223 matches
-
să intre într-o mănăstire, dar el a refuzat spunând că simte chemarea și dorința să rămână în mijlocul oamenilor, să muncească, să sufere, să se bucure împreună cu ei. A fost solicitat să se alăture uneia dintre numeroasele grupări de „penitenți” - pocăiți, sau de „săraci ai Domnului” care se constituiau în afara sau împotriva structurilor bisericești, acuzate de coruperea învățăturii creștine; el a continuat să frecventeze cu pietate biserica și să păstreze rânduielile tradiționale, afirmând că o autentică urmare a lui Cristos nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Favoritul tuturor pariurilor era Sartre, strălucitul, genialul, polivalentul, față de care Aron nu era decât un studios netalentat, specialist în domenii aride și lipsite de șansa succesului. Unul din actualii încă tineri corifei intelectuali ai stângismului mai mult sau mai puțin pocăit, Bernard-Henri Lévy, zice că e preferabil totuși d’avoir tort avec Sartre plutôt que d’avoir raison avec Aron. Dar spune asta într-un context în care recunoaște destrămarea mitului sartrian. Da, Sartre era supradotatul, omul (cândva) de spirit, artistul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Notația lucaniană, seacă, strict jurnalistică, va deveni un fel de „carte de vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima În nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv se Întemeiază pe altceva. Aici, Luca vorbește strict de posedare demonică și de vindecarea operată de Isus taumaturgul. Mai mult, este vorba de un șir de vindecări, Între care și a Mariei Magdalena. Luca ține să menționeze numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
la gura mormântului și nu crede În Înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul până târziu, În secolul XX. Există vreo rațiune specială dedesubtul acestei recreări a imaginii Mariei Magdalena ca desfrânată pocăită și convertită? În lipsa unor elemente decisive care să meargă În altă direcție, mă ratașez explicației preluate de Régis Burnet: „Considerații tactice ghidează probabil această alegere. Grigore cel Mare dorește vrea să dea un chip (veut donner un visage) Bisericii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus Între paranteze, cu bună știință, evoluția figurii Magdalenei, prin pictură, În imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează În primul rând evoluției subiectului În pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de încercare foarte minuțioasă și cântărind lucrurile cu multă grijă: ,, Nimeni nu mă va putea face, spunea el, să înființez o biserică păcătoasă. Sună frumos să primești 50 de membrii în biserică, dar dacă numai 5 din ei sunt membri pocăiți cum trebuie, ce folos va fi în ziua judecății?” Dar cuvintele care m-au mișcat pe mine cel mai mult și care au fost un imbold de a merge în Africa au fost: ,,Nimeni nu se îngrijește de sufletul boșimanilor
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
răbdare. Sunt slujitoarea lui Dumnezeu... ce mare demnitate; trebuie deci să mă unesc lui Dumnezeu și să-l slujesc în creaturile sale, în toate ramurile în care dragostea lui Cristos cere ajutor; așa făpturile abandonate, cele bolnave, cele închise, cele pocăite, cele căzute, cele periculoase, într-un cuvânt, să nu escludeți nici o ramură a carității. Evident, prima caritate trebuie să fie aceea de a sprijini cu rugăciunea, cu munca, cu viața, Opera Slujitorilor Săraci» (Verona, 25 martie 1952). Tot ceea ce don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
el, și societatea m-a trimis aici ca să-mi ispășesc crima, sunt dator să mă supun. Așa să facem toți. În tot timpul detențiunii a lucrat mult și a devenit un foarte abil meșteșugar. Venescu este o pildă de criminal pocăit. (Id., ibid.) Pagina 178 Urmează: La 1876 vântul prefacerii politice aruncă pe planul al doilea, pentru multă vreme, pe fruntașii regimului conservator. Aceștia erau: Lascăr Catargiu, general Ion Florescu, Petre Mavrogheni 33, Vasile Boerescu, general Tell, general Manu și încă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
