223 matches
-
sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus Între paranteze, cu bună știință, evoluția figurii Magdalenei, prin pictură, În imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează În primul rând evoluției subiectului În pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Domnule Sandu, mă așteptați la ieșire, nu-i așa?" Am dispărut la ieșire, dar am întîlnit-o mai târziu. Era fatal în târgul Bucureștilor, mă mir cum nu prevăzusem de la început. Și după câteva reproșuri și după scuze de ale mele pocăite (mă scuzam față de mine, interpretând îndoielnic morala "nu vreau s-o fac să sufere", cu toate că nu-mi luam nici o obligație pentru mai tîrziu: de fapt, eram laș și foarte plictisit de singurătate), plimbările începură - mai întîi pe strada principală și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aproape un an. De abia la 10 iulie 1927 i se îngăduie reîntoarcerea în patrie. Și, ținând seama de marile sale merite militare, e înălțat la gradul de mareșal, titlu pe care nu-1 mai dobândise nimeni după căderea Monarhiei. Îmbătrânit, pocăit, înțelegîndu-și greșelile și asistând cu mirare la încercările de refacere a mitului său din 1917 și 1926 - Gomes da Costa moare în 1929 și este înmormîntat cu funerarii naționale... În după amiaza zilei de 9 iulie generalul Oscar Carmona dădea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ebraice pe care i le făgăduisem tipografului saxon. Am mai putut de asemenea să scriu, în anul acela, primele șase cărți din Descrierea Africii. După câteva luni, sfârșisem prin a mă obișnui cu condiția mea de scrib sedentar, de călător pocăit, gustând bucuriile zilnice ale micii mele familii. Nu fără a privi cu un ochi îngrijat evenimentele care se petreceau în jurul meu. Eram între două accese de febră când Maddalena mi-a adus la cunoștință, la început de martie, vestea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aprinde dâra prafului de pușcă până la arsenalul ascuns în pieptul meu. Mi-am pipăit buzunarele și până la urmă tot am aprins una. Zece minute mai târziu mă târam afară din capcana în care eram prins, ca un crocodil palid și pocăit, regretând sincer toate porcăriile și mizeriile pe care mi le turnasem în neștire pe gât ieri noapte. Tocmai mă lăsasem pe spate, slăbindu-mi nodul cravatei și descheindu-mi cămașa, când a sunat telefonul. — John? Lorne Guyland. — Lorne! am exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu liderii din organizațiile de fațadă. Fiecare stea corespundea, după Satterlee, numărului de zile de depoziții pentru martorii acuzării, evaluate după forța locului, a momentului și a zvonurilor: care simpatizant comunist participase, unde și ce declarase și care dintre Roșii pocăiți fuseseră acolo să-l audă - un conglomerat de informații amețitor, super-șocant, absolut nemaivăzut și imposibil de dezavuat. Și continua să-l vadă pe Danny Upshaw exact în mijlocul acelui conglomerat, înecându-se în rahat, deși puștiul făcea parte din tabăra îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
degete, a citit-o și a surâs, mormăind: "Foar-te bi-ne!" Apoi și-a îndreptat din nou privirea spre mine: ― Nă-dăj-du-iesc că te-ai vindecat de a-nec-do-te... hm, cum să le spun eu... pli-ne de mă-gă-rii! ― Da, don' profesor! făcui eu, pocăit. ― Și acum, să ne vedem de oră... Mda! Să poftească la lecție: Ionescu Vasile, Manolescu Constantin, Niculescu Gheorghe, și, ă, și... Popescu-Băjenaru Grigore! CAPITOLUL V LA "TINERIMEA ROMÎNĂ" În clasa a II-a, la Limba română, l-am avut profesor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gineceul din Toamnei, unde stau câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat. L-am prins într-o zi pe Adolful la o redacție, strecurând cine știe ce notițe artistice, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a scuipat În smârcurile unui râuleț și ultimii doi dinți pe care-i avea, corpul de oștire care a Închis capcana se strecurase anevoie prin pădure, călăuzit de hoțul Stavrinos, dar ajunsese tocmai la