262 matches
-
cârjă, ăia l-au pensionat de la șoferia lui, gradul trei, cu drept la alt servici, dar acum nici de portar nu mai e bun, am auzit că bate la parchet în urma noastră...L-a pocit soarta, domnule inginer!...” “L-a pocit pe dracu, soarta, l-ai pocit tu, când l-ai aruncat pe fereastră!” “Ia uite, domnule, nici domnul inginer nu mă crede! Așa au zis și ăia de la judecată...Cum să-l pocesc eu când nici nu l-am văzut
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
șoferia lui, gradul trei, cu drept la alt servici, dar acum nici de portar nu mai e bun, am auzit că bate la parchet în urma noastră...L-a pocit soarta, domnule inginer!...” “L-a pocit pe dracu, soarta, l-ai pocit tu, când l-ai aruncat pe fereastră!” “Ia uite, domnule, nici domnul inginer nu mă crede! Așa au zis și ăia de la judecată...Cum să-l pocesc eu când nici nu l-am văzut când a sărit? Eu n-aveam
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
a pocit soarta, domnule inginer!...” “L-a pocit pe dracu, soarta, l-ai pocit tu, când l-ai aruncat pe fereastră!” “Ia uite, domnule, nici domnul inginer nu mă crede! Așa au zis și ăia de la judecată...Cum să-l pocesc eu când nici nu l-am văzut când a sărit? Eu n-aveam intenția asta cu el, voiam să-l prind viu și nevătămat să-l invit pe scaun și să-l întreb: Bine, vere, văd că vă iubiți, stai
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
cam rău cu nervii. Se foia pe leațul din poiată două-trei ore. Când, în sfârșit, adormea și se cufunda în somnul odihnitor, cocoșul începea din nou să cânte, anunțând zorile. - Bă, tu nu ești sănătos la cap! Te omor! Îți pocesc mutra! striga curcanul, înroșindu-și mărgelele. Numai că era atât de întuneric în poiată, încât nu se vedea nimic, iar cocoșul știa lucrul acesta. Și povestea s-ar fi repetat la nesfârșit. Numai că, într-o seară, curcanului îi veni
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
sui - generis a principiului feed-back-ului din didactica modernă și care pentru noi „căscații” era nimeritul prilej de a ne „dovedi” în sfârșit „coacerea”:.. „Să iasă în față, în ordinea catalogului, cei care „merg” la „mormală” ( în loc ne „normală”), sufla cuvântul pocindu-l cu un mormăit poticnit de o tuse parcă cinică, care să atragă atenția sau pentru a descuraja orice superficialitate a actului decizional al „liberului arbitru”, adică a lua în serios opțiunea deja exprimată ; în fața tablei „ lisseenii” (în loc de „liceenii”), prelungind
GHEORGHE CONSTANTIN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371210_a_372539]
-
caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU: ( înspăimântat, în șoaptă) Astea-s vampirice? BOIER CONACU: (la fel de speriat) Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt miasmele nopții. BOIER CONACU: Aoleu! CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu le băgați în seamă că vă pocesc: vă strâmbă gura, rămâneți muți, surzi, orbi... CĂPITANUL SASU: (îngrijorat) Ce-i de făcut căpitane Arnăutu? CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu calm) Nu vă lăsați ispitiți de ele. Vă vor ademeni să le îmbrățișați. BOIER CIOCOIU: Ce trebuie să facem? CĂPITANUL ARNĂUTU
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, și trebuie s-o duc la îndeplinire. Dacă refuzi, va fi vai și amar de tine, că te pocesc de se sperie și ciorile de moaca ta! - Dacă tot ai ceva cu mine de ce nu mă iei acum? - se înfurie Ștefan. - Avem și noi programul nostru! ”Navigăm” mai ceva ca voi muritorii pe internet! Ha, ha, ha! Să nu
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
buna Ți-ar mai da și azi o palmă Iar palinka nu e scotch: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci Tu nu vezi cum bate vântul Se cutremură pământul Când iei taurul de coarne Grojă să nu te răstoasrne Poate poci, poate nu poci: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci! Referință Bibliografică: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci! Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru : Toate Drepturile
MĂ’, CU NEAMŢU’ NU TI JOCI! de ION UNTARU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376924_a_378253]
-
