170 matches
-
cu prieteni plecați/ - un fel de moarte și aceasta/ pentru cei care rămânem În viață aici”). Și indiferent dacă despre tinerețea gata să ne lase În urmă, În enclava ruinată de „acasă”, sau despre bătrânețea care ne oferă refugiul ei pocit În pustiul multicolor al străinătăților ar fi vorba. Apariția noului volum Îmi fusese semnalată Într-o notiță anodină de ziar românesc, parvenită la New York. Am găsit, curând după aceea, Într-un vechi carnet cu coperți albe și tari, expresiva adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
remușcare. Și l-am trădat chiar și atunci când, aflând al cui e portretul, Adela a uitat de coana Anica și a luat ofensiva împotriva filozofului: - A!... Domnul despre care mi-ai spus odată la Vorniceni că ne face proaste, minciunoase, pocite, cu bustul mai lung decât picioarele, și n-avem altă treabă decât să prindem bărbații în capcană? Acum înțeleg de ce avea ciudă pe femei... Nu cred să-i fi pregătit nici una vreo capcană! Neputând susține că Adela e proastă și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stră-stră-stră-moșii mei etc.), până când a ajuns În cele din urmă În corpurile bunicilor mei. Făcând autostopul, gena coborâse de pe un munte și lăsase În urmă un sat. Căzuse În capcană Într-un oraș În flăcări și scăpase vorbind o franceză pocită. Traversând oceanul, mimase o poveste de dragoste, dăduse ocol punții unui vas și făcuse dragoste Într-o barcă de salvare. I se tăiară codițele. Luă un tren spre Detroit și se mută Într-o casă de pe strada Hurlbut; consultă cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
împunse cu acul lucrul, oarecum agasată. - Ei, da, tanti Aglae și cu Aurica nu pot să mă sufere fiindcăle e teamă că au să piardă moștenirea... Aurica își închipuie că o să se mărite spunând că are un unchi bogat... O pocită... Papa, vezi tu, nu mi-e tată bun... Mama a mai fost căsătorită înainte, și când a luat pe papa, eu eram de câțiva ani... Privește! Uite pe mama și pe tatăl meu adevărat. (Și Otilia întinse lui Felix o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i ușa lăsată, ba că-i departe. — Să taci din gură, i-a strigat ea, să taci din gură, să nu-l mânii pe Dumnezeu, c-aici la voi e raiu pe pământ, nu alta... Și uite, parc-avu gura pocită : că bietu Ilie păți accidentu și muri, la niciun an după asta... Abia atunci a ajuns-o și pe cumnată-sa greu’, și-a văzut și ea cum e să pui mâna să te descurci singură ! Bietu Ilie, săracu, toată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cristide își pune cu gesturi repezi fardurile în portfard, își aranjează geanta pe umăr, își trage mănușile, își potrivește borul pălăriei cu mâna înmănușată - mai jos, mai sus. — însă n-avea grijă că natura, obiectivă și ea, compensează : pe una pocită o face în schimb inteligentă, alta e frumoasă și temperamentoasă, numai că e prea modestă, și pierde... Și tot așa... Țuțu n-a avut mintea și puterea de muncă a lui Tudor, în schimb cât devotament față de maică-sa ! Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl respecți cel mai mult." La cine se gândește oare Noica atunci când cade în metafizica ciobănașului și a "arcului carpatic", care, Doamne, dincolo de geschmacklos-ul ei, nu ar fi cu nimic vinovată, de nu s-ar recunoaște acolo, ca într-o pocită oglindire, mințile înfierbîntate sau cinice ale zbierătorilor de profesie? Ce stranie și, pentru el, compromițătoare întîlnire. Dar pentru noi, Noica va trebui să rămână mereu altceva: îndemnul și știința de a face un simplu și tăcut pas în lumină. 17
