494 matches
-
În interior, era Închisă doar cu un zăvor amărât. Sau poate că lemnul, la fel de vechi pe cât era și clădirea, fusese ros de cari. Mai Împinse o dată și poarta mai cedă o bucată. Stărui, apelând la toate puterile sale. Cu un pocnet sec, simți cum ceva se rupe de partea cealaltă, iar poarta se deschise larg. Se propti cu putere În cadru, ca să nu se prăbușească de-a dreptul peste ușa care ieșise din balamalele ruginite. Dinaintea lui era o cameră neluminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
îngrozitoare? Pantofii mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul tocurilor încălțărilor cu care alerg pe podeaua în care și-au frântul gâtul nenumărați alți înaintași ai mei sună hâd prin chiar faptul că este singurul sunet pe care-l voi mai auzi. Iar afară, acolo, viața curge liniștită, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
umăr, sub claviculă. Imediat, cămașa i se năclăi de sânge, în timp ce o senzație de moleșeală îl cuprindea cu încetul. Nu-l durea aproape de loc, dar simțea că-l lasă puterile și alunecă încet la pământ. Ca prin ceață, auzi un pocnet metalic iar Cristian înțelese că lama se rupsese în rană. Încercă să se ridice dar nu reuși, i se părea că trupul său cântărește câteva tone și nu mai era în stare să-l susțină. Se lăsă pe spate fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când se prăvăli secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele. Era iadul pe pământ. Femeile alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mai putea renunța. Erau prea multe de aflat. Atacă verigile din fier, care rezistară eforturilor lui Într-un mod neașteptat, semn că lada nu era un simplu adăpost, ci era cu siguranță Întărită. În cele din urmă, cu un pocnet, una din verigi cedă. Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nu vreau să afle mama! - Zi odată! - Taci din gură! s-a răstit Amory la Olson. Un minut de tăcere. - Stella Robbins, a spus fata În cele din urmă. Post restant, Rugway, New Hampshire. Olson a Închis carnetul cu un pocnet și le-a adresat o privire mustrătoare. - După lege, hotelul poate pune dovezile la dispoziția poliției și În cazul ăsta fii sigur că ai face Închisoare pentru că ai trecut o fată dintr-un stat În altul cu scopuri imorale. Olson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine câteva clipe, cu o expresie imobilă, apoi Își mută privirile pe paharul gol de cocktail. Expresia feței nu i se modificase absolut deloc, Însă mă Întrebam dacă paharul nu avea să se spargă În mii de bucăți, cu un pocnet asurzitor. Forța pe care o emana nu avea nimic supranatural, și nici nu am simțit o intensiate terifiantă În privirea ei. Era vorba doar de simpla concentrare. Reiko avea puterea să-și concentreze Întreaga forță psihică Într-un singur fascicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care dă cu nasul de podea, schimbând ritmul dansului după trăirile pe care le am, alteori îmi închipui că sunt în acel punct în care vreau să ajung, undeva, în centrul centrului sinelui din care mă privesc și privesc ascultând pocnetul unei singure palme răsunând în timpanele vieții și ale morții deopotrivă, pentru a le determina să se întâlnească înainte ca una din ele să-mi răpească sub velința ei înghețată trupul, mintea și inima fizică, lăsând în urmă o cruce
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
porțile alergării printre umbre toamna se apropie după un scurt popas într-o adormire dureroasă pentru a primi deschiderea cerurilor și protecția Mamei totul se transformă într-un fetus-copil la distanță infimă de ieșirea din cuibul matern se aude strigătul pocnetul palmei înfloresc crