216 matches
-
de teamă, nu-i în stare să scoată o vorbă” îți dovedește siesi incapacitatea de a digera acel “ cu un strop mai mult” decât ființa umană. “Mărunțimea” lui dacă la început se referea la o trăsătură fizică acum capătă proporții plurivalente, denotându-i principala trăsătură de caracter. De la articolul nehotărât: ” Un om mărunt a spus...”, protagonistul capătă interpretări mai largi; el devine un reprezentant al speciei umane pus în fața a ceea ce și-a dorit: “ un strop mai mult față de orice”. Prins
Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
fapte obiective care par să contrazică această unicitate". Afirmând de la început că diferența dintre numele comune și cele proprii nu constă în "număr", Coșeriu subliniază distincția dintre nume proprii univoce și nume multivoce (care nu trebuie însă confundate cu cele plurivalente sau universale). Coșeriu face apel la W.S. Jevons (nume ca Juan, Roma, Londra nu se folosesc cu același sens pentru obiecte diferite, așa cum se folosesc numele comune), îl citează pe B. Bosanquet (atunci când spune că fiecare dintre entitățile cărora
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
clasă" sau de "tip" și concluzionează că, dacă numele proprii sunt monovalente (nu sunt nume de clasă), individuale (se aplică unui obiect sau unui ansamblu de obiecte văzut ca individ), unidimensionale (se aplică unui obiect sau unui ansamblu), apelativele sunt plurivalente, generice și bidimensionale. Numele proprii sunt "cuvinte cu semnificație și nume de alt ordin". Numele propriu "nu denumește în același plan cu cel al numelor comune, care clasifică realitatea, ci reprezintă, în raport cu numele comune, o nominalizare secundă, individualizatoare și unificatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Recension of the Bhagavadgșt³, Stuttgart, 1930, dar șicâteva articole: „Das SaÌÚitantra”, ZDMG 68 (1918), pp. 101-110, sau „Dravidisch und Uralisch”, Zeitschrift für Indologie und Iranistik, Viena, 1928. 6. La data redactării scrisorii, Wikander publicase deja câteva lucrări despre arhaica divinitate plurivalentă An³hit³, anume articolul „Gudinnan An³hit³ och den zoroastriska eldskulten”, Religion och Bibel I (1942), pp. 26-48, și teza secundară Feuerpriester in Kleinasien und Iran, Lund, 1946. Aceste lucrări strict specializate pe documente literare, arheologice și epigrafice iraniene, în conjuncție cu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de lumini. De?i, dup? ultimul Congres al moderni?tilor (1959), tendin?a func?ionalist? se conținu?, �n variante atenuate, prin a?a-numitul �neomodernism�, dominant? �n arhitectură din ultimele decenii este mi?carea �post-modern?�, nutrit? din aceea?i sensibilitate plurivalent? că ?i cea din artele plastice propriu-zise. Mai ales �n Europa, evantaiul diversit??îi stilistice se �ntinde de la scrupuloase paști?e dup? modele tradi?ionale (că �n cazul englezilor Ț. Quinlan ?i R. Adam, �nfl?c?ra?i palladieni) la variante
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Statuieta dispare ca statuietă, ca reprezentare a unui element fix, drept evocare încremenită în soliditate prin anularea cadrelor sale, conturului ce-o determina, printr-o extracție brutală a formei sale. Materia, astfel descătușată, se supune unei noi organizări, unei structurări plurivalente în care primește o multitudine de forme și se împarte în fragmente, componente ale fostului obiect unitar. Fiecare din acest fragment primește un statut de prezență independentă și inedită, niciun ciob nesemănând în totalitate cu alt ciob din aceeași fostă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
particular decât universal. Perspectiva asupra comunității este doar una din aceste noi forme de re-conștientizare a dimensiunii umane a socialului, în condiții morale și democratice. Conceptul de comunitate a fost și este folosit în multe sensuri, exprimând astfel dimensiunea sa plurivalentă la nivelul mentalului colectiv care conștientizează diferențele de structură ale tipurilor de comunități existente comunitatea locală, comunitate globală, comunitatea profesională, comunitatea de interese, religioasă, umană etc. Pe de altă parte, elementul comun ce străbate toate atributele particulare ale acestui concept
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
insistăm și pe oportunitatea lecturilor complementare, deși avem aici rezumate toate direcțiile principale ale acestui cîmp de studiu, precum și indicații privitoare la cîteva piste de aplicare în munca de teren. Abordarea reprezentărilor este pluralistă din punct de vedere metodologic și plurivalentă din perspectiva practicii științifice. Primele lucrări din acest domeniu au fost empirice și descriptive. Mai apoi, unii cercetători (din Aix-en-Provence, Geneva, Montpellier sau Paris...) au început o serie de studii experimentale ce își propuneau să valideze anumite implicații ale teoriei
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
organizare și evoluție nu le stăpînește nimeni, nici la nivel de individ nici de instituție, fie ea științifică sau nu, publică sau privată. Schema de mai jos nu formalizează decît o parte din acest mozaic, de altfel mult mai luxuriant, plurivalent și interactiv, care compune spațiile noastre culturale. Încercăm să prezentăm ideea de inserare între reprezentări (RS1 în RSn) și de intersectări între diverse sisteme, A, B și C. Pentru a ilustra caracterul plauzibil al interferenței între sistemele de RS, ne