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de trei ori la rînd, dar degeaba: continua să fie Îngrozitor Gargajo ăsta; pînă cînd chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce ieșeau cu toții grăbiți, Îndreptîndu-se spre automobile. Carlos, Bobby și Julius Îi așteptau de cîteva minute În Mercedes. Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că știa care sînt drepturile săracilor și că avea un iubit pe care ea-l bătea zdravăn și că la locul ei, În bucătărie, nu era atît de balcîză, nici nu avea picioarele așa strîmbe și nici nu era așa pocită ca acum, cînd stătea gîrbovită pe trotuar, așteptînd taxiul, pregătindu-și ultimele cuvinte pe care avea să le spună cînd va deschide portiera mașinii, fiindcă se va simți plină de importanță cînd se va urca Într-un taxi și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să socotiți că din minuta aceasta sunteți oaspeții mei, cât veți crede că veți putea răbda urâta-mi înfățișare. — Mărite boier! - luă vorba spătarul Vulture. în adevăr, nu este o prea mare mângâiere ochilor noștri a te privi, căci mai pocit chip precum al dumitale n-am văzut de când mama m-a făcut. Dar un chip azi este, mâine nu mai este, fiind în cele din urmă acoperit de pământ. Rămâne sufletul să rătăcească, fluture buimac, prin vremuri, în căutarea altui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ia prima vedere - o primă vedere groaznică - apariția firească a unor sentimente de dragoste. Sau mai degrabă să fie vorba de unul din acele inexplicabile capricii feminine prin care dintr-un număr dat de bărbați este ales tocmai cel mai pocit, pentru a-l complexa și a-l domina astfel mai bine? Posibil. Cert este că Măriuca era topită după Radu Balcâzu și făcea tot ce e omenește posibil ca acesta să observe, fără ca să depășească relațiile stăpân-slugă. Dimineața, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
valabile pentru orice scriitură jurnalistică, dar mai ales pentru cea de direct. 1. Exprimă-te clar - aceasta înseamnă mai multe lucruri, de la faptul că trebuie să păstrezi discursul curat din punct de vedere concret (fără bâlbâieli, ăăă-uri, cuvinte stâlcite, pocite și termeni mormăiți din care telespectatorul nu poate înțelege ce ai vrut să spui), până la evitarea termenilor ambigui, specializați sau tehnici. Explicația este evidentă: intervenția ta durează aproximativ 45 de secunde sau un minut, apoi telespectatorul trece la următorul subiect
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ei. Eu, însă o am acum întreagă înainte-mi, și n-are nici șapte ani încă. - Ți-e dor de bunicuța? - Nu. - Da’ de tăticu? - Nici. - De mămica? Adriana tace și eu pălesc cuprins de panică. - Cum se poate „soi pocit”, între surâzându-i bolnav de iubire. Cum se poate să-ți amintești numai de mine? Nici de surioara ta nu-ți mai aduci aminte? Nici de coșulețul tău cu lăcățel?... - Du-mă acasă, scâncește Adriana. - Unde „acasă”, copil nefericit?... - „Dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu mi-au auzit urechile o blasfemie atât de enervantă. Corul se opri din cântat și privi jignit spre el. — Nu pot să înțeleg ce faci, îi spuse șeful de birou lui Ignatius. Ia mai taci din gură, mongoloidule, stârpitură pocită! — Noi ne întoarcem în fabrică, îi spuse furioasă lui Ignatius purtătoarea de cuvânt a corului, doamna cea îndârjită. Ești un om rău. Nu mă mir că te cată poliția. — Da, da, o susținură și alte voci. — Așteptați o clipă, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de oameni celebri cu bărbi mari și zburlite: Tolstoi, Whitman, Carpenter și alții. — Nu-i așa că-s minunați? Amory s-a silit să emită câteva cuvinte politicoase de apreciere, dar a renunțat, râzând. — Burne, cred că-s mutrele cele mai pocite din câte-am văzut vreodată! Parc-ar fi pensionarii unui azil de bătrâni. — O, Amory, dar uită-te la fruntea lui Emerson, uită-te la ochii lui Tolstoi! Glasul lui Burne gemea de reproș. Amory a clătinat din cap: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Tsukinoura auzise în fiecare zi vorbindu-se numai despre creștinism. Din clipa în care pusese pentru prima dată piciorul pe pământul Nuevei España, văzuse peste tot femei și bărbați îngenunchind în biserici și statui cu trupul gol al acelui om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința în acel bărbat pocit. Însă, în sufletul lui de japonez crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