timp ca să gâdile gingiile pașei. Hoțul pocăit avea o admirație fără de margini pentru uriașul domnitor, căruia Îi arăta nesmintită dragoste și ascultare. În cele din urmă, acesta l-a Înălțat la rang de sfătuitor de taină și mare vistiernic. Zice-se că hoțul pocăit era viteaz ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gingiile pașei. Hoțul pocăit avea o admirație fără de margini pentru uriașul domnitor, căruia Îi arăta nesmintită dragoste și ascultare. În cele din urmă, acesta l-a Înălțat la rang de sfătuitor de taină și mare vistiernic. Zice-se că hoțul pocăit era viteaz ca un leu și credincios ca un câine. Voievodul n-avea a se teme de nimic când fostul tâlhar Îi era În preajmă. Și poate că altfel s-ar fi Întâmplat lucrurile dacă, În ziua uciderii mișelești a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu cineva acasă. Și chestia asta trebuia să mă facă să mă simt mai bine? 59tc "59" Trecuse deja o săptămână și mai bine de când spumegam de o furie turbată, ca un anti-Christ. în timpul ăsta, Neil a plecat, umil și pocăit, pe punctul să explodeze de atâtea bune intenții. John Joe a plecat și el. A ieșit pe poartă plin de mândrie, etalându-și mustața în furculiță abia mijită. Chris a plecat la rândul lui, dar nu înainte de a-mi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ucenic al destinului. Nizam se retrăsese În sala mică a palatului, Înconjurat de câteva documente. De Îndată ce a văzut chipul lui Omar În cadrul ușii, a Înțeles că răspunsul va fi unul negativ. — Așa, deci, planurile mele te lasă rece. Khayyam răspunde, pocăit, dar ferm: — Visurile tale sunt mărețe și doresc să se Împlinească, dar rolul meu nu poate fi acela pe care mi l-ai propus. Între taine și cei care le dezvăluie, eu sunt de partea tainelor. Cu primul prilej când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după ușă ca să sară pe el. În biserici nu exista nici un moment de răgaz, șirurile lungi de păcătoși pocăiți, reîmprospătate În mod constant ca și cum ar fi fost niște linii de montaj, Înconjurau de două ori naosul central. Duhovnicii de serviciu nu se dădură bătuți, uneori distrați din cauza oboselii, alteori cu atenția brusc trezită de un amănunt scandalos al spovedaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mele sunt atât de multe și de puternice, încât nici una nu ajunge să le domine pe celelalte. Simt nevoia să beau ceva. Este unsprezece dimineața și eu nu vreau decât o sticlă de vin roșu. Minunată atitudine pentru un alcoolic pocăit! Mă duc să-mi fac bagajul! —Deja? Jake pare trist. — Dar avem o zi întreagă la dispoziție... Credeam că vrei să discutăm, apoi să ieșim, să mergem la o braserie să mâncăm scoici... Am impresia că Jake e rupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
psihologică a celorlalți arestați. Cine mărturisește rămâne viu În temniță, iar cine trăiește mai are o șansă. Cine nu mărturisește sau, mai rău, retractează merge la rug. Cei cinci sute de retractori aflați Încă În viață Își retractează retractările. Calculul pocăiților a fost cel care a Învins, pentru că În 1312 cei care nu mărturisiseră au fost condamnați la Închisoare pe viață, În timp ce aceia care au mărturisit sunt iertați. Pe Filip nu-l interesa un masacru, voia numai să dezmembreze ordinul. Cavalerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Baloleanu cu mândrie seniorială. Noi, care am sângerat până în fundul inimii când a trebuit să facem ordine în țară, știm să facem și dreptate, dragă Grigoriță! Miile de nenorociți care umplu toate închisorile trebuie să se întoarcă la vetrele lor, pocăiți și îndreptați, spre a-și relua munca în folosul și pentru propășirea Romîniei! Prin influența lui Baloleanu, tânărul Iuga voia să dobândească o slujbă pentru Titu Herdelea care, aflând de la Roșu situația lui adevărată la Drapelul, era desperat că rămâne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satului”. Marguerite Yourcenar, de pildă, „a înțeles admirabil balada balcanică a femeii zidite”. Eminescu sau Ispirescu, Ismail