177 matches
-
depășește cu mult cadrul simplelor mutații de materie și energie, având capacitatea distinctivă de a se autostructura și perpetua. 2. Al doilea element morfologic distinctiv este forma, reprezentată în lumea viețuitoarelor de celulă. De la prokariote la eukariote, de la unicelulare la pluricelulare, de la bacterii la om, celula reprezintă unitatea morfofuncținală în afara căreia nu poate fi concepută viața. De la ființele cele mai simple (organisme unicelulare) în care celula este omnipotentă, până la celula înalt diferențiată și specializată din structura organismelor pluricelulare, celula conține aceleași
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de la unicelulare la pluricelulare, de la bacterii la om, celula reprezintă unitatea morfofuncținală în afara căreia nu poate fi concepută viața. De la ființele cele mai simple (organisme unicelulare) în care celula este omnipotentă, până la celula înalt diferențiată și specializată din structura organismelor pluricelulare, celula conține aceleași elemente structurale de bază: nucleu, citoplasmă și membrană, fiecare cu rol precis în evoluția și dezvoltarea celulei. Astfel: - nucleului îi aparține stocarea informației genetice, inițierea și coordonarea diviziunii celulare, coordonarea proceselor metabolice; - membranei îi aparține pasajul activ
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
etc, nu au făcut decât să arate complexitatea structurii celulare, fără să modifice cu nimic concepția că celula, ca formă de viață, reprezintă caracterul distinctiv a ființelor viețuitoare, indiferent pe ce treaptă a evoluției s-ar afla. 3. Pentru organismele pluricelulare apare un alt caracter morfologic distinctiv, acela al organizării celulare în structuri complexe ce vor forma țesuturi, organe și aparate. Prin selecție și diferențiere, fără însă a altera structura de bază a celulei, aceasta va căpăta proprietăți specifice pentru îndeplinirea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dezvoltarea noii ființe rezultate (placenta și glandele mamare). Astăzi se cunosc în detaliu mecanismele organizării celulare ca și procesele metabolice caracteristice fiecărui tip de celulă diferențiată, organ sau aparat. Acest fapt întărește și mai mult ceea ce Paulescu spunea „organizația ființelor pluricelulare consistă într-o serie de acte de o complexitate extremă, având drept rezultat formarea de organe admirabile prin perfecta adaptare la funcții determinate, funcții ce concură la subzistența individului și perpetuarea speciei. Organizația are deci un caracter de finalitate de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin diviziune o ființă unicelulară dă naștere la 2 ființe unicelulare cu aceeași structură ca a celulei mamă) ceea ce l-a făcut pe Weismann să afirme că ființele unicelulare sunt nemuritoare și că moartea lor este doar accidentală. Pentru ființele pluricelulare superioare, celula inițială (zigotul) formată prin cuplarea celulelor sexuale (ovulul și spermatozoidul) conține - in potenția - întreaga organizare, cu toate funcțiile și aptitudinile caracteristice speciei respective, conservate în genotipul nou format. Ulterior, prin diviziune și multiplicare celulară, se va realiza organizarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aptitudinile caracteristice speciei respective, conservate în genotipul nou format. Ulterior, prin diviziune și multiplicare celulară, se va realiza organizarea celulară în țesuturi și organe după un plan care a fost întotdeauna același pentru om, aserțiune valabilă pentru orice ființă viețuitoare pluricelulară, fie ea plantă sau animal. “Dar o adevărată stupefacție cuprinde pe oricine - spune Paulescu - când cugetă că oul fecundataceastă microscopică masă de protoplasmă - este el însuși artistul desăvârșit care va construi minunea ce se numește ființă viețuitoare - fie ea om
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la câteva generații sfârșesc prin a reveni la genotipul unuia din părinți. În concluzie: ființele viețuitoare au o morfologie vitală particulară, adaptată unui scop final care este același pentru tot ceea ce înseamnă viață, de la ființe unicelulare (bacterii, protiști) la ființe pluricelulare (fungi, plante, animale inferioare și superioare, inclusiv omul). Chiar dacă utilizează elementele materiei brute, inclusiv calitățile acesteia (energia), materia vie se deosebește net prin cele 4 caractere distinctive: corp (bioplasmă), formă (celulă), organizare (țesut, organ) și evoluție (dezvoltare și reproducere). II
