169 matches
-
nu vei fi tată niciodată!... Tu, părinte?! Ce să-ți Înveți odraslele?! Ai prins studențașii ăștia, le Împui capul cu textele filozofilor tăi, sau ce-ar fi, or să-și dea seama tinereii, se vor dezmetici, sper. Altfel, lumea, deja pocită, va fi și mai urîtă. Din cauza unora ca tine, Thomas! Tu și morala! Degeaba ți-a dat Dumnezeu o seamă de daruri, ți-ai bătut joc !... Nu ți-a dat și simțire!... Ești un broscoi nenorocit, Thomas!“ Altădată, Thomas poate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
împunse cu acul lucrul, oarecum agasată. - Ei, da, tanti Aglae și cu Aurica nu pot să mă sufere fiindcăle e teamă că au să piardă moștenirea... Aurica își închipuie că o să se mărite spunând că are un unchi bogat... O pocită... Papa, vezi tu, nu mi-e tată bun... Mama a mai fost căsătorită înainte, și când a luat pe papa, eu eram de câțiva ani... Privește! Uite pe mama și pe tatăl meu adevărat. (Și Otilia întinse lui Felix o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două șiruri de pete gălbui. Pe lângă carapace habar n-au de nici o antenă. Nici nu merită să-ți amărești genoflexiunea pe ei. I-apeși cu latul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întuneca uzul gândirii... - E-te ale dracului! Băsmăluțe... 74 DANIEL BĂNULESCU - În doi ani n-o mai cunoșteai după caroserie. Majoritatea din alea arătoasele, le lași blonde și sprintene... Și le găsești îngropate și cu pătrunjelul pe piept... Rămân astea pocitele... și cocîlcioasele. Cu picioarele obosite cât doi bulumaci... Care când merge, își mestecă șezutul. Și care pare făcute doar ca să-ți ție rândul la Alimentara... D-aia, zic, e mai dibaci că nu ți-ai procurat nevastă. Pentru ce să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am voiajat eu! Întâi le puneam capră și le săream în spinare. Când le izbeam cu stângul, o luau către stânga... Când le izbeam cu dreptul, o apucau către dreapta... Am colindat așa pe-o mulțime de pipițe, cu nume pocite, prin toată Băneasa... Nu e mai bine să le-o tai deodată pe toată? - Nu e regulamentar. Nu-i consemnat așa în omologare. Numai bănuțul. Partea cărnoasă. Chiar de sub cartilaj. - Nu i-o cosești tu măcar numai lui ăsta prăpăditul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse la soare nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înainte prin întunecoasele cărări de munte. Pașii săi, asemenea acelora a unei pantere, nu răsunau de fel pe pietrișul și prundul cel mărunt si lesne de răscolit al căilor. Un munte arunca celuilalt umbra lui, cerul gândea nouri, iar stâncile - pocite schelete de piatră - șuierau coprinse de vânt. Din când în când se rostogolea câte - o piatră, se desprindea câte - o bucată de stâncă și vuia la vale-n jos. Coborârăm muntele și apucarăm prin câmpie până ajunserăm la moară. Moara
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dimpreună cu calul său alb. Este concentrată și deconspirată, aici, o legendă. Poetul descrie cu oroare locul blestemat: „În prăpastia cea mare Unde vîntul cu turbare Suflă trist, Înfricoșat...” și dă sfaturi călătorului imprudent: „Călător nenorocit, Fugi de-acele căi pocite...” Un tablou mai substanțial nocturn aflăm În Noaptea Sfîntului Andrii din ciclul Mărgăritarele. Descoperim un Bolintineanu mai puțin nebun, un Eminescu fără metafizică: vîntul suflă turbat, stejarul se despică, luna se Îngălbenește, bufnițele țipă, lupii urlă cu ochii ațintiți la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un stil comercial neutru. În procuvîntarea la Sfînta Evanghelie (1840) tonul devine mai radical. Concurența este mare, tipograful trece la represalii: „Primiți-o, vă rog, - zice el despre cartea nouă - și lepădați hîrțoagele cele prescrise de la unii-alții, fiind cu totul pocite și foarte departe de Înțeles...” Altă dată face elogiul melosului stihiraric și dă sfaturi pentru buna educare a glasului: „Ascultați cu băgare de seamă toate lucrările, ca să le deprindeți și cu ifosul lor, adică: liniștit, cucernic, mîngîios și dulce, ușor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îl respecți cel mai mult." La cine se gândește oare Noica atunci când cade în metafizica ciobănașului și a "arcului carpatic", care, Doamne, dincolo de geschmacklos-ul ei, nu ar fi cu nimic vinovată, de nu s-ar recunoaște acolo, ca într-o pocită oglindire, mințile înfierbîntate sau cinice ale zbierătorilor de profesie? Ce stranie și, pentru el, compromițătoare întîlnire. Dar pentru noi, Noica va trebui să rămână mereu altceva: îndemnul și știința de a face un simplu și tăcut pas în lumină. 17