statui cu trupul gol al acelui om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința în acel bărbat pocit. Însă, în sufletul lui de japonez crescut în valea sa mică nu se trezise nici un interes și nici o pasiune pentru omul acela numit Iisus. Credința asta îi era străină și avea să-i rămână astfel pentru restul zilelor sale. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să dea mâna cu omul acesta, atunci se prefăceau că i se închină, iar apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele sentimente ale negustorilor. Samuraiul clipi. „Oare cu ce... sunt eu altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce țipau strident. O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam la fund. Academia nu mă mai vedea decât rareori. Fiecare noapte înghițea ziua care venea. Vorbărie goală. Respirație duhnind a poșircă. Mutrele pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la flaut, Scholl cu banjo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sară pe mine. Și acum nu fac altceva decât să amân momentul. Pentru că pocitania asta știe ce simt. Știe cum simt. Îmi știe frica și se hrănește cu ea. Și frica mea o face să fie din ce în ce mai mare și din ce în ce mai pocită. Pocitanie pocită. Pocitanie pocită ce ești. Poci-te-aș. Simte răsuflarea pocitaniei foarte aproape de fața lui. Nu vede nimic, dar simte că lângă fața lui e ceva mare și hâd și oribil, și atunci urlă ca scos din minți și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mine. Și acum nu fac altceva decât să amân momentul. Pentru că pocitania asta știe ce simt. Știe cum simt. Îmi știe frica și se hrănește cu ea. Și frica mea o face să fie din ce în ce mai mare și din ce în ce mai pocită. Pocitanie pocită. Pocitanie pocită ce ești. Poci-te-aș. Simte răsuflarea pocitaniei foarte aproape de fața lui. Nu vede nimic, dar simte că lângă fața lui e ceva mare și hâd și oribil, și atunci urlă ca scos din minți și sare de pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
acum nu fac altceva decât să amân momentul. Pentru că pocitania asta știe ce simt. Știe cum simt. Îmi știe frica și se hrănește cu ea. Și frica mea o face să fie din ce în ce mai mare și din ce în ce mai pocită. Pocitanie pocită. Pocitanie pocită ce ești. Poci-te-aș. Simte răsuflarea pocitaniei foarte aproape de fața lui. Nu vede nimic, dar simte că lângă fața lui e ceva mare și hâd și oribil, și atunci urlă ca scos din minți și sare de pe canapea și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem În stare să ne vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire pe sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din adâncuri este restabilită, grație intervenției acestui cuplu ce unește, paradoxal, moderația și inflamarea eroică. Și tot din acest timp edenic al primelor lecturi vine și figura teribilă, cu aer de expresionism german, a maleficului Krapulax, asistat de tovarășul său pocit și nu mai puțin infernal. În câteva ocazii, rememorate ca atare în numerele de colecție hors-série, Pif și Hercule dau piept cu această forță a răului, împiedicată, de fiecare dată, să-și ducă până la capăt planurile de dominare a lumii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de acolo se trage!” va zice și va îndemna gloata să atace Domeniul. Și babele se vor porni într-acolo, cunoaște el marfa!... În Stațiune, pregătirile pentru Carnaval sunt în toi. O săptămână și ceva de zbenguială, după o vară pocită. Ușile Lazaretului vor fi deschise cu o zi înainte: Consiliul, prezidat de către Șeful Gărzilor Reunite, a decis așa. Apoi, Magistratul, întregind hotărârea luată, a dat o Ordonanță-Apel - exemplară în plan civic, sanitar și logic - din care se desprinde că părăsirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]