce spre Apus. Ghețuri.... Pfuuuh... Le vedeam cum pluteau, precum munții, ciocnindu-se Între ele, bubuind și scârțâind - unele erau albastre precum cerul după ploaie, altele erau cenușii precum blana unui lup plouat zile În șir, iar altele erau albe precum cel mai nou omăt, la Început de iarnă... Malul se arcuia spre Miazănoapte și Într-o parte și În alta, așa că nici să mai fugim Înapoi nu mai puteam: În spate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe mine? Își permise să zâmbească în gând. Intenționam să te transform într-un agent imobiliar pervers și drogat, plouatule, cum ai reacționa dacă ți-aș oferi astfel de informații ascunse în manuscris, la doi pași de moaca ta pleoștită? Iar finalul va fi apoteotic, te vei sinucide fără să apuci să cheltuiești vreuna din bancnotele alea mici... Rosti cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întâi catarama din dreapta. Apoi pe cea din stânga - îți tremură degetele din cauza băuturii, în rest nu ai nicio emoție, nu??? Culcă geamantanul pe covor, apoi verifică dacă era cumva încuiat cu cheița. Asta ar fi culmea, să alerg după idiotul ăla plouat și să îi cer cheia. Nu era încuiat. Ridică încet capacul, convins că s-ar putea aștepta ca vreo mănușă de box fixată pe un arc să îl lovească în plină figură. Banii erau așezați în teancuri legate cu hârtie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reci, buzele unui cadavru umblător care aduce împreună cu el și o frică terifiantă. Vocea magicianului își făcu simțită prezența. - Nu ești un criminal, de unde naiba ai scos-o și pe asta?! Nu ai cum să fii un criminal. Agentul acela plouat n-a venit din lumea reală, a venit din (pfui, nu e formidabil?)... manuscrisul tău. Dacă aș judeca după logica ta așa-zis impecabilă, toți autorii de romane polițiste sunt niște criminali. Și toți ar fi trebuit să umple pușcăriile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu le-ar fi pasat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cât se poate de sever cu el. Dar novicele repeta mereu răspunsul cu plăcerea celui ce știe că aplică o pedeapsă. În puținii ani pe care-i am, am crezut întotdeauna în cărți ca în niște daruri venite din rai, plouate direct din mâinile Domnului pentru a-i mângâia pe oameni. Cine era băiatul ăla? Și cuvintele-alea rostite cu atâta cumpătare, în pofida mâniei lui, erau oare rodul ingenuității sau cu totul altceva? Gândul despre cărți ca dar dumnezeiesc era totuși
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu s-a mai întors decât după mai bine de o jumătate de an, când respectivul s-a săturat de ea și a abandonat-o. Rămasă fără tain și fără acoperiș deasupra capului, cu coada între picioare ca o mâță plouată, s-a întors acasă. Mă-sa a primit-o bucuroasă crezând că fetița ei s-a lecuit. A reușit chiar să o înscrie la niște cursuri de calificare de scurtă durată în croitorie și a încadrat-o la Fabrica de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cană; călduri; cămașă; cîrlig; coftă; context; copilărie; demult; distracție; Dochia; elegant; frigă; friguros; frumos; fufaică; gaură; Ghiță ciobanul; haină de blană; haină de iarnă; hăinuță; îmblănit; îmbrăca; joc; să joc; mantă; maro; măsură; meseria cojocarilor; mînă; nașpa; de noroc; oi; plouat; poloboc; portocale; profesor; protejare; rupt; sacou; sat; scoarță; siguranță; stan; stat; stînă; straie; din strămoși; subțire; suman; șapcă; tradiții; trib; trist; urît; vestă din piele; vișiniu; vremuri trecute (1); 793/133/54/79/0 colac: salvare (136); pîine (100); apă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
rădăcini, țară, mormânt pune în evidență tragismul unui destin potrivnic, construcția lirică realizându-se gradat, secvențial, în funcție de ipostazierea semnificațiilor originare: "Eu aștept să vie-acasă, / Șapte rădăcini nu-i lasă. / Pământule păcătos, / Mult ai fost nesățios, / Că doi ani o tot plouat / Și nu te-ai mai săturat, / Eu știu cin` te-o blestemat.../ Cu sânge te-ai adăpat, / Sânge din feciorii mei, / Tinerei / Și frumușei. Că de-ar fi-ngropați în țară, / Aș lua lut și țărnioară, / Le-aș lipi la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De-i dormi în ziua de Sf. Gheorghe, iei somnul oilor. în ziua de Sf. Gheorghe nu e bine să dormi, căci acela care ar face-o aceasta ar fi somnoros prin întreg anul, și pologul lui ar fi totdeauna plouat. Copiii mici nu-i bine a-i lăsa să doarmă în timpul apusului soarelui, căci la din contra, ei nu vor dormi noaptea. Cînd copiii rîd prin somn, văd pe Dumnezeu și pe Maica Domnului. Se crede că dacă zîmbește un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de București, la clasa Întâi, puși la costum și cravată. Dumitrică și Stănică aveau niște mutre murate de se speriau și câinii când Îi vedeau. Numai Mărin radia de bucurie. - Da’ ce-aveți mă’, de aveți mutrelea astea de curci plouate? - Nu prea am avut somn! răspunse Dumitrică. - Mărine, mie Îmi vine să nu mai fiu de acord să vină americanii! - Și mie la fel! spuse și Dumitrică, mai cu jumătate de gură. - Mă’, pă mine să nu mă Întoarceți de la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
că, deși grupele de 4-500 căruțași trebuiau să fie sub conducerea unui ofițer care urma să aibă grija lor și a vitelor lor, totuși, în aceste marșuri de transporturi, nu gradele, ci Dumnezeu avea grija lor, Îmbrăcați numai în cămăși, plouați, obosiți, nespălați, înnegriți de praf, nebăuți și chiar nemâncați, acești martiri m-au impresionat mai mult, căci m-am convins că ei au avut privațiuni mai mari decât trupele"551. De multe ori, revizia antiepidemică aplicată acestor necăjiți căruțași era
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a asta a lunii, și văd plicurile cu facturi, simt un dor de ducă pe pustii. Iei cu o mână, dai cu două. Sandu se trântește și el pe scaun și Îi salută pe cei doi. Băieții veseli au mutre plouate. Câte corăbii vi s-au Înecat? Hai, că viața e frumoasă, uite ce vară se anunță, iar nevastă-mea vrea să spele covorul. Sticla de Tămâioasă apare pe masă. Rece. Gore vede cizmele de cauciuc și ridică sprâncenele a mirare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Smochini s-ațin pe verzi cărări în floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înnalte flori de foc sădite. Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]