186 matches
-
plămâni, mergea către casă și se arăta muncit de cugetări Întunecate. Răspundea la saluturi repezit, ca trezit din somn, apoi se afunda iară În gândurile cele grele. Era prima oară În viața lui când i se Întâmplase să piardă la pocherul din cancelarie sume și chiar lucruri Însemnate. Fusese zi de salariu și cineva venise cu propunerea jocului de cărți. Cel mai fericit și pus pe treabă se vădise chiar Hristu. Alergase de colo-colo după vin și mezeluri, făcuse rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin seara înghețată către sat. După ceai, în timp ce o lălăiam prin sala de mese, Davy a ridicat ochii din ziarul pe care îl avea în față și a exclamat: — Ia uitați-vă! Uitați-vă! Uitați o poză cu Snorter jucând pocher! Toată lumea s-a îngrămădit înnebunită ca să se uite. Se pare că a luat-o de la capăt, a zis Mike trist. — N-a rezistat prea mult, așa-i? a spus Oliver. Toți au dat din cap deznădăjduiți și păreau foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
La fața locului. Dacă tot nu e nimeni, poate ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de rarități, și un eventual intermediar spre casta medicilor, unde se mai găseau oameni cu bani și, cine știe, chiar cu slăbiciuni culturale. Avocatul dăduse din mână, agasat, la auzul numelui. Îl cunoștea pe Marga, fuseseră mulți ani parteneri la pocher. Nu, nu îi plăcuse jocul precaut al doctorului cu un singur ochi. „Un singur ochi pentru atâtea cărți, gândește-te“, mormăia, înviorat de răutate, bătrânul. „Nici cu doi ochi tineri nu ai putere pentru așa minune“. Tolea nu cedase, insista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amintesc tot. Și, dacă asta e prea mult, atunci măcar o parte. Nu, mai mult decât o parte. Aproape tot. Aproape tot, cu spații albe pentru părțile lipsă. Taciturnul, dar amabilul Stanley Chowder, experimentat tunzător de iarbă, abil jucător de pocher și un derviș al ping-pongului, pasionat de filme americane vechi, veteran al Războiului din Coreea, părinte al unei fiice în vârstă de treizeci și doi de ani cu improbabilul nume de Honey - învățătoare la o școală publică, locuind în Ohio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
finele serii. Nu știu dacă răspunde sau nu la întrebare, dar îl înaintez ca pe o ultimă probă. Când am terminat desertul, Lucy era deja sus, în pat, iar cei patru adulți rămași erau cam amețiți. Stanley a propus un pocher ca între prieteni și, amestecând pachetul de cărți și vorbind despre noua lui viață la tropice (stând sub un palmier, cu un pahar de rom într-o mână și o țigară de foi Montecristo în cealaltă, uitându-se cum avansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
târziu cu el aici. Sper să pot să mă port civilizat cu el, știind ce știu, dar nu va fi ușor. Mama mereu îmi spunea că expresia feței mele îmi trădează gândurile. Cred că nu o să fiu niciodată campioană la pocher. Debbie vrea să afle totul despre călătoria mea la Boston. Îi spun despre lenjeria pe care am luat-o de la Banana Republic, înfruntarea mea cu Snakely, The Littlest Bar și despre întâlnirea cu Derek și Mike. Nu aduc vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
băgau în templul lingvistic. Până pe la 11 rezistam cu demnitate. Ne aduseserăm cărți, reviste, ascultam muzică preclasică la căști. După ce venea inspectorul, într-un mare Fiat argintiu, ne prăbușeam pe lângă pereți, începeau crizele de rinichi și spasmofilie. Jucam popa-prostu’ și pocher, scoteam cârnații din gențile diplomat și ungeam felii groase de pâine neagră cu zacuscă de casă. Dacă găseam o sală liberă, intram și jucam lapte-gros. O suplinitoare de rusă îi ținea în poală fruntea unui suplinitor de franceză. Un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era cu ăla de educație fizică. Cel puțin avea umor mustăciosul. Ăsta cică e ciufut rău. O sun pe Sabina. Îi spun c-o iubesc. Să aibă grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să combată pe vreun apărător mai pretențios. Firește, atunci se pregătea. Întrebarea prefectului îl zăpăci. El n-a avut răgazul să mediteze asupra cauzelor răscoalei actuale. În timpul liber se distra și dânsul, ca toată lumea bună piteșteană, la vreo partidă de pocher. Răspunse tatonînd: ― A fost o relaxare generală a spiritului de ordine și de autoritate, domnule prefect. Nu știu cum și de ce, fiindcă nu intră în atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă în ultimul timp a slăbit disciplina socială cam pretutindeni. La țăran