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în fapt percepția pe care ființa viețuitoare o are pentru un anumit obiect, ființă sau fenomen și care exercită o anumită influență asupra ei. Se întâlnește la toate categoriile de ființe, dar diferă după cum este vorba despre ființa unicelulară sau pluricelulară. Reacția reprezintă răspunsul ființei viețuitoare la impresia creată de acțiunea mediului asupra ei. Va fi diferită, de asemenea, după cum este vorba de ființe unicelulare sau pluricelulare. Este de fapt o eliberare de energie prin reacții chimice și care se traduce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la toate categoriile de ființe, dar diferă după cum este vorba despre ființa unicelulară sau pluricelulară. Reacția reprezintă răspunsul ființei viețuitoare la impresia creată de acțiunea mediului asupra ei. Va fi diferită, de asemenea, după cum este vorba de ființe unicelulare sau pluricelulare. Este de fapt o eliberare de energie prin reacții chimice și care se traduce prin mișcare. La unicelulare este cunoscută sub denumirea de taxie (fototaxie, termotaxie, trofotaxie), iar la ființele pluricelulare este denumită mișcare. Impresia și reacția vor fi cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de asemenea, după cum este vorba de ființe unicelulare sau pluricelulare. Este de fapt o eliberare de energie prin reacții chimice și care se traduce prin mișcare. La unicelulare este cunoscută sub denumirea de taxie (fototaxie, termotaxie, trofotaxie), iar la ființele pluricelulare este denumită mișcare. Impresia și reacția vor fi cu atât mai complexe cu cât ne apropiem de animalele superioare. Aici percepția impresiei se face prin aparate special adaptate (aparate senzoriale; auz, văz, gust, miros, tact) ce includ celule senzoriale, căi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
elaborată în decursul evoluției speciilor. Capacitatea de a recunoaște selful își are originea în proprietatea celulelor animale de a se asocia selectiv cu alte celule de același tip, proprietate care a fost diferențiată începând cu apariția celor mai simple organisme pluricelulare - spongierii. În cursul evoluției, la metazoarele primitive s-a diferențiat o populație particulară de celule cu capacitate accentuată de fagocitoză, care a funcționat inițial ca un mecanism de hrănire. La asemenea organisme, recunoașterea selfului este condiția sine-qua-non a evitării autodistrugerii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sau derivate din propriul organism, prin modificări sau alterări ireversibile (celule maligne, celule cu mare încărcătură (balast) mutațională, celule îmbătrânite sau moarte etc.). Prin mobilitatea elementelor sale, sistemul imunitar poate fi considerat ca un țesut mobil, circulant prin tot organismul pluricelular. Pentru înțelegerea mecanismelor imunității se impune definirea unor concepte de bază ale Imunologiei. Fagocitoza este procesul prin care o celulă specializată - fagocitul - ingeră o particulă nutritivă sau inertă, o altă celulă sau fragmente ale unei celule sau organism, prin înglobarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care să contrabalanseze aceste dezavantaje. Efectiv, la organismele unicelulare ce se înmulțesc rapid (bacterii, levuri, etc.) genomul este foarte compact pentru a minimaliza costurile energetice, în nutrimente și timpul necesar replicării cromozomilor. Dar constrângerile selective sunt foarte diferite la eucariotele pluricelulare, și este dificil de cuatificat impactul excesului de ADN asupra sănătății, fiind la fel de clar că acest impact nu este excesiv. Se știe că efectul selecției asupra unui caracter dat depinde nu doar de avantajul sau dezavantajul selectiv ce determină acest
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
la cele patru menționate anterior și regnul Fungi. Unii oameni de știință concep clasificarea lumii vii în mai multe regnuri. Stabilirea sistemului de clasificare cu cinci regnuri a avut la bază organizarea structurală respectiv organizarea celulară procariotă, eucariotă unicelulară,eucariotă pluricelulară și modul de nutriție, respectiv fotosinteza caracteristică plantelor, ingestia (prin înghițire și digestie) tipică animalelor, absorbția specifică fungilor. Elemente noi au fost aduse și în domeniul Evoluționismului, legate de originea extraterestră a vieții-descoperirea unei sușe bacteriene recoltate din straturile superioare
Caleidoscop by Veronica Adam () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93241]
-
utilizării și transformării energiei luminoase). Dar, fotosinteza introduce o nouă necesitate pentru a fi eficace: organismul vegetal trebuie să realizeze maximum de suprafață pentru a capta energia solară, atât În interiorul plastidelor, cât și la nivelul celulei, atât la nivelul organismului pluricelular cât și la nivelul populațiilor. Evoluția vegetală apare, deci, ca o strategie de explorare și de ocupare a spațiului. De la extensia membranelor clorofiliene la desfășurarea frunzelor și la realizarea unui Înveliș dens de prerie sau de pădure, de fiecare dată
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
la nivel de organism O primă problemă privește modalitățile de trecere de la celule la organisme. La protofite fiecare celulă Îndeplinește singură funcțiile vitale de bază: nutriție, deplasare, reproducere. Menținând această formă simplă de organizare, evoluția a favorizat dezvoltarea de asociații pluricelulare și stabilirea de specializări morfologice și funcționale care au condus la edificarea țesuturilor, trecând prin 3 căi: coloniile sau cenobiile (imobile, ca la Scenedesmus, Pediasrum și mobile, ca la Pandorina, Eudorina, Volvox), organismele cu structură cenotică (alge precum Botrydium, Bryopsis
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
