444 matches
-
și durerea vieții: cuvântul IUBIRE.″ (Sofocle) Zi de toamnă târzie cu frig și vânt dușmănos, cu frunze arămii alergând bezmetice între bordurile înalte, căutând adăpost printre picioarele trecătorilor, roțile mașinilor și ascunzișurile rigolelor. Nori negri, vineții se alungă pe cerul plumburiu, iar din fuga lor șuie se cerne o ploaie atât de măruntă încât pare volatilă și se dispersează în văzduh ca o pâclă apoasă. Un soare stingher puțin prietenos, își arată din când în când fața lividă, zgârcită în caldură
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TOTUL PE NIMIC Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă mereu, viața-i plumburie, Totu-i neclar în a noastă minte, Vrem curat și viață azurie, Zile însorite în așezăminte... Pașii ne poartă pe cărări închise Către zenituri pierdute, ancestrale, Dispărând vremelnic în abise, În locuri pierdute, spații abisale... Suntem generații fără misiune, Zeloși
TOTUL PE NIMIC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383333_a_384662]
-
Verde viu înfăptuiește, Sufletu-i rană deschisă Lacrimile-mi curg șuvoi, Și marama larg întinsă Strânge dorul pentru noi, Ești o lacrimă ce doare Trandafir fără de spini, Oare și speranța moare Sfârtecată prin vecini? Dorul pleacă la culcare, Îmbrăcat în plumburiu, Pot și spun,că fiecare Vă treziți...în verde viu! Valer Popean și Mirela Bilc Referință Bibliografică: Dorul ne rănește / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer
DORUL NE RĂNEȘTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383481_a_384810]
-
Verde viu înfăptuiește, Sufletu-i rană deschisă Lacrimile-mi curg șuvoi, Și marama larg întinsă Strânge dorul pentru noi, Ești o lacrima ce doare Trandafir fără de spini, Oare și speranța moare Sfârtecata prin vecini? Dorul pleacă la culcare, Îmbrăcat în plumburiu, Pot și spun,că fiecare ... Citește mai mult Dorul ne rânește(Poezie sugerată de Mirela Bilc) Dorul lasă-n suflet ranăCe se vindecă târziu,Cu un petec de maramăColorată-n verde viu...Lacrimile curg,tot curgDorul poate le opreșteși precum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
le opreșteși precum un DemiurgVerde viu înfăptuiește,Sufletu-i rană deschisăLacrimile-mi curg șuvoi,Si marama larg întinsăStrânge dorul pentru noi,Esti o lacrima ce doareTrandafir fără de spini,Oare și speranța moareSfârtecată prin vecini? Dorul pleacă la culcare,Îmbrăcat în plumburiu,Pot și spun,că fiecare... XXIX. LA FÂNTÂNĂ DRAGOSTEI, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. La fântână dragostei La izvorul dorului Am călcat pe-o rădăcina Și de-a lungul timpului Tot plătesc banală
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Din spațiul pur, gândit imuabil, mă reflect în pereți de oglinzi. M-arăt o siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, își înmuiase arătătorul într-o esență de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaș, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
era un timp câinos de început de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără ieșire în care era. Se
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
cumplit. Așa îl știa Tudorel, însă... niciodată nu mersese pe acest drum pe vreme de iarnă. Când a ajuns la pâlcul de salcâmi de la marginea Lisei a rămas derutat de albul zăpezii căzută abundent în noaptea trecută. Noroc că firul plumburiu al pârâului nu înghețase. Dâra lui șerpuită mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
era un timp câinos de început de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără ieșire în care era. Se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
era un timp câinos de început de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără ieșire în care era. Se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
cu propriul eu. Doar astfel ne explicăm de ce uneori, transpare pân-la noi, o șoaptă strălucindă: „Ce liniște crepusculară este azi!” Da, și-avem a reține, că ori de câte ori îi vom lectura versurile, paginile de proză sau de jurnal, din mantia amurgului plumburiu, va străbate, unduind înspre noi, și-o firavă, dar binefăcătoare liniște crepusculară. Astăzi, acum - la 135 de ani de la nașterea sa - și-ntotdeauna! Să-ți rămână amintirea floare înmiresmată în crepuscularul înnobilării! Livia Ciupercă/UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
topesc în iubire, / Ard spre fericire. / De ce vreți să mă stingeți / Și să nu mă lăsați să iubesc?” (,,Focul”, Mihaela Baba). Deseori, dragostea este cauza multor dezamăgiri, a melacoliei și a singurătății, aceste stări fiind asociate cu ploaia și atmosfera plumburie: Plouă... / durerea și tristețea îmi rup inima-n două. Tu... / ești jumătătatea inimii mele, / ești visul meu, ești stăpânul emoțiilor...” (,,Ploaia”, Sandra Fortuz). La pragul maturității, când se simt înstrăinați chiar și de ei înșiși, îi frământă întrebări despre viață
