123 matches
-
întărea cu semnătura, scrisoarea de înțelegere. Piticul meu, înăbușit aproape, s-a trezit abia la Viena, să se plângă puiului de caracatiță, schilod și pitic ca și dânsul, cu domiciliul permanent în cutia craniană a vechiului meu prieten, Peter Altenberg. Pocitania mea s-a plâns că are de suportat brutalul tratament și teroarea unui comis voiajor, care vinde broderii elvețiene pe chembrică și hârtie, dirijând în același timp spre cele patru puncte cardinale ale Europei, vagoane încărcate cu fidea și macaroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pierdută, pentru că are ceva de secol trecut pe moarte, urîțenia ei seismică (nici măcar compensată prin jocul actoricesc) găsindu-și motivația În curentul electric care nu se inventase Încă, prin urmare nu se vedea bine. Da, și tot nădăjduind să dispară pocitania, trece filmul, greu, În final ajungînd să semene cu o operă noroc că nu se cîntă, cu replici pastorale și-un Hurt cu pleoapa lipită pe ochi, cică orbise de la incendiu. Dac-aș fi fost În locul regizorului, aș fi distribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ține cel de pe pluta din spate Și când au ajuns ei la gura nișei, n-au putut descoperi nimic, fiindcă Apa era aproape până în tavan, sus, iar pe galerie, se auzea un tumult și o tălăzuire ca un horcăit de pocitanie uriașă, ori de altă bazaconie și alta nu Atunci Manuil Fragă, tot năind înapoi pe plută și contând pe neștiința noastră, ne-a servit o informație, mai întremătoare decât o bărdacă de vin Zicând: e bine, galeria este goală, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deodată Nae Ionescu trece de la timpul trecut al verbelor la timpul prezent - "ne putem aștepta la orice". Atunci, la nașterea lui Isus, au fost omorîți paisprezece mii de prunci, iar moartea lor, dincolo de faptul că "Herodes era, lăuntric, o spăimîntătoare pocitanie", trebuie să aibă - scrie editorialistul - și un alt sens, unul "mai adînc". Sumbrul teolog îl numește: "Și de aceia socotesc că toți copiii aceștia au trebuit să moară pentru că se născuse Hristos", în înțelesul că Herodes a avut grijă "ca
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
tancurile sovietice. O divizie întreagă de mercenari roșii, botezată după numele unui haiduc autohton, a luat cu-asalt capitala, invadând Podul Mogoșoaiei și Piața Palatului, Filaretul și dealul Arsenalului, bulevardele Carol și Elisabeta: „Tudor Vladimirescu“. Din fericire, scăpasem de curgerea pocitaniilor. Acasă, răsfățat în așternuturi de mătase, Bismarck îmi delecta diminețile. Îl priveam cu încredere și entuziasm, convins că formele lui robuste, dar delicate, merită toată atenția. Mă întâmpina ca un domn îngrijit, mereu pomădat, un gentleman al lumii sale miniaturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un tânăr despre secretele fiicei tale, ba încă despre niște secrete care mai că nu-l privesc personal! Doamne, măcar bine că-i idiot și... și... prieten al casei noastre! Dar oare-i posibil ca Aglaia să fie încântată de pocitania asta? Doamne, bat câmpii! Ptiu! Suntem originali... ar trebui să fim puși în vitrine de sticlă, eu prima, și să fim arătați oamenilor cu zece copeici intrarea. Asta n-o să ți-o iert, Ivan Feodorovici, niciodată n-o să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i ghicească numele; dacă la sfârșitul lunii nu va izbuti, atunci o va lua cu el. În ultima seară, regele îi povestește o întâmplare petrecută când s-a rătăcit la vânătoare. El a văzut în apropierea unui puț vechi "o pocitanie mică, neagră și caraghioasă", care torcea cu o viteză nemaipomenită, cântând "Niminiminot/ Mă cheamă Tom Tit Tot." Mogâldeața dispare atunci când fata rostește cuvintele auzite de rege în peripeția sa. Destinul în momentul căsătoriei acționează, în proza populară românească, așa cum aminteam
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