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ortografie imposibilă, nesistematică, un product bastard al lipsei sale de știință filologică pozitivă și al unei imaginații utopiste. Făr' a avea el însuși talent poetic, dă cu toate acestea tonul unei direcții poetice a cării merite consistau într-o limbă pocită și în versificarea unor abstracții pe jumătate teologice, pe jumătate sofistice. Ruina frumoasei limbi vechi care se scria încă cu toată vigoarea în veacul trecut o datorim în mare parte înrîuririi stricăcioase a lui Eliade. Întâmplările politice de la 1848 și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se aflau permanent sub supravegherea unui slujbaș al Isprăvniciei, numit „epistat al cantoniștilor”. Iată, de pildă, ce cuprinde o adresă în legătură cu problema în discuție acum: „Cinstitei Isprăvnicii a ținutului Tecuci ! Epistatul cantoniștilor acestui ținut, Așa precum un pod di la Pocita veche Tecuci să gășăști tot stricat și prost, din care pricină să dărâmă șușaoa când trec caii pocitii la pășune, apoi eu, după datorie, cu supunere aduc la știință Cinstitei Isprăvnicii și o rog ca să binevoiască a regularisî, prin prefacere
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stricat și prost, din care pricină să dărâmă șușaoa când trec caii pocitii la pășune, apoi eu, după datorie, cu supunere aduc la știință Cinstitei Isprăvnicii și o rog ca să binevoiască a regularisî, prin prefacere, lărgirea acestui pod di la pocită și altor două ci trebuiesc niapărat a să faci din nou la năsipuri pi șușă fiindcă drumul /ce trece/ în curmezișu șușălii și cu trecerea carălor pe acolo să dărâmă șușaoa, cari nu ar trebui să să zmintească”. Raportul acesta
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Casa mea a înghețat propriul stat Casa mea nu mai gătește nici un fel de carne. Nici o căldură Nici o omenie împinsă la colț Nici o jale Nici o casă proprie Povestea împuțită a vieții mele bântuie casa mea părăsită Și îl zăpăcește pe pocitul de Sepp. Așa cum arăta către el, Nu a trăit viața întreagă a nici unui om Numai durerile unui corp Din al cărui întreg Ar fi putut să fie el (mai cosește un pic) Eram dintotdeauna înalt de o sută de metri
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
oglinzi, Eu, crunt ciuntit, ce nu pot să mă-nfoi Pe lâng-o nimfă legănată-n șolduri; Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea necinstită, Ne-ntreg și scâlciat prea timpuriu Zvârlit În lumea ce respiră, și-Încă Așa pocit, scălâmb, că pân’ și câinii Mă latră când pășesc șontâc pe drum; Da, eu, În piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n soare Și cugetând la strâmbăciunea mea. Deci, cum
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
nu fie, nicăieri, nici cadran, nici ornic". Iar dacă la Thomas Morus drumul spre Utopia este deschis doar temerarilor visători și presupune, obligatoriu, călătoria, în cazul de față accederea la mănăstire nu rămâne apanajul "femeilor chioare, șchioape, gheboase, strâmbe, zălude, pocite sau betege" și al "bărbaților ologi din naștere, răpciugoși, nerozi sau trândavi", ci impune o radicală schimbare de optică. Societatea multistratificată și bine organizată, cu sfatul ei de bătrâni înțelepți la care se apelează ca la o autoritate supremă, este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ar putea numi „exegeză Întoarsă”, ori „inversă”, a Vechiului Testament: „prin aceasta el indică deja Îngerilor inferiori că există și alt dumnezeu; căci, dacă n-ar mai exista nici unul, pe cine ar putea el fi gelos?”33. În HA34, avortonul pocit al Sophiei devine trufaș de cum deschide ochii și se laudă: „Eu sînt Dumnezeu și nu există nimeni În afară de mine!” „Atunci răsună de sus o voce, a autorității supreme, rostind: «Te Înșeli, Samael!» - adică, «Dumnezeu al Orbilor». Iar el zice: Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