Kadare sau Ivo Andrić intră astfel în aceeași listă de „surse” cu variantele Mioriței culese de Fochi, povestea lui Cantemir despre teologia tîlharului pocăit, Vechiul Testament, culegerile lui Simion Florea Marian sau cele de balade populare românești etc. Căci o rînduială țărănească a lumii ne bîntuie pe toți, în fel și chip. Sau poate că doar noi ne închipuim astfel ?... Pe șerban Anghelescu nu prea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vederea... Internul îl privea zâmbind absent. - Dumneata ești un om curios. Când te-a întrebat Profesorul câți ani ai, ai răspuns: șaizeci... - Am mai mult... - Greu de crezut. Ai auzit, probabil, ce vorbeau infirmierele... Cu un gest supus, de școlar pocăit, înclină din cap. Le auzise: "Cît zicea că are, șaizeci de ani? Ăsta își ascunde vârsta. L-ai văzut și dumneata, adineaori, când l-am spălat; ăsta e bărbat tânăr, în floarea vârstei, ăsta n-a împlinit patruzeci de ani
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adeseori neclară). Pare mult îmbătrânit, părul i-a albit la tâmple, și îi tratează pe ceilalți cu o blândă și demnă condescendență. S-ar spune că joacă rolul cuiva care, după mulți ani de temniță grea, se eliberează, nu chiar pocăit, dar pătruns de o stoică înțelepciune, înfruntând adevărul cu calm și mândrie, și recunoscându-și vinovăția. George pare să fi înțeles cât de falsă fusese „eliberarea“ lui John Robert. Mă întreb dacă a înțeles și rolul jucat în stratagemele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prețuiam acum, deși la una ca asta mă așteptasem oricum. Înlăturam din capul locului bănuiala că în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul că-mi întindea o cursă. Nimic nu fusese pregătit, habar n-avea că voi reveni pocăit, cu cenușă pe cap. Nu, Mihaela era deschisă, francă și nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia să stau de vorbă cu ea, să-i comunic, în primul rând, rezultatul întrevederii și, în al doilea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-ți înșir în ordine succesiunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Nu-mi dau seama dacă acest rostogol a început atunci când tu, sătul de iubire, ai provocat ruptura sau când, chinuit de remușcări, te-ai întors pocăit? Chestiunea n-are importanță. E sigur că, înlăuntrul acestor două date, mi-a încolțit un gând feroce de răzbunare. Nu te mira, ai citit bine: răzbunare. Și încă ceva: trebuie să știi că nici o răzbunare nu e mai cumplită ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
firea ca și înfățișarea. Sia se întorsese în casă, după plecarea lui, cu gândul să-și păstreze, de nevoie cel puțin, locul la Rimi. Nu știa încă ce va face. Sta tupilată în ea însăși. Buna Lina o credea însă pocăită și, cum Lică fusese sever, se simți dispusă spre indulgență. Avea înduioșări: Biata fată! Srescută prin străini! Lică făcuse tot ce putuse, dar el avea acum alte obligații.. . Noroc că Rim era de zahăr, și Sia se putea fără grijă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care, Într-o fărîmă din trecutul ei, acum o clipă, căzuse pe jos. Se Întreba ce-o fi cu picăturile astea pe pînza scîndurii, dar chiar ele o făcură să se aplece ca să ridice vasul, zîmbi cînd o văzu venind, pocăită, rușinată, venea ascunzîndu-se după vasul cu apă. dar acum ea, sînt eu, maică-ta, alerga s-o salveze și-i poruncea dă-te jos din trăsura asta, Dora!, fata mamii!, ascultătoare, supusă, ea sărea din trăsură și vînzătorul de Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doar bunicul nevesti-mii, fost el epitrop șef o viață, zicea cum că așa și pe dincolo "la noi, la orientași" și cum că așa și pe dincolo la ei, la uniți, la baptiști sau penticostali, pe care-i numea generic pocăiți, până când, prin trecerea timpului și prin hărnicie, penticostalii au devenit vizibili și le-a spus el lor "penticostași". Mai era vorba, în vremuri mai vechi, de secta nazarinenilor, nu știu mai există ea sau nu, știu numai că moș epitropul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]