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
puțin celebre (Jimi Hendrix, Louis Armstrong, David Bowie sau Bob Marley) sau anumite concerte aduc în actual și fac audibilă și vizibilă o reprezentare și, prin vitalitatea lor, o fac să evolueze, o fac mai mult sau mai puțin hibridă, plurivalentă sau o stabilizează. La muzicienii amatori, asocierile creatoare între elementele de limbaj, de imagine, cognitive, afective, mentale și comportamentale se inspiră din RS-genuri-muzicale. Acestea sînt deci "machete" sau matrițe, ce pot fi folosite în diferite moduri, în funcție de contextele de creație
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
forme interogative de construcție a datelor, permit trasarea unor "hărți de idei/conceptuale" și deci punerea în evidență a principiilor organizatoare ale acestor ansambluri simbolice și sociale. * Abordarea aspectelor figurative poate fi întreprinsă după modalități structuraliste sau mai fenomenologice și plurivalente, cu riscul de a pierde din rigoarea metodologică. * Studiul conținuturilor unei RS este de neînlocuit, dar trebuie să știm să alegem tehnicile cele mai apropiate de formele asociative sau structurate. Partea a treia Dinamică și praxis Capitolul 5 Identificarea structurii
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de sens; acestea înglobează, desigur, toate aluziile concrete, evidențiate de Freud, dar realul pe care încearcă să-l semnifice nu lasă să se epuizeze prin asemenea referințe la concret 10. Mircea Eliade vorbește de o multitudine de imagini care sunt plurivalente prin structura lor. Dimensiunea simbolică a imaginilor dobândește marca unică a coincidentiei oppositorum, când imago și simbolul devin un modus vivendi pentru diverse teologii și metafizici. Percepția simbolică a imaginilor nu este decât o operație subiectivă, iar configurația simbolică decât
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și corespondența entitate - strategie - entitate - tactică, în sensul că la fiecare entitate - tactică, individul trebuie să își poată pune întrebarea «pentru ce întreprind această acțiune?», răspunsul nefiind altul decât cel stabilit prin strategie. Mai mult, interdependența strategie tactică este una plurivalentă. În condițiile economiei actuale, strategiile nu mai sunt rețete simple, unilateral formulate, cuprinzând în realitate o varietate de «ingrediente», lucru care dovedește că unei strategii îi pot corespunde numeroase tactici. În politica de marketing, strategia deține locul central, pentru că derivă
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
Șmilovici) și a lui Iosif Cassian-Mătăsaru, mic funcționar comercial. Educată de tatăl său, traducător el însuși, în spiritul cultivării artelor - poezie, muzică, desen -, C. (al cărei nume la naștere este Renée- Annie) va purta toată viața, în demersurile sale estetice plurivalente, amprenta amatorismului superior, rafinat. Urmează școala primară și Liceul „Principesa Ileana” la Brașov (până în 1935), apoi Institutul Pompilian din București, luându-și bacalaureatul în 1942. Hrănită cu artă („Arta a devenit jocul meu predilect”), își încearcă forțele în toate direcțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
constituenții ritualului (vechime, răspândire, circulație, context generator și performant, actanți, evoluție), încercând să descifreze semantica, funcțiile, codul cultural integrator, structurile estetice caracteristice acestuia. Se procedează în continuare la catalogarea și tipologizarea textelor de paparudă, care sunt receptate ca rituri verbale plurivalente și multifuncționale, având semnificații conexe celor ale ritualului. Autorii merg mai departe, coborând până la nivelul motivelor și al segmentelor de text, cărora le verifică variabilitatea, ponderea, stabilitatea, poeticitatea și inclusiv gradul de „consistență tipologică”. Probând un orizont teoretic remarcabil, cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
multe antologii editate în SUA. „Optzecist atipic”, cum l-a numit Nicolae Manolescu, G. este un poet vizionar și metafizic ce elaborează vaste structuri de tip baroc, palimpsestice, proiecte care dovedesc ambiții cosmologice și epistemologice. Fastul ceremonios al descrierii, simbolismul plurivalent și obscur, tonul oracular constituie ingredientele de bază ale unei retorici a apocalipticului, care susține arhitectura poemelor. De asemenea în răspăr față de estetica optzecismului, amplul poem Solaris (2002) are ambiția de a deconstrui cosmosul și haosul, generând o „cosmogonie” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
decidenții guvernamentali arabi au pus în aplicare o alternativă organizațională economico-financiară, ce s-a tradus prin crearea diferitelor organisme economice (vezi Capitolul 3.1.2. Structuri teritoriale: rețele și organizații regionale). O parte dintre aceste organizații vizează o integrare regională plurivalentă din punct de vedere economic, care să reunească mai multe paliere sectoriale (financiar, bancar, politici economice, relații comerciale). În această categorie se încadrează în primul rând substructurile economice specializate ale Ligii Arabe, ce își propun armonizarea politicilor economice și folosirea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
anything from the 21st century. It expects all from you". Gabriel García Márquez; forme ale discursului repetat: Ai carte, ai parte!; discursuri proprii, a căror structură și funcție sînt împrumutate din domeniul economic sau comercial. Toate aceste forme ilustrează caracterul plurivalent al discursului semnătură, ce constă în asigurarea identității unei instituții și, implicit, în crearea și menținerea încrederii și a loialitatății, însă, adițional, are și o funcție promoțională. Cu alte cuvinte, discursul semnătură este un slogan, destinat să persuadeze publicul, aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă ceea ce se consideră în mod obișnuit punere a temei este deja activat de o predicativitate nominală. În fine, nominația reprezintă forma evidentă de manifestare a conștiinței de sine a omului, prin raportarea lui la realitate, prin realizarea unei relații plurivalente între el și realitate și prin umanizarea realității. V. categorizare, dialectică, dialogism, glosocosmos, logosferă, punct de vedere. NIDA 1975; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002. IO NON-VERBAL. Prin trăsătura "non-verbal" se înțelege "care nu este limbă naturală; care înlocuiește limba" și ea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mod pozitiv sau uneori negativ întreg sistemul. Mondializarea nu este, așadar, o cheie pentru rezolvarea conflictelor sau a dezacordurilor din planul internațional. „Consolidarea globalizării nu va aduce sfârșitul geopoliticii. Școli de renume în domeniu anticipează la unison că acest fenomen plurivalent, azi controversat și contestat, va aduce pe lângă progrese spectaculoase din toate domeniile vieții socio-economice și posibilitatea de răspândire și resimțire a efectelor vulnerabilităților concentrate în diferite părți ale lumii.”<footnote Grigore Alexandrescu , Amenințări la adresa securității,Editura Universității Naționale de Apărare
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
Ele vor fi descrise ca survenind în jocul tot atâtor „experiențe“ pe care Benjamin le descrie. Deși capi tolele par a proceda mai degrabă analitic, abia excursurile ilustrative le circumscriu, de fapt, mizele importante. La Benjamin, conceptul de „experiență“ este plurivalent. El se resemnifică în funcție de intenția teoretică a discursului. Fie ca deconstrucție a pozitivității tradiției (Erfahrung), fie ca nume dat unității metafizice a cunoașterii (Programm einer kommenden Philosophie) sau ca „rezultat al muncii“ (Ertrag der Arbeit, în Das Passagen-Werk), „experiența“ este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sarcinile propuse spre rezolvare? Sarcinile trebuie să fie: bine definite; legate de viața reală; să implice învățarea de profunzime și nu doar repetarea unor lucruri; să ofere autoevaluare, corectare, discuția cu colegii; să poată fi verificate; echivalente și nu diferențiate; plurivalente (fiecare elev să contribuie la realizarea lor). 2. Rolul cadrului didactic în promovarea învățării centrate pe elev Rolul cadrului didactic este acela de a administra procesul de învățare al elevilor, de a arăta ce au de făcut cu lucrurile pe
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3031]
-
inutilizabil (depășind shakespearianul Honorificabilitudinitatibus și fiind, totuși, subclasat de rabelaisianul Antipericatametanaparbeugedamphicribrationes). Al doilea lucru, mai important, este faptul că personajul are discernământul de a selecta de fiecare dată doar trăsăturile pozitive ale fiecărui inamic învins, dat fiind că simbolurile sunt plurivalente. Este o operație de erudiție. Întregul proces de devenire se petrece, așadar, în orizontul unui model spiritual clar de la bun început. Personajul nu caută puterea brutală, forța fizică, ci puterea spirituală. Gabriel Mihăilescu subliniază faptul că important "pentru definirea caracterului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din 18 decembrie 1972. ● Rezoluția 3140 (XXVIII). Acțiuni comune pe plan național și internațional în vederea satisfacerii necesităților și aspirațiilor tineretului și a promovării participării sale la dezvoltarea națională și internațională, din decembrie 197320. Interesul manifestat de comunitatea internațională față de problematica plurivalentă a tineretului este ilustrată, în egală măsură, de proclamarea de către Adunarea Generală a anului 1985 drept Anul internațional al tineretului, sub deviza Participare, Dezvoltare, Pace. La sediul din New York al Națiunilor Unite, a fost organizată Conferința mondială pentru Anul internațional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
perspectiva asupra baladei Meșterul Manole: „o tragedie în esențialitatea sa simbolică și artistică, în spiritul său, în trama sa, în personajele sale, în alcătuirea articulațiilor sale”. Cele două romane, Joia patimilor (1981) și Zborul gâștei sălbatice (1989), completează fericit profilul plurivalent al operei lui B. SCRIERI: Marile Eleusii, Cluj, 1971; Magda Isanos. Drumul spre Eleusis, București, 1975; Nevăzutele Urse, Cluj-Napoca, 1975; Cântece de viscol, București, 1976; Anonimus, postfață Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1977; Ascunsa trudă, București, 1979; Grigore Alexandrescu. Parada măștilor, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]