175 matches
-
pe acea vreme (acum vreo 500 milioane de ani) singurele autotrofe disponibile, adică capabile să ajungă În viitorul areal, terestru, erau unicelulare (algele); cât privește heterotroful, cu care algele au stabilit relația, adică ciuperca, aceasta este, chiar și când e pluricelulară, doar o asociere de celule independente, nespecializate. Fără discuție, pentru condițiile primare grele de viață, adică lipsa unui sol capabil a Înmagazina apa, alga singură n’ar fi putut trăi. Nici ciuperca, lipsită de apă și substanțele reducătoare ce-i
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
celule, conferă o stabilitate deosebită, superioară biocenozei chiar; Euglena trăiește În medii, ca bălțile, recunoscute ca poluate, mai ales cu substanță organică. Dar stabilitatea Înseamnă șanse extrem de scăzute de evoluție; Într’adevăr, formele evoluate ale Vieții sunt reprezentate de organisme pluricelulare, ce au apărut În cadrul perfecționării și diversificării biocenozei. Nu trec degeaba În revistă feluritele experiențe ale evoluției Vieții. Ele sunt menite a identifica modele verificate pentru a Împăca tehnologia cu mediul. Euglena pare a fi un exemplu ce nu trebuie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oxidarea continuă a mediului, care căpătase un nou impuls odată cu apariția fotosintezei. Reacția organismelor monocelulare de până atunci, apărute În condiții reducătoare, s’a tradus Într’un potențial redox oxidant, adică mai mare, a conglomeratului inițial de celule - viitorul organism pluricelular - decât al acelorași celule independente. Cu alte cuvinte, o adaptare la mediu. Numai că uneori acest lucru este, retoric vorbind, uitat, și atunci, unele celule capătă o independență față de organism dar și Între ele, recăpătând potențialul redox scăzut, reducător, deși
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de o succesiune a acelorași organisme: producătorul, adică mușchii, apoi consumatorii și la urmă descompunătorii. În urma lor rămâne un mediu, un strat subțire de sol, dar oxidativ, adică, pentru substratul solid inițial, corosiv. Și astfel Începe digestia. Proveniți din algele pluricelulare, mușchii sunt Înzestrați și ei cu puterea distructivă pentru substrat a acestora, adică de biocoroziune. Despre biocoroziune, sau intimitatea digestiei, voi vorbi au un alt prilej. Dar, pe scurt, oxidant Înseamnă, Între altele, acid. Și, Într’adevăr, ceea ce lasă În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nimeni că Viața a apărut În ocean; dar uscatul a constituit pentru Viață o rezervă și o tentație. Cucerirea uscatului sau consolidarea acesteia, Începând acum vreo 500 de milioane de ani, a trebuit pregătită, mai precis precedată, de apariția organismelor pluricelulare. Pe undeva, această acțiune a fost forțată de aglomerarea, deci scăderea relativă a resurselor de hrană, din ocean. Era firesc ca, cele mai pregătite să fie animalele, cele mai expuse la reducerea resurselor de hrană; plantele aveau la dispoziție Soarele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înfăptuit odată cu atingerea pragului Pasteur, adică atunci când oxigenul produs de autotrofe a atins concentrația de 1% din cea actuală. Asta era acum vreun miliard și jumătate de ani. Paranteză: Celula, indiferent dacă e independentă ori face parte dintr’un organism pluricelular, folosește exclusiv energie chimică fixată În așa-numitele molecule macroergice, precum adenozintrifosfatul sau ATP. Diferitele componente ale hranei sunt folosite În prealabil pentru sinteza acestui ATP. Prin fermentație, dintr’o moleculă de glucoză, componenta reprezentativă a hranei, celula obține doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înmulțire nelimitată și independentă. Odată cu pluricelularitatea, această comportare a fost limitată și, mai ales, coordonată; ea e valabilă doar În stadiul embrionar și În câteva alte situații particulare. Dar, atunci când un stress oarecare, fizic, chimic, biologic chiar, face ca organismul pluricelular să nu mai fie compatibil cu situația, unele celule Își aduc aminte de vechiul lor comportament. Se Înmulțesc indefinit și necontrolat, adică formează o tumoră. Câtă vreme există hrană, există și Înmulțire și deci Viață, pentru tumoră, bineînțeles. În fond
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pentru medicamentul natural sau biotehnologic, trecut deci prin “filtrul” unei vietăți Înainte de a ajunge la om. “Radiosfera”, 6 noiembrie 1995, ora 9,36 55. Război chimic, dar cu ghilimele Viața a apărut În ocean. Tot acolo au apărut și organismele pluricelulare. Uscatul a rămas Însă o tentație, nu doar din pricina “aglomerării” oceanice; În fond, uscatul n’a reprezentat niciodată mai mult de o treime din suprafața Terrei. Dar, așa sărac și ostil, doar piatră și nisip, uscatul oferea plantelor o mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