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
surprinderea mea prin aceste două cuvinte interogative. - Ei, când și cum, repetă el întrebarea mea. Dacă-ți spun că e așa... - Bine, bine, dar săptămâna trecută erai vesel, bine dispus, nevoie mare, de parcă ai fi câștigat la LOTO sau la pocher. - Da, săptămâna trecută... spune oftând. Dar de atunci au trecut câteva zile și în câteva zile câte nu se pot întâmpla. Apoi scoate din nou un oftat. - Da, e adevărat, îi confirm eu spusele lui. Ca să-l scot din gândurile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
adevărat, îi confirm eu spusele lui. Ca să-l scot din gândurile sale, ciocnesc halba mea de bere cu a lui. - Spune, te rog, ce ți s-a întâmplat?... - Belea mare!... - Cât de mare?... Spune drept, ai pierdut din nou la pocher și ți-ai amanetat mașina, apartamentul... nevasta?... - Nu!... - Nevastă-ta știe de belea sau de dracu’?... - Nu, categoric, nu!... - Atunci?... - Lasă-mă!... - Vezi că nu mă tratezi ca pe un amic adevărat căruia i te poți confesa? Hai, spune, care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
are de bine!... - Te-ai urcat beat la volan și ai făcut accident?... - Nu!... Și dă din cap, scoțând o interjecție. - Te-ai dus acasă din nou beat și te-ai certat cu nevastă-ta, ai pierdut din nou la pocher și când ți-a reproșat, ai bătuto. Spune drept, dacă n-am dreptate. E ceva cu legea nouă. Poți să faci pușcărie. Te-a reclamat la poliție?... Da?... - Nu că o iubesc și mă iubește, știi prea bine... - Ți-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe oameni să spună că arăta ca un jucător de pocher. O remarcă făcută de Brian, anume că jocul care i se potrivea lui George ar fi „biliardul de cafenea“, dovedise mai curând răutate decât intuiție, confirmând părerea criticilor lui Brian că acesta din urmă avea o minte boantă. George nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmă de pas. Probabil, mi-am zis, n-am fost atent și am luat-o prin altă parte. Dar eram mai degrabă intrigat decât speriat. Mi-a trecut prin minte că în asemenea împrejurări trebuie să te comporți ca la pocher. N-ai voie să se vadă că te temi. Dacă te temi, ești pe jumătate pierdut. De jur-împrejur nu se zărea, în afară de stufăriș, decât aceeași apă stătută amestecată cu noroi și resturi vegetale și, printre bălți, locuri înguste de pământ
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
venituri mici. Tot în seara aceea i-am putut admira pe neîntrecuții Stroe și Vasilache, Grigore Trestian, Anonescu Cărăbuș, Sandy Huși (Alexandru Giugaru) și alții. În gara Traian Val, până la venirea trenului spre Chișinău, Tănase s-a apucat să joace pocher în restaurantul Armarache. Marele artist era atât de absorbit de joc încât n-a simțit venirea și apoi plecarea trenului cu tot cu cele de persoane ale trupei. A plecat un tren din gară fără patron. A trebuit ca șeful de gară
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