unui rol fie atribuit, de vrăjitoare, fie chiar suplinit, de vraci (situație în care, de altfel, a fost integrată tacit în viața socială). ... Dumnezeu și minune mare au făcut de s-au îndrăcit doamna sa și să fie căzut la pocitanie, ci au zis că o au fermecat călugărițele de acolo împreună cu o călugăriță Olimbiiada, ce era mătușe doamnii Păunii, sor cu mumă-sa și le-au pus la mare pedeapsă pe toate și pe unile din muieri de acelea le-
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acordul cu N2. Aceeși preferință se constată și în franceză (vezi Hulk și Tellier, 2000). Toți subiecții au ales acordul cu N2, în cele 4 propoziții testate 76 de Vișan (2004); (iii) când ambele nominale sunt animate (matahala de om, pocitania de om), vorbitorii ezită între acordul cu N1 și acordul cu N2; (iv) dacă N2 este inanimat, aprecierile subiecților sunt ezitante și nu par să favorizeze niciuna dintre posibilitățile de acord. Acordul este dictat de alegerea liberă a vorbitorilor, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
socialismul să scoată din femei credința?" 99, p. 22) și cu o mult prea mare bună-credință față de înțelepciunea cuprinsă în cărți. Nu scapă de entuziasmul juvenil al multor scriitori romantici față de Napoleon Bonaparte și, mai ales, față de Talleyrand ("era o pocitanie căreia nici o femeie nu-i putea rezista" 93) al cărui geniu pare să-l fascineze, altfel nu se explică acumularea notațiilor din caietul anului 1964: "George Sand despre bătrânul diplomat parizian Talleyrand, în octombrie 1834, în "Revue des deux mondes
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel Șchiop. Așa cum și la noi poporul le-a zis unor domni: Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Bogdan Chiorul, sau chiar mai rușinos, Radu Prasnaglava, adică, în slavonă, Radu Capsec. Apoi, acest Timur, pe lângă faptul că era șchiop, era... o pocitanie de om. Umărul stâng era cu o palmă mai sus decât dreptul. Chipul, obrazul era osos și urâcios. Avea o cicatrice adâncă pe obrazul stâng, o zgaibă adâncă și vânătă, de la o lovitură de paloș, o rană închisă, cu coaja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-mi amintească, și-ntr-adevăr uitasem, că acolo mai sunt trei locuri. Oricând Însă te poți aștepta la Traian, care cu boala lui de inimă nu se știe de azi pe mâine ce-o vrea Dumnezeu, și actu’, da, ori e la pocitania aia cu nasu’ mare, ori la târfa aia care vrea să-și bage-acolo toți pulărăii ei, care din partea Tarantoacei pe toți i-ar trimite la Mortu’ Fript, acolo-i pentru ei, nu-n locu’ plătit de ea din bănuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
depene, cu iuțeala gândului, firul amintirilor, limpezi, înșirate ca mărgelele pe ață. ... În liniștea, din clasă, că-ți puteai număra bătăile inimii se auzi vocea groasă și profundă... a profesorului. Ei domnilor elevi, azi ați scăpat de ascultare. Data viitoare... „pocitania”..!”, și ne arătă buzunarele. În unul avea note de zece.. și în celălalt, numai note de doi. „Data viitoare, domnilor, vom examina..!”, și ieși din clasă. Din clipa aceea, toți intram ca într-un tremur.. care ne ținea până la lecția
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În unul avea note de zece.. și în celălalt, numai note de doi. „Data viitoare, domnilor, vom examina..!”, și ieși din clasă. Din clipa aceea, toți intram ca într-un tremur.. care ne ținea până la lecția următoare, când se desfășura „pocitania”... Profesorul Popescu de fizico-chimice... înalt, cu păr negru, pieptănat într-o parte, cu mustață neagră, mică, fiindcă „aducea” cu Hitler.. era poreclit.. „Hitler”. Drept, exigent, sever dar fără răutate, și numai indolența și mediocritatea îl făceau să-i fulgere privirea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
granița comunităților; sunt, de fapt, niște apariții aflate sub semnul hiperbolei de tip grotesc. Personajele auxiliare sunt, totodată, puternic umanizate, atât sub aspect fizionomic, cât și sub cel psihologic, portretele lor alcătuind, prin trimitere la ființa umană: „schimonositură de om”, „pocitanie de om”, „dihanie de om”, „namilă de om” sau „arătare de om”. Gerilă, Flămânzilă și Setilă sunt expresia alegorică a unor impulsuri ce aparțin instinctului de apărare și de conservare al ființei umane; acțiunile lor se înscriu, de altfel, în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