suprafața Terrei. Dar, așa sărac și ostil, doar piatră și nisip, uscatul oferea plantelor o mai bună expunere la Soare, ferindu-le de ecranarea de către apa oceanului. Deci, atunci când, acum vreo 600 de milioane de ani În urmă, primele plante pluricelulare au Început cucerirea uscatului, ele au răspuns unor stricte necesități. Primele astfel de plante, lichenii și mușchii, foloseau uscatul doar ca suport mecanic, prefigurând o pseudorădăcină doar cu rol de fixare. Contrar celor afirmate de mine În capitolul precedent, ele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
direct la ea. De fapt, plantele nu trăiesc singure, ci Își Împlântă rădăcinile nu Într’un material inert cum poate pare solul, ci Într’unul unde “fierbe” Viața. Lăsând deoparte organismele mari, ca larve, viermi, animale superioare chiar, dar care, pluricelulare fiind, ascunse deci, cum spuneam nu demult, În spatele pielii lor, nu prea se sinchisesc de modificările de natură chimică apărute În mediu, aici există o mulțime de organisme monocelulare, care sunt de fapt principalul partener al plantei: bacterii, ciuperci, protozoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la extrem, așa cum discutam deunăzi: fiecare specie și-a confecționat dacă nu mai multe, măcar o armă chimică și, mai ales cu efect potențial mortal. Și, mai mult, heterotrofele s’au organizat În teritoriu, adică s’au adunat În organisme pluricelulare, cu mult Înaintea autotrofelor, cam cu o jumătate de miliard de ani. În spatele celei de-a treia bariere lăsate În fața oxidării mediului, adică În spatele tegumentului, mai mult sau mai puțin impermeabil, aceste organisme pluricelulare pe care le-am putea deja
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică s’au adunat În organisme pluricelulare, cu mult Înaintea autotrofelor, cam cu o jumătate de miliard de ani. În spatele celei de-a treia bariere lăsate În fața oxidării mediului, adică În spatele tegumentului, mai mult sau mai puțin impermeabil, aceste organisme pluricelulare pe care le-am putea deja pomeni cu numele curent de animal, au răsuflat oarecum ușurate. Ca urmare, au redus importanța armelor chimice. Pentru exterior, căci În interior trebuia păstrată o ordine strictă. Altminteri este favorizată dizidența, vreunei celule cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de exemplu, implicit a feromonului, face ca alți membri ai familiei să le poată lua locul. Se Înțelege că, prin Însăși exemplele date, principiul feromonilor e dus la perfecțiune de insecte, fără Însă a fi apanajul lor exclusiv. În interiorul animalului pluricelular Însă, legile sunt drastice, neadmițând nici un pas alături din partea nici unei celule, fără a fi Însă punitive, ca o condiție sine qua non a supraviețuirii. Ca și la feromoni, mesajul hormonilor este respectat cu strictețe pentru că, indiferent câte celule Încalcă legea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care alcătuiesc de fapt o știință și care e poate doar o chestiune de ecologie celulară, infra-organism. Amintesc doar că hormonii pot fi considerați “urmașii” mesagerilor chimici care dirijau populația de organisme unicelulare, acționând de data asta În interiorul aceluiași organism pluricelular, În scopul integrării. Și asta o face ca rezultat atât a structurii chimice a hormonului cât și a țintei acestuia, deci există o largă gamă de efecte. Și chiar dacă mai există un sistem de integrare, sistemul nervos, aceasta nu face
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mesajul chimic, deși cel mai sărac În informație, este cel mai convenabil pentru celulă; căci despre celulă e vorba și când ea reprezintă un Întreg organism și atunci când ea e doar ceva Împins În față, În afara tegumentului izolator al organismului pluricelular, cum e cazul celulelor senzitive de pe limbă ori mucoasa nazală, ori a celor de pe antenele insectelor. Și e ceva firesc: celula primitivă trata diferențiat, În baza diferenței de structură chimică, de potențial redox dacă vreți, hrana și excrețiile. Ele constituiau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
hrană, spațiu, lumină. Evoluția le-a perfecționat continuu atât structura chimică cât și mesajele purtate. Câteva jaloane ale acestei evoluții: Numărul de substanțe scade mereu, pe măsura trecerii de la organismele monocelulare heterotrofe la cele monocelulare autotrofe și apoi la cele pluricelulare. Mai mult, Între acestea din urmă, animalele, cu o evoluție accelerată În raport cu plantele, reduc și mai mult acest număr. În aceeași ordine scade, ca o consecință, sensibilitatea la mesajul fals generat de similitudinea acțiunii substanțelor alelopatice și poluanți, dar și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de compensare prin Înmulțire a pierderilor inerente acestui război chimic. Exemplu: de la extraordinara potențialitate a bacteriilor care, În condiții ideale ar putea egala volumul Terrei În nici trei zile, se ajunge la cei doar câțiva pui ai unui mamifer... Organismul pluricelular e obligat a folosi arma chimică, În forma sa cea mai umanizată, În interior, la fel cum ar fi făcut-o o populație de celule libere, pentru a păstra ordinea strict necesară supraviețuirii. Substanța alelopatică devine astfel hormon. Argument: bioxidul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poate face doar În salturi, astfel Încât, atunci când nu s’a mai putut altfel, adică cheltuind mai multă energie, Viața a urmat altă stratagemă: câteva celule s’au Înconjurat Împreună, cu o barieră În fața salinității crescânde a oceanului; era primul organism pluricelular și, În spatele acelei bariere, de fapt viitoarea piele, a păstrat cu sfințenie un mediu asemenea oceanului momentului: tot un fel de mare internă; a doua. De atunci, să tot fie vreo 600 de milioane de ani, aceste organisme, care Între