mai da și azi o palmă Iar palinka nu e scotch: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci Tu nu vezi cum bate vântul Se cutremură pământul Când iei taurul de coarne Grojă să nu te răstoasrne Poate poci, poate nu poci: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci! Referință Bibliografică: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci! Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MĂ’, CU NEAMŢU’ NU TI JOCI! de ION UNTARU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376924_a_378253]
-
pe o fecioară! - Lasă-l pe potcovar! Vreau să mi-l aranjați pe Pătru sau pe nevastă-sa! Vă poruncesc ca în fiecare noapte să-i bântuiți casa, să vă arătați pe întuneric la ferestre, să-i înspăimântați până înnebunesc. Pociți-i! Schilodiți-i! Diavolul se ridică alene de pe scăunel, lungindu-se până în tavan, apoi se răsuci ca un vârtej și dispăru prin acoperiș în timp ce scăunelul de lemn se aprinse din senin și flacăra inundă camera de lumină. - Ptiu, drace, că
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
care să fac stânjeni 64-1 până la stânjeni 159, de care carte și pe mine m-au prins mirare că slova scrisului ei să vede potrivită numai la numele oamenilor și la suma stânjenilor, să vede cerneala mai neagră că nu poci pricină dă ce ese suma stânjenilor atâta de mai puțină, ân vreme ce în suma hotărniciei arată. În care, după cărțile vechi ce am văzut la mâinile fieștecărui moșnean, le-am făcut împărțare. Și deosăbit că Steleștii de la hotărnicia de
DOCUMENTE MEHEDINȚENE INEDITE DIN VREMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1622 din 10 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376350_a_377679]
-
Și părea c-am dibuit-o ; așa că, hai să-mi drămăluiesc norocul, oleacă măcar ! - Hai, domnu`, te bagi ? Și : m-am băgat... Și-am rămas lefter popescu ! - Vă rog, dați-mi-napoi, măcar banii de mașină ! - Nu poci, DOMNU`! Nu poci să bag mâna în buzunaru ` statului ! - Da-n buzunarul prostului, poți, hai !? - Scuzați ! Aia-i altă afacere !!!!! Costel Zăgan DEȘERTUL DE CATIFEA (159) Referință Bibliografică: LEFTER POPESCU REDIVIVUS SAU BUZUNARUL PROSTULUI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1233
LEFTER POPESCU REDIVIVUS SAU BUZUNARUL PROSTULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372766_a_374095]
-
topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde ... Citește mai mult Îmi leg șireturileStrivesc sub fiecare pasO amintirePoc,pocPoc, pocE sunetul viitorului Zâmbet șăgalnicUn manechin încremenit Strada dispareSub asfaltul topitMolozul înghite opțiuniși junghiul ploii ce nu îmi dă paceM-a lovitMă doareInsula lui ecoMă strigăLasă, ne auzim mâineHoinarSoarele arde... XX. IRONIC DIN TABLOU ZÂMBEȘTE, de Ana Maria Bocai , publicat în
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
care iubește știința nu ar alege niciodată frunza omidei, ciocolata sau vila. Nu ar alege niciodată drumul ocolit în viață, ci drumul cel drept asemenea emirului din Noapte de decemvrie a lui Alexandru Macedonski. Disprețuiește pe cei asemenea personajului slut, pocit din poemul Noapte de decemvrie, care aleg drumul ocolit spre a se bucura de fericirea pământească trecătoare. Toamna usucă verdele naturii „Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut, / Totul trece ca o trâmbă de nori, / Vine vântul și
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
ea ca la catalog . -Lucia dragă, nu știu pentru cine plîngi... ...un fior necunoscut o străbătu prin tot corpul.... Făcuse poate cea mai mare descoperire!...Lucia...Lucia,....Acesta era ea, era Lucia !... Ce nume frumos avea! ....și i-a fost pocit atîția ani!......ce frumos sună...Nimeni nu i-a spus pînă acum numele...ce frumos este...! -... pentru ...pentru mine plîng...îngînă mai mult pentru sine. -Eu sunt Paul și poate că Dumnezeu m-a adus ca să îți spun să nu
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
mă numea corect. Lucrările lui Piticáriu îmi par dintr-o dată mai reușite. Televiziunile, presa ne străpezesc timpanele cu Pescaríu, Țurcașíu, Sechelaríu. Resemnarea noastră fiind singura soluție. Dacă improvizatul teleast ne strică doar digestia p.m., în schimb ignoranța celui ce-și pocește propriul nume ne-aruncă în pandalie (filologică). Corpolentul băcăuan, cu eșarfă tricoloră înconjurîndu-i globul pîntecului, crede că terminația moldovenească a propriului nume, cea corectă, Secheláriu, nu-i de rang și-atunci și-o sclifosește: Sechelaríu. Crezînd că, astfel, s-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu vi se cunoaște originea, și nici numele nu este al vostru, la fel ca și pământul pe care locuiți. Și, într-adevăr, vorbele acestea ni s-au spus de către străini, ni s-a negat originea, numele ni s-a pocit, pământul ni s-a sfârtecat, drepturile ne-au fost călcate în picioare, pentru că nu am avut conștiința naționalității noastre, pentru că nu am avut pe ce să ne întemeiem și să ne apărăm drepturile".1 Cu referire la începuturile neamului, N.