600 matches
-
iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să-ți curgă bâjbâind oarbă cerul luceferi să-ți coasă pe sub aripi verdeață prin Raiul de umbre să-ți adie doar gerul. Autor Doina Bezea
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
și totuși inima este acolo unde îi sunt cei dragi. Contopindu-se cu sentimentele celor din jur, reușește să surprindă realitățile dureroase ale vieții. Poeta Anna- Nora Rotaru-Papadimitriou scrie din iubire, fiecare poezie având rolul unui dar mistic, ca un pocal dăruit în noapte de îngeri veghetori. Chemările și tristețile sunt apele reci ce le întâlnește în noapte. Dorul de părinți, este mistuitor. Uneori și tăcerea o doare... Anna Nora Rotaru-Papadimitriou este într-o căutare asiduă a descoperirii eului său poetic
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
La aniversări, simțim nevoia de a fii alături de prieteni. Suntem atât de mulți și prieteni tot mai puțini...V-ați întrebat vreodată în ce se măsoară prietenia? Nu, nu în talanți! Nu în interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se
EMILIA ȚUȚUIANU LA ANIVERSARĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383044_a_384373]
-
lei! Mihai Eminescu - Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul. Spada ta de sânge dușman fumegând, Și deasupra idrei fluture cu vântul Visul tău de
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
s-ar ivi; Prin macii înfloriți în lanuri, Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină! Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădina Să crească trandafiri de jar. Din spinii aspri vei culege Dulceața mierii, în pocal. Mă vei purta pe brațe calde, Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri, De soare și de albi-nori! Mărgăritare într-o scoică, Lumini și aripi de condori! Citește mai mult În zori mi-ai sărutat
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Oricâte piedici s-ar ivi;Prin macii înfloriți în lanuri,Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină!Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădinaSă crească trandafiri de jar.Din spinii aspri vei culegeDulceața mierii, în pocal.Mă vei purta pe brațe calde,Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri,De soare și de albi-nori!Mărgăritare într-o scoică,Lumini și aripi de condori!... XVIII. EU N-AM FOST, de Florina Emilia
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Muzică a sferelor înalte, poezia este adăpostul în care oamenii își odihnesc simțurile, departe de oceanul de neliniști care tulbură frumusețile vieții. Acolo unde fereastra cerului s-a deschis pentru a-ți revela desăvârșirea, acolo sălăsluiește și poezia într-un pocal de iubire preacurată care vindecă efemeritatea . Dumitru Marian Tomoiagă este de profesie avocat, însă ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Muzică a sferelor înalte, poezia este adăpostul în care oamenii își odihnesc simțurile, departe de oceanul de neliniști care tulbură frumusețile vieții. Acolo unde fereastra cerului s-a deschis pentru a-ți revela desăvârșirea, acolo sălăsluiește și poezia într-un pocal de iubire preacurată care vindecă efemeritatea .Dumitru Marian Tomoiagă este de profesie avocat, însă ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
La aniversări, simțim nevoia de a fii alături de prieteni. Suntem atât de mulți și prieteni tot mai puțini...V-ați întrebat vreodată în ce se măsoară prietenia? Nu, nu în talanți! Nu în interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
La aniversări, simțim nevoia de a fii alături de prieteni. Suntem atât de mulți și prieteni tot mai puțini...V-ați întrebat vreodată în ce se măsoară prietenia? Nu, nu în talanți! Nu în interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
cu toate mizeriile sale. Și totuși... Cecco d’Ascoli Își depusese cupa pe masă. Fixa metalul lucitor, luminat de reflexele torțelor, ca și când obiectul acela scânteietor i-ar fi captivat Întreaga atenție. Tot În tăcere, Își sprijini un deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu-l din ochi. Dintr-o dată, Își reveni din visare. — Și totuși tot ceea ce trăiește nu-i decât un palid reflex a ceea ce este În ceruri, conchise el. — Vorbești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era de splendidă, fapt ce Îi scăpase În agitația momentului. Întunericul se Îndesea. Scoase amnarul din traistă și aprinse o lumânare de pe masă, apoi apropie cupa de flacără, spre a o privi mai bine. Era de aur, mare cât un pocal pentru liturghie. - E chiar... murmură el fără să-i vină să-și creadă ochilor. Nodul ce i se puse În gât Îi Înăbuși strigătul care Îi năvălea pe buze. Își trecu degetele peste cizelura delicată a cupei, o cunună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cupei, o cunună de trandafiri și de frunze de laur care o Înconjura În partea de sus, peste patru acvile imperiale cu aripile larg deschise. O lucrătură de preț, demnă cu adevărat de buzele unui Împărat. Cele opt fețe ale pocalului aminteau de forma perfectă a templului din Ierusalim. Dar și de fortăreața neterminată a lui Frederic, și de construcția care arsese pe pământurile familiei Cavalcanti. Sub acvile erau Încrustate niște caractere grecești. Cizelată În Răsărit, așadar, probabil la Constantinopol. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse. Umbra omului cu două fețe despre care vorbise Marcello. A noua umbră... Asta ce Însemna? Ridică iarăși cupa, după care o așeză la loc pe masă, Încordându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