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de nevoie mai zgârcite, au excelat Însă În diversificarea necesară exploatării oricărei surse de energie chimică disponibilă. Deci, mă lasă astăzi să “bârfesc” În voie plantele. Să reluăm leit-motivul, rolul de după moarte al frunzei. Demult, când au apărut, primele plante pluricelulare au Încercat mărirea suprafeței expuse la Soare. Iar unele, precum mușchii, dar și altele, fosile, s’au Înzestrat astfel cu ceva ce semăna a frunză, dar la fel de Îndelungate În zile ca și planta Însăși. Încă nu se punea problema unei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nivelul corpurilor subtile pe măsura apariției acestora, vorbind despre chakra laringelui, în care 8 din cele 16 “petale” sunt moștenite de om din regnurile inferioare.</footnote>. Acest salt calitativ presupune că pe parcursul evoluției în acest regn organismele, inițial unicelulare, devin pluricelulare. Și la nivelul acestui regn se pune problema că nu toate speciile și nici toți indivizii sunt capabili a atinge nivelul evolutiv care să le facă să participe la saltul calitativ sau s’o facă în timp util (fig. II
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cauză; pe măsură ce celulele cresc, ele absorb și/sau produc eter alcătuindu-și un corp eteric corespunzător. În cazul morții unui astfel de organism, corpul grosier intră în circuitul natural al materiei, iar cel eteric în circuitul din planul eteric. Organismele pluricelulare inferioare, de fapt colonii precum Volvox , se supun aceleiași reguli. Celulele detașate din colonie pot reface un “organism” prin diviziuni repetate, refăcând și corpul eteric corespunzător pe baza absorbției și/sau producției de eter. Organismele sexuate doar fac trecerea spre
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
chimică și provine prin prelucrarea, de către organisme autotrofe, a energiei primare. Organismele autotrofe, adică acelea care folosesc pentru întreținerea vieții lor o formă primară de energie sunt, la rândul lor, după felul energiei primare folosite: − fotoautotrofe (bacterii fotosintetizante, alge, plante pluricelulare), ce utilizează energia solară; − chemoautotrofe (bacterii sulfooxidante, ferobacterii, manganobacterii), ce utilizează în scop energetic substanțe anorganice reduse (sulf, tiosulfați, sulfiți, respectiv săruri de Fe2+ ori Mn2+), pe care le oxidează. Organismele heterotrofe, adică acelea ce folosesc pentru întreținerea vieții lor
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în fiziologia microorganismelor Microorganismele constituie o categorie aparte, dar nu izolată, a viului. Ele alcătuiesc 7% (circa 100 000 de specii) din totalul speciilor descrise dar, unicelulare fiind, sunt deosebit de greu de descoperit și descris - în antiteză cu celelalte organisme, pluricelulare, și în consecință direct observabile - ne putem aștepta - logic - la o „explozie“ a cunoașterii în ceea ce le privește, nu și în domeniul pluricelularelor, care să modifice - în favoarea microorganismelor - procentul menționat. Dar, procentul menționat, sesizat actualmente pentru microorganisme, induce în eroare
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
speciilor descrise dar, unicelulare fiind, sunt deosebit de greu de descoperit și descris - în antiteză cu celelalte organisme, pluricelulare, și în consecință direct observabile - ne putem aștepta - logic - la o „explozie“ a cunoașterii în ceea ce le privește, nu și în domeniul pluricelularelor, care să modifice - în favoarea microorganismelor - procentul menționat. Dar, procentul menționat, sesizat actualmente pentru microorganisme, induce în eroare: relicte evolutive fiind, ele au o deosebită versatilitate față de substrat acoperind, prin adaptările materializate de specii, tot ceea ce se poate imagina ca biotop
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
organisme unicelulare, a tuturor funcțiilor unei biocenoze, fapt care, coroborat cu diversitatea raporturilor cu substratul, permite constituirea unui ecosistem exclusiv microbiologic, reflectarea etapei primordiale a vieții, în care ele erau o prezență exclusivă. Prezența chemoautrofiei, de altfel absentă la organismele pluricelulare, face din microorganisme cele mai redutabile protagoniste ale coroziunii electrochimice favorizate biologic. Deși de o complexitate deosebită, amintită atât de expeditiv, domeniul microbiologiei va fi prezent în cele ce urmează prin doar două aspecte, dar care interesează direct tema globală
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]