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
nici nu o voi face cât mai suntVei pogorî din ceruri, dumnezeie... XXIII. IARNĂ TÂRZIE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
cui și cu ce anume greșise atât de grav Fujimori Încât să merite patru gloanțe În piept, plus expedierea necreștinească În adâncul unei hrube insalubre? Din explicația Evei, nu Înțelesesem mare lucru. Moartea japonezului se adăuga altor evenimente care colorau plumburiu atmosfera generală instaurată Înlăuntrul Centrului și al căror sens deplin Îmi scăpa. Știam, da, că În jurul meu se țes intrigi, se trag sfori, se fac și se desfac alianțe, se pregătesc lovituri ale unor grupuri Îndreptate Împotriva altor grupuri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de atac. Ciudat, lumina căpătase nuanțe portocalii bătând spre roșu, de parcă soarele s-ar fi aflat la asfințit. Se opri locului și își aruncă privirile în sus. Deși senin, cerul era plumburiu. Cu capul în continuare ridicat, se învârti pe loc, încercând să înțeleagă ce se petrece. Tălpile bocancilor scrâșneau ca și cum ar fi călcat pe pietriș. Nedumerit, își coborî privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prin biblioteca femeii, Amory a găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la o lume multicoloră. De regulă, astfel de sentimente Îl agasau, dar poezia avea atât de multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
până la crâșma Vasile Conioși-Mesteșanu 4 Om de nea gătit - bunica nu-și găsește oală de noapte Ildko Juverdeanu 5 om de zăpadaă- de pe cer decupează norul cu barbă 6 slujba prea lungă - fumătorul pe furia iese-n pauză 7 cerul plumburiu - în curtea bunicilor sania-așteapta... Marcela Ignatescu 8 primul pătrar - doi câini vagabonzi șchiopi urlă în noapte 9 iriși albaștri - bunica trece pe lângă ei fără baston 10 chitariști de stradă - pe scara metroului o treaptă lipsa Cristina-Monica Moldoveanu 11 vioară spartă-
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
Virgil Publicat în: Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Învingerea stihiilor Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișca metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul, nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. Acolo era malul, iar vântul și valurile ne puteau
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt așteptări ce-ți clocotesc prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă. Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la vedere de-atâtea foarfeci-țipăt franjurat dar și din
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362382_a_363711]
-
și deasupra stâncii care mărginește golful cerul are reflexe aurii care strălucesc printre nori din ce în ce mai puternic. Pe cer prezența încă ascunsă a soarelui ia forma unei hărți sau a unui munte în care două culori se luptă să învingă: albastrul plumburiu al boltei cerești și auriul soarelui. Chipul ascuns al soarelui ne stârnește și mai mult curiozitatea. Treptat soarele reușește să învingă și să domine cerul la răsărit. Norii se pierd treptat și sunt înlocuiți de lumina solară. Fascicule de raze
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cer într-o lumină strălucitoare orbitoare, marea strălucește pe margini, împrejurimile devin aurii. O ceață pare a acoperi dealurile din zare. Cerul și marea încep să aibă aceeași culoare gri-albastră. Un nor alb creează o pată de lumină pe marea plumburie a cerului. Cu cât soarele se coboară spre asfințit cu atât coloritul mării se schimbă, dobândind nuanțe uimitoare. Jumătate de mare are culoare verde-argintie, cealaltă dinspre răsărit are culoare albastră. Ca și în răsăritul soarelui pe mare se manifestă o
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
pare doar o proiecție de un verde întunecat pe luciul apei și pe cerul înnorat. Deși cerul este înnorat, stâncile strălucesc diamantin în lumina soarelui. Trei straturi de culoare pare a fi creat Dumnezeu în natură: verdele copacilor, albul stâncilor, plumburiul cerului. Când soarele se ascunde între nori, dealurile din depărtare încep să-și arate contururile și stâncile își pierd din strălucire, dar albul lor contrastează și mai mult cu plumburiul cerului. În mare suprafețe strălucitoare alternează cu suprafețe întunecate precum
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]