algele brune nu s-au instalat În mediul aerian, nu au putut da alte grupe de plante. După păreri mai noi, cucerirea mediului aerian s-ar fi făcut prin intermediul algelor verzi, mai simple ca organizare, mai puțin specializate (unicelulare sau pluricelulare, cu tal unistratificat sau pluristratificat), care au: echipament pigmentar mai simplu (clorofila a, clorofila b, carotenoizi), ceea ce permite dezvoltarea acestor vegetale În straturile superficiale ale apei, deci acolo unde pătrund fotonii radiațiilor roșii și albastre; perete celular predominat celulozic (ușor
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
caracterului redox al mediului, dar În mod cu totul diferit. Ambii parteneri sunt de o Încăpățânare feroce când e vorba de a-și menține condițiile optime de viață, numai că o realizează În mod diferit. Animalul, mă refer la cel pluricelular, a apărut Întâi, și a apărut În apa mării. De atunci, el păstrează cu sfințenie un lichid ce-i scaldă toate celulele, lichidul interstițial, cu o compoziție identică cu aceea a mării ancestrale din care a ieșit. În acest mediu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ieșit. În acest mediu intern el, animalul, Își creează condițiile optime de viață, indiferent de ce se Întâmplă În afara pielii lui. Deci nu va induce modificări de natură redox În mediu, În scopul modelării acestuia după dorință. În schimb planta, tot pluricelulară, a apărut pe uscat, cu ceva Întârziere față de animal. Ca urmare, Între celulele plantei nu e nici un lichid, ci doar aer. De aceea, planta este obligată, pentru a-și crea condiții optime de viață, să acționeze asupra unei anumite părți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
creanga de aur, În dorul căreia supraviețuiește micuța frunză albastră. “Radiosfera”, 24 octombrie 1994, ora 11,16 8. Legea junglei sau Edenul? Spre deosebire de organismele monocelulare, care se dezvoltă/divid indefinit, singura limitare fiind aceea legată de condițiile de mediu, organismele pluricelulare au realizat un salt calitativ, anume achiziția evolutivă a unei noi funcții, coordonarea populației de celule (adică organisme monocelulare) care a constituit primul organism pluricelular. Este evident că simpla diviziune, pe care au menținut-o ca moștenire, necontrolată, folosită pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care se dezvoltă/divid indefinit, singura limitare fiind aceea legată de condițiile de mediu, organismele pluricelulare au realizat un salt calitativ, anume achiziția evolutivă a unei noi funcții, coordonarea populației de celule (adică organisme monocelulare) care a constituit primul organism pluricelular. Este evident că simpla diviziune, pe care au menținut-o ca moștenire, necontrolată, folosită pentru dezvoltarea lor, face mai mult rău decât bine, ea fiind cancerul. Noua achiziție evolutivă, coordonarea, s’a realizat prin folosirea celor deja “cunoscute”, adică prin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de fapt o barieră În calea influenței nu prea faste a mediului. Și, pentru că mediul evolua spre oxidant, sau cum am arătat mai demult, spre o stare de neconceput pentru animal, dar tolerată de plante, se explică de ce primele organisme pluricelulare vegetale sunt cu mult posterioare celor animale. Ele au apărut abia atunci când condițiile de mediu, prea oxidante fiind, au devenit de nesuportat chiar și pentru plante. Pluricelularitatea a pus Însă În fața noilor organisme probleme noi. Multiplicarea, limitată doar de disponibilitățile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
milioane de ani, din ce În ce mai ample, În care creșterea concentrației de oxigen a alternat cu minimalizarea ei; cu alte cuvinte, oxidarea mediului a alternat cu reducerea acestuia. Astfel primul maxim, de acum 450 milioane de ani, oxidativ, este rezultatul apariției plantelor pluricelulare terestre; el este urmat de un minim, reductiv, acum 370 milioane de ani, ce coincide cu apariția peștilor și amfibienilor. Urmează un al doilea maxim, mai amplu, În concentrația oxigenului, acum 330 milioane de ani, rezultatul dezvoltării luxuriante a vegetației
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce diferențiază latitudinea, adică temperatura, această afirmație se explică; anume, modificarea temperaturii determină plantele să caute medii cu alte caracteristici redox sau să piară. Mai precis, odată cu scăderea temperaturii, plantele au nevoie de medii mai oxidante. Atunci când au apărut plantele pluricelulare, Terra poseda un singur, dar vast continent, Pangaea, repartizat oarecum egal În zona ecuatorială și temperată; el s’a fragmentat, Începând de vreo 200 milioane de ani, concomitent cu Împrăștierea, pe latitudine și longitudine, a fragmentelor. Fără această Împrăștiere, desigur
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unor plante mai vechi; astfel, În taiga, arborii sunt reprezentați În special de gimnosperme, precum coniferele, iar ierboasele sunt fie ferigi, fie mușchi, adică plante inferioare. În sfârșit, nordul Îndepărtat, tundra, este dominat de mușchi și licheni, cele mai vechi pluricelulare care, apărute În condiții reducătoare, devin compatibile cu mediul actual, oxidant, numai la temperaturi scăzute. Dependența de temperatură a condițiilor de mediu cerute de plante este evidentă și, mai ales, se repetă an de an, la alge. În lacuri predomină
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]