repartizat la școala de ofițeri în rezervă. Armată la cataramă. Comandantul de pluton, sublocotenentul activ Ivănoiu, dădea cu barda în Dumnezeu. Dacă pierdea noaptea la cărți suplimenta “broasca”, culcat-sculat ca vai de noi, că mai bine am fi jucat noi pocher și nu el. În martie sunt avansat caporal și la două zile sergent. Pe 31 martie sunt trimis la Școala militară de ofițeri de rezervă din Bacău. Pe 25 iulie susțin examenul de sublocotenent iar pe 28 sunt mobilizat la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Nimeni nu vrea să-i spună despre accident sau despre orele de dinainte sau de după el. Nu-i rămâne decât să stea liniștit, să facă pe prostul și să vadă ce poate afla. Duane-o și Rupp îl pun să joace pocher cu cinci cărți. Terapie, zic ei. Așa că, bine - n-are altceva de făcut. Dar folosesc cărți măsluite, la care trefla și pica arată la fel. Și pachetul e ciudat, are mult prea mulți șesari, șeptari și optari. Joacă pe etichete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se grăbi să spună: — Cine știe când vom avea nevoie să aibă cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe Barbara. Când vizitele lor se suprapuneau, Rupp și Cain o recrutau pe Barbara pentru partidele de pocher cu cinci cărți sau fotbal american. Cât timp ea era prin preajmă, Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să n-o atragă în polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a libertăților cetățenești, modul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alergau continuu pe toată lungimea sălii. "Camera numelor", se gândi Fara, cu oarecare spaimă, lăsându-se moale pe un scaun. Deci numele pe care-l căuta el avea să apară pe coloana C. Parcă se afla la o partidă de pocher cu miză nelimitată, așteptând nerăbdător să se ivească de undeva cărțile cele mai prețioase. Parcă ar fi jucat la o bursă mondială într-un moment de criză, de prăbușire a valorilor. Era un adevărat chin pentru nervii săi, era uluitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nopții terestre, parțial vizibilă pe măsură ce nava străbătea vecinătatea Lunii, se zăreau, scânteind cu un licăr intermitent, orașele. Clark abia percepu această viziune a Pământului. La cinci zile depărtare de destinație, el descoperise într-una din calele navei un joc de pocher stud. De la început pierdu. Dar nu toate partidele. Câte un câștig ocazional îl ajuta să recupereze câteva monede. Dar în a treia zi a acestui joc nesfârșit, penultima zi a călătoriei, norocul i se schimbă atât de tare încât îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
abandonă imediat, alarmat. În cabină își numără banii care-i rămăseseră - optzeci și una de unități. Plătise reprezentantului băncii comisionul de opt la sută la cele o mie de unități. Restul se dusese pe biletul de călătorie, pe jocul de pocher și pe un pistol în "stil imperial". "Cel puțin, se gândi Clark, curând mă voi afla din nou în Orașul imperial și cu ceva mai mulți bani decât data trecută". Se lăsă pe spate, foarte degajat. Pierderile de la pocher nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de pocher și pe un pistol în "stil imperial". "Cel puțin, se gândi Clark, curând mă voi afla din nou în Orașul imperial și cu ceva mai mulți bani decât data trecută". Se lăsă pe spate, foarte degajat. Pierderile de la pocher nu-l tulburau. Nu avusese intenția de a se dedica din nou acestui joc. Acum îl obseda altceva. Firește, avea să-și asume anumite riscuri, dar la un nivel superior: să câștige cinci sute de mii de unități - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
decât îți imaginezi. Așa că ce-ar fi să vorbești cu mine și după aceea poate vorbesc și eu cu tine. Miller o cercetă pe Maggie din cap până-n picioare, cu un zâmbet vag pe buze. Simțea în el jucătorul de pocher care urma să se dea de gol. — După cum am zis, ți-ai luat-o Costello. Într-o altă viață, îmi imaginez că noi doi ne-am fi înțeles perfect, dacă știi ce vreau să spun. Maggie păstra aceeași expresie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să reacționeze atât de violent? Simți că o năpădește o furie cruntă la adresa lui Jack. Pentru că fusese atât de previzibil. Pentru că se dovedise un exemplu tipic de comportament masculin. Era aproape de neconceput. Însă asta era dovada. — Ralph mă învață să joc pocher, se lăudă Lou foarte mândră. — De-abia dacă are nevoie s-o învăț ceva, o întrerupse Ralph. E un talent înnăscut. Ca și tine. Fran râse. — Continuă să fie unul dintre cele mai folositoare lucruri pe care le-am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]