joc. Bijuteria nu fusese topită dintr-o bucată, ci era constituită din cel puțin două părți. Mai făcu o dată aceeași operațiune, apăsându-i fundul cu mai multă putere; se lăsă În scaun, dezamăgit. Nu se schimbase nimic din aspectul funestului pocal. Nu exista nici o tijă secretă care să fi putut răni degetele băutorului. Toată teoria lui se destrăma Înaintea evidenței faptului. Și totuși era sigur că, Într-un fel sau altul, așa stătuseră lucrurile. Se lovi peste frunte cu pumnii, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei de către principalii actori politici în genere oculți. Speranțe întemeiate pe un fundament vizibil concret, precum și o evoluție firească de ordin superior a omenirii luată în ansamblu nu mai înseamnă azi, în epoca postmodernă, nimic. Toate sunt metamofozate brusc în pocalul vrăjitorului cu inimă de gheață într-un șir infinit de nesemnificative palavre filozofoidale dominate de un simplu caracter abstract și nimic altceva... Călcatul apăsat peste cadavre felurite a reprezentat mereu în istorie și reprezintă, din păcate, și acum cea mai
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
L-am desenat împreună cu vocalele de pe inima unui pian. Am întins mâna. Știam că vor veni râuri de nisipuri să mi-l acopere înainte de a-l stropi cu lumină. Triumfam pe culoarul care-mi despărțea spectacolul orbului meu de lumea pocalelor goale. Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
în astre... Vor afirma că era necesar profiluri cu înfățișare de zeu; alții își spală mâinile în zadar, își spală mâinile murdare mereu. Cezarul eternul tot altul se plimbă, Cu sufletul netulburat, senin. Atâtea se schimbă...nimic nu se schimbă! Pocalul cu ambră...și cu venin... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: TRibală / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]
-
spinii-și răsfață-n grădina cea veche. Din mugurii tăi s-a născut paradisul, Din florile tale - semințe de lună; În arcul privirii captiv îmi e visul, Captivă sunt eu în aprinsă cunună. Înlănțuie-mi suflet în taină, în șoapte, Pocal nevăzut unde visul suspină, Când zorii își lasă iubirile coapte Să bea tot nectarul din seva divină. Din sufletul tău s-a născut o genune, Din inima ta - o steluță nătângă; În brațele crengi o minune apune, Dar alta-i
EROTICĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361503_a_362832]
-
Valuri de revoltă născute din gânduri Se adună-n grabă și formează cârduri Lumea se frământă pentru libertate Când pământul geme de hâde păcate. NOSTALGII Rotunjesc din priviri forme imaginare Extaziat gust din simțurile fierbinți Mă bucur să beau din pocal elixirul Savurându-l repetat cu voluptate Să uit de trecut și de eternitate Cu palmele căuș încălzesc pocalul Închid ochii și mă cufund în tăcere Ascult bătăile sacadate de inimi Care-mi vor umple zilele cu liniște Și o sublimă
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Când pământul geme de hâde păcate. NOSTALGII Rotunjesc din priviri forme imaginare Extaziat gust din simțurile fierbinți Mă bucur să beau din pocal elixirul Savurându-l repetat cu voluptate Să uit de trecut și de eternitate Cu palmele căuș încălzesc pocalul Închid ochii și mă cufund în tăcere Ascult bătăile sacadate de inimi Care-mi vor umple zilele cu liniște Și o sublimă evadare din restriște Călătorind ades spre Soare-Apune Năvălesc nostalgic amintirile Revenind, la chemare, în locuri natale Aleg șampania
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
mă cufund în tăcere Ascult bătăile sacadate de inimi Care-mi vor umple zilele cu liniște Și o sublimă evadare din restriște Călătorind ades spre Soare-Apune Năvălesc nostalgic amintirile Revenind, la chemare, în locuri natale Aleg șampania să-mi umple pocalul Golindu-l, fericit, îmi închei ritualul. La trecerea nemiloasă a timpului Contemplu tăcut răsărit și apus Omagiu pios pentru cuvântul nespus Mai scriu o carte, mai ascult o povață La trecut adaug sorbituri de viață DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > LILIANA TIREL - VIAȚA ÎN CERC (1) - IADUL OAMENILOR Autor: Liliana Tirel Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului Motto: „Adună lacrimi în pocal de aur Spală-ți fruntea ... fruntea plină de laur.” Era noapte. Razele lunii pătrundeau prin fereastră, lăsând în umbră colțurile încăperii. Adrian își țintuise privirea într-un punct din tavan. Somnul se încăpățâna să vină din cauza gândurilor ce-i alergau
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
lor doare ca un spin ridicat de curând sau dintotdeauna în inima copilului nenăscut. să mori într-o ofilire continuă este datul sau să crești până la tavanul care imită cerul într-un continuum de puncte întâlnindu-se undeva într-un pocal. acolo zace credința pe care fără să o accesezi crește în tine mereu ca un semnal de alarmă când te rătăcești prin propriile linii ale obloanelor pe care obsedat le lași să cadă. uneori ai noroc și pisica le rupe
CIUDATĂ FÂNTÂNĂ ESTE OMUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362986_a_364315]
-
există și o explicație logică: sufletul poetei izvorăște nectar iar acest nectar nu este decât iubirea: „Din lacrimi cristaline durute sub zăpezi/ Un giuvaer de floare și-ascunde în petale/ Întreaga-i prospețime, iubirea din amiezi/ Și bucurie-ascunde, lumina din pocale.// Vestește primăvara minunea cea suavă/ Și ochii ni-i încântă cu straiul alb și pur/ Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă:/ Nu-i vreme de tristețe, e bucurie-n jur!// Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]