întreba; o întrebare; învață; învingere; joacă; libertate; logică; longevivi; magician; magie; magii; marțian; mereu; minciuni; minți; a minți; mîncare; morocănos; neadevăr; necunoscut; nedumerire; negri; neîncrezut; nervos; nesiguranță; neștiință; neștiut; nimicuri; norocos; noutate; număr; numele; om; parabolă; parolă; părere; perspicacitate; plesneală; pocit; poezie; posibil; potrivi; povață; povestea; presimți; presupunere; presupus; a prevedea; a prezice; pricepere; probabil; probabilitate; problemă; rațiune; răspunsuri; rău; fără reacție; a realiza; recunoaște; reflecta; refuz; relativitate; relaxare; sat; sănătate; scamatorii; snoavă; soarta; soartă; spontaneitate; spray; a spune; stele; sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
viermi la rădăcină și se usucă. Răspîntie Să nu fii la mijlocul nopții pe drum, mai ales la răspîntii să nu stai, că te întîlnești cu Ucigă-l toaca ori cu alte bale spurcate, ca ciuma*, sfînta și altele, și rămîi pocit ori cazi la boală. Rătăcire Dacă cineva rătăcește noaptea drumul în sat, aproape de sat ori pe hotarul cunoscut, se susține că a călcat în urmă rea. Război întunecimile de lună și stelele cu coadă prevestesc război. Cînd sînt stele multe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a zăbovi, a sta peteală - beteală piciorug - piciorong, cataligă piedică - legătura de la picioarele mortului pipăruș - ardei (iute) pișca (a) - a vătăma plămădeală - aluat pentru pîine plînsoare - boală la copii cu insom nii și plîns poamă - strugure poci (a) - a sluți pocit - flecar, deocheat pocriș - capac podbal - podbeal, podral, plantă podeală - tavan pogace - turtă de mă lai/grîu poiată - bucătărie de vară pol - monedă rusească polog - iarbă cosită întinsă pe brazdă popchișor - plantă porumbel - păducel, arbust sălbatic posteucă - lemn cu care se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tritonii Molge, Waltilii și Tylotriton, ale căror coaste sunt așa de ascuțite, că le găuresc pielea. Iată Cetoniile crematoșilide și clavigeride, pe care o gură prea astupată le face incapabile să trăiască fără ajutorul furnicilor... În prezența acestor creaturi schiloade, pocite, caricaturale, cum să nu convii cu ipoteza mutaționistă care face să iasă lumea vie dintr-o serie de întâmplări greu cenzurate de moarte?"62 Influențat de dogmele bogomilice, Lucian Blaga enunța ipoteza existenței unui Dumnezeu imperfect, obligat să ceară sfatul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceeași soluție: să încrețească scoarța terestră. Astfel, Dumnezeu creează munții și dealurile, iar pământul își găsește locul firesc pe bolta cerească. În fața unui asemenea adevăr, care îi dădea lui Blaga o neliniște metafizică, se explică mai ușor existența "creaturilor schiloade, pocite, caricaturale", după cum e cazul să ne reamintim că articolul este extras din biblioteca lui Bulgăran "adevărat laborator al diavolului". Orice creație stă sub fatalitatea perfectibilului și, cu atât mai mult, omul. Ladima, chiar dacă este un poet genial și dă dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu își află rostul în "teatrul minuscul" al lumii noastre, în care "aspirațiile...sunt condamnate la un eșec final"420. Sfârșitul articolului provenit de la Bulgăran înlesnește demonstrația noastră concentrată asupra ideilor dezvoltate în capitolele anterioare: "În prezența acestor creaturi schiloade, pocite, caricaturale, cum să nu convii cu ipoteza mutaționistă care face să iasă lumea vie dintr-o serie de întâmplări greu cenzurate de moarte?"421 Într-un stil neînduplecat, asemănător cu al lui Gelu Ruscanu, PS-ul articolului particularizează experiența-limită a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în fine, vegetația tundrei, deopotrivă austeră și exotică, sunt tot atâtea elemente care compun setting-ul consistent al narațiunii. Detaliile sunt aproape teratologice, de respirație dantescă, iar simpla enumerare, efectuată prin parataxă, devine sugestivă: "Prin mâzga hleioasă câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face ca toate componentele să apară indiscernabile; orice tentativă de individualizare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
propriilor personaje sursa majoră a comicului nemuritoarelor comedii, momente și schițe. În materie de limbă românească nu a prevăzut însă Caragiale că acest limbaj va deveni și al compatrioților săi din mileniul al III-lea. S-a spus că limba pocită a personajelor lui Caragiale e rezultatul prostiei și inculturii; românii de azi își propun să obțină același rezultat în urma unui efort intelectual și a achizițiilor culturale vehiculate de noii vectori ai comunicării. Las cititorului întreaga plăcere de a descoperi și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]