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu mai simț arsura cea dinainte. Văzui eu adică că celelalte bazine mă pregătise treptat ca să sufăr pe acesta. După câteva minute mă obicinuisem de minune, încît nici nu mi se mai părea fierbinte, și cu toate acestea crez că poci răspunde pe capul meu că apa avea de la 60 până la 65 grade de căldură, atât numai, când ieșii îmi văzui pielea că se închisese și mai mult de roșală: din rumen mă făcusem stacojiu, pe urmă vișiniu. Procleții mei mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
privea. Dar deodată simții în coapsa dreaptă un fel de descărcare electrică atât de tare încît jumătate trupul mi-l simții paralizat; eram pe spate; deodată mă întorsei pe pântece ca să ajung mai curând la vas; însă văzui că nu poci de nu mi-or da ajutor. Jumătate râzând, jumătate bând la apă fără voie, ceream prăjina, întinzînd brațul drept afară din apă și cercând să mă sprijin în apă cu brațul stâng; cât pentru piciorul stâng, nu-l mai simțeam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
smerit și atât de curat și călduros, să sufere singur, părăsit, necunoscut, uitat poate, când eu îi sânt datoare viața, mă aflu fericită și când cea mai mică din fantaziile mele este o poruncă pentru fiecare aci!... Oh, nu, nu poci, nu trebuie a mă face complice a soartei lui ce îl gonește după urmă, a aceștii fatalități ce apasă atât de greu ființa lui... Căci pentru mine el sufere! O, Dumnezeul meu! cugetarea această îmi despică inima, și dacă el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nenorocit, eu să nu merg să-l mângâi, să privighez la trebuințele lui, să-i gonesc nenorocirea?... Oh! când aș cuteza aș vorbi tatălui [meu] despre dureroasa stare a aceluia ce mi-a fost învățătorul meu la muzică, dar nu poci, căci aceasta ar fi să-i mărturisesc ceea ce abia poci să mi-o încredințez mie însumi. Of, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! pentru ce nu m-am născut într-aceeași colibă cu Pergoleze, aș fi fost asemenea lui și aș fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la trebuințele lui, să-i gonesc nenorocirea?... Oh! când aș cuteza aș vorbi tatălui [meu] despre dureroasa stare a aceluia ce mi-a fost învățătorul meu la muzică, dar nu poci, căci aceasta ar fi să-i mărturisesc ceea ce abia poci să mi-o încredințez mie însumi. Of, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! pentru ce nu m-am născut într-aceeași colibă cu Pergoleze, aș fi fost asemenea lui și aș fi putut nădăjdui a îi consfinți viața mea. Însă, fiindcă nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pe iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing hore în văzduh și despre care se spune că „pocesc” (adorm, paralizează, „leagă”) pe cel care le surprinde dansând și cântând sau pe cel care încalcă vreun alt tabu (173). Am insistat acum, ca și cu alte prilejuri, asupra motivului „legării” magice, pentru că a fost neglijat de cercetători, în pofida abundenței
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din Orient și numai maghiarii cu impotenta lor sete de absorbire i-opun o piedecă constantă. Ei ar bea marea și totuși stomacul lor e atât de slab încît nu suferă nici câteva picături, ci le varsă îndărăt sub forma pocită de pretinși maghiari ce vorbesc nemțește și pentru cari patria e stomacul. Această ideocrație, această domnie a unor abstracțiuni fără realitate ar trebui să facă loc unor vederi mai sănătoase, întemeiate pe împărțirea reală și aievea a populațiunii după naționalități
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu găsim o zicere care să coprinză pe acest?, ba încă, deși avem în limba noastră vreo vorbă împrumutată de la greci care să aibă în sine pe?, rumânii nu-l citesc decât ca pe t sau, cari voiesc să se pocească, aceia-l citesc ft... Această slovă sau glăsuire? este născută în brațele căldurii și moliciunii Asiei și Africei, unde oamenii vorbesc din gât mai mult și din vârful limbii cei lățite de căldură. De acolo au venit și grecii în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]