care mă căutaseră în cele trei săptămâni de concediu. În aceeași zi, un muncitor, tâmplar, mă ruga cu insistență să îl primesc, împreună cu cei doi colegi ai lui, într-o problemă foarte urgentă. Colaboratorul meu îmi spusese că cei trei "pocăiți" mă sunaseră sâmbătă și duminică. Nu știam despre cei trei decât că făceau parte dintr-un grup mai mare și că erau buni meseriași din nordul Transilvaniei. Marți, înainte de orele 11, când îi programase secretara, se plimbau prin fața ambasadei. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
Veniamin, ministrul afacerilor interne, care mi-a promis că va cerceta cazul și păgubașii vor primi suma în prezența unui reprezentant al ambasadei. După o săptămână, în prezența colaboratorului meu, cei trei muncitori primeau banii confiscați de vameși. Cei trei pocăiți erau persoane oneste. Au venit, în prima lor zi liberă, să îmi mulțumească, cu o ofertă salutară pentru dotarea ambasadei, spunându-mi: Cât timp ați vorbit cu domnul ministru, noi ne-am uitat la mobilierul de aici din salon și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
unindu-se și remușcarea și pocăința rătăcirilor unui fatal moment, neamul depune cununi de lacrimi pe mormântul unde au depus cununi de flori proaspete și virginale (?!) Feldmareșalul Mackensen și Mareșalul Falkenhayn.“ La acest pelerinaj n-au fost din femeile române pocăite decât d-ra Fanny, d-nele Radovici- Stere și Marie Nicole Darvari, iar din tre domni, germanofilii. Se transformase ca în povestea Bucurei Dumbravă, autoarea Haiducului și a Pandurului!] (Ibidem, pp. 108-109.) Din inițiativa Crucii Roșii cu Marghiloman, se făcu [un Requiem
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fi plăcut să le văd mutrele descumpănite, astăzi însă m-am depărtat atât de mult de imaginea aceea damnată a artistului care înfruntă lumea, astăzi nu-mi pasă, atenție, Daniel, s-ar putea să mă vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea dacă nu i-ar stărui pe buze acel surâs nevăzut ce mă înfiora întotdeauna făcându-mă să plec privirea, Theo, hai afară să te joci cu noi! îl imploră copiii la picioarele lui, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în blasfemii și trimite asupra lor un fulger de foc albastru. La poarta cerului veghează un înger, iar când aude o rugăciune de căință adevărată și sinceră, se repede în chip de stea căzătoare și-i smulge lui Satan sufletul pocăit. Dar Cel Rău este atât de viclean încât abia dacă lasă să-i scape un suflet damnat o dată la o sută de ani. Vârful Furnica își are și el originea legendară. Furnicile adoptaseră o orfană, pe Viorica. Țineau atât de
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fie și după cincizeci de ani! Într-un asemenea cadru, povestirea crimei perfecte, disecate de către Montresor, prinde sens și o anumită consistență textuală. Creștinul rătăcit, pentru o clipă, în tinerețea lui tumultoasă, se regăsește în ceasul plecării definitive, și recunoaște, pocăit, prin intermediul preotului mediator între Dumnezeu și individ -, erorile trecutului. Ce l-a împins însă pe acest bun catolic la săvîrșirea păcatului strigător la cer uciderea de frate? Aici sîntem obligați să reluăm, pas cu pas, amănunte, la timpul expunerii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
București, 1850; ed. I-VI, București, 1852; O șezătoare la țară sau Povestea lui Moș Albu, I, București, 1851; O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu, II, București, 1852; Triumful beției sau Diata ce o lasă un bețiv pocăit fiului său, București, 1852; Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea, București, 1853; Culegere de povești și anegdote, București, 1854; Opere complete, București, 1904; Opere alese, I-II, îngr. și introd. N. Mihăescu, București, 1941-1942; Cântece de lume, îngr. și introd. Gh. Ciobanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
Studentul la Teologie îi aduse ultimii bani. Zâmbind, Nabil îi făcu un semn de drum bun prin geamul ușor aburit. Sabina, liberă, pleca mai departe." (p. 139). Rămânem în plin foileton existențial. Studenta participă la emisiunile unui Radio Iubirea, de pocăiți, după care încearcă să vândă, alături de roșcovanul ei iubit Eman, produse Deptel. Nu merge. Își va căuta altceva. N-ar vrea să se angajeze la Princess Casino, nici ca damă de companie. Va demara în schimb, cu trei colegi de
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
întreagă -„nestricată, netăiată, nedărâmată”. Tensiunea dintre istoria ramificată în realități opuse se dezbate în Legătura de luștean. Rada își întâlnește agresorul din timpul mineriadei și încearcă să scape de traumă prin așezarea adevărului pe făgașul normalității. Însă Pavel Avădanei, minerul pocăit, arată adevărul mistificat prin faliile sociale, astfel că lumea inchizitoarei, acum, Rada, se reîntregește, însă numai psihologic. Problema adevărului este sondată și în Dincolo de lumea de dincolo. La marginea patafizicului, ciocnirile și suprapunerile mitico-magice dintre lumile gunoierilor - conduși de Pârnaie
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
Pleșiță, în dezvăluirile sale cu iz de pucioasă, evocă o serie de întâmplări ce vorbesc despre sistemul urii edificat de-acest produs al bolșevismului din România. La procesul din 1990, smerit ca o mioriță, a încercat să prezinte imaginea unui pocăit, a păcătosului care a înțeles în ce eroare mortală trăise. În închisoare fiind, a mizat pe stratagema întoarcerii la credință - cam în felul în care încearcă să ni se vândă acum Miron Cozma, alt mare cititor de cărți religioase. Cazul
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
o realitate cvasi-fictivă, modelată de mass-media. Spre deosebire de cei mai mulți dintre oameni care seara, în fața televizorului, sau dimineața, "cu cafeaua în față și cu țigara în mână, pe balcon sau în birouri", descoperă cu uimire din paginile cotidianelor lumea în care trăiesc, pocăiții par să trăiască într-o altă dimensiune. Dacă pentru cei mai mulți dintre noi totul este scris în ziar, pentru ei totul se află înscris în paginile Bibiliei. Constată Dan Lungu și observația lui chiar este foarte interesantă: "Ei știau mai bine
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
aprecierea cititorilor din România. Ca toate cărțile lui Dan Lungu, romanul Cum să uiți o femeie se citește pe nerăsuflate, de la prima până la ultima filă. Fără a fi o capodoperă (din punctul meu de vedere unele relatări din comunitatea de pocăiți ar fi putut fi scurtate, fără pagube majore pentru consistența ficțiunii) este acel gen de carte solidă, egală cu sine, care marchează opera scriitorilor cu adevărat importanți. Cum să uiți o femeie este un roman care, cu siguranță, nu îi
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
miraculați, iluminați, vizionari, predicatori, își fac loc pe rafturile librăriilor alături de steluțele sporturilor și ale oricăror forme de spectacol (teatral, cinematografic, muzical, striptiz, televiziune), de vraci, de inventatori, de rude și apropiați ai celebrităților, de câștigători la loterie, de criminali pocăiți sau nu, de sinucigași salvați, de înviați din morți. Și ei și paraziții speciei (profesia onorabilă și onorabil remunerată de ghostwriter, negru literar, a apărut și înflorește în umbra ei, pentru că nu toți cei ce aspiră să devină iluștri prin
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
vremuri, avem la tot pasul semnele unor căutări ale acordului dintre limbaj și rămășițele vagi ale unei lumi incert plasate între deasupra și cândva. Adică ale unei deplasări dinspre credința progresivă și convenționalul, dar neprefăcutul, cenotaf : "Și-așa am rămas pocăiți. Aveam un bunic pastor, care murise înaintea nașterii mele. Aveam un tată trufaș și tânăr, care se războia cu sine, cu credința, cu noi, ceilalți. Eram nepoftiții străzii, eram șușotiți în ascuns, pleava și praful aveau să se-aleagă de
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
privite lucrurile poate fi înșelător, iată încă o anamorfoză la mîna umorului cu bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru și absorbit în rugă ca într-o moarte și, același, pocăit, din față, dat în vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un fund de sertar. Asemenea "efecte de perspectivă cu revers
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
aliena(n)tă în care cititorul de poezie a devenit consumator de poezie. Poezia ca fenomen de influență benefică în masă, un fel de bioenergie spirituală... Adrian Urmanov ignoră o întreagă categorie de cititori de poezie și face figura unui pocăit care merge din casă în casă să schimbe religia oamenilor, pe care fie nu-i interesează credința, fie nu au nici un interes să și-o schimbe. Ce e trist nu e faptul că ratează scopul de a face poezia accesibilă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]