știe. mașinile, și ele, au ruginit. pe ecran mai pâlpâie doar cuvântul sfârșit. acum, țara mea-și doarme somnul de veci, chircită în cripta de carne. [sălbatică odinioară... ] sălbatică odinioară și nesupusă, mâna mea s-a domesticit. ea, care pocnea pocitaniile vieții peste gură, acum a obosit. nici de scris nu mai scrie a amuțit. uneori, doar în somn, când visează, mâna mea mângâie pe spinare amintirea motanului pe care l-a iubit. altfel, ziua ei se scurge înmiresmată ca vinul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
spunea că, probabil, ceasul ei era înainte și astfel n-am respectat ora, iar eu că eram convinsă că pupasem o broască ordinară și scârboasă, și nu un broscoi înlănțuit de farmece. Până dimineața, n-am făcut decât să visez pocitania și să mă șterg pe la gură cu mâneca pijamalei. Când m-am trezit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă spăl pe dinți. Un sfert de oră, cu un sfert din tubul de pastă de dinți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
săracă și prost crescută a Uniunii Europene? Să fie vorba de respectul datorat istoricei civilizații romane? Îmi vine greu să cred că poți evalua o societate contemporană pe baza reușitelor strămoșilor. E ca și cum o femeie s-ar căsători cu o pocitanie țâfnoasă și îngâmfată doar pentru că străbunicul său a fost un baron de o frumusețe legendară. Ceva-ceva trebuie să avem de învățat de la ei! Nu cred că relațiile interpersonale sunt punctul lor forte (cu toate că și românii sunt scandalagii, în mod sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
luat la vale și pe ăla. Ce vrei, ghiujule?! am strigat disperat. Lasă-l pe mâna mea! a ripostat și mai tare tata. Cu biciușca în ambele mâini s-a repezit ca un câine turbat asupra moșneagului: Piei de-aici, pocitanie! Șterge-o, că ne-ai adus numai necazuri, satană! Pleacă tu mai repede spre podul de piatră, e încă în picioare, dar nu pentru mult timp. Ascultă-mă că sunt bătrân și nu mă mai huli. Tu nu ești moșneag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Risipitoarea de smirnă din Betania, cu flaconul ei de alabastru, cele zece fecioare cu lămpile lor în mâini, Maria Magdalena însăși noi suntem cei care le conferim spontan calitatea de femei frumoase. Nimic nu ne spune că nu erau cine știe ce pocitanii și, la urma urmei, ce importanță are? În Ierusalimul traversat de magi pentru a ajunge la Copilul Dumnezeu, oamenii continuă să dezbată noțiunile de pur și impur, bun și rău, licit și ilicit, adevărat și fals, dar nu și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Valea Plângerii călăuzit, prin abolirea cenzurii conștientului, Aleodor pătrunde pe muntele interzis sub imperiul subconștientului în care a coborât. Tocmai acest hybris de încălcare a domeniului extramundan va conduce la proba ce solicită găsirea fetei alese, sub forma poruncii de la pocitanie. Învățămintele paterne trebuie încălcate pentru a anula modelul parental și pentru a dobândi libertatea psihologică de a deveni cap de familie; numai așa spațiul dominat de monstruos poate fi cucerit și dăruit lumii. Tocmai căsătoria miraculoasă cu ipostaza feminină de pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu trac cum au născocit turbații traciști de la noi. Dacă mergem pe această logică, cum cazarii bolșevici ne-au fost stăpîni timp de vreo 20 de ani, putem spune fără a clipi, că sîntem neam de cazari sau de orice pocitanie pentru care se primește simbrie să se scrie o nouă istorie a românilor! Vedem din citatul de mai sus, că chiar grecii nu aveau reținere în a practica cultele geților cum ar fi cel al zeilor cabiri din Samothrace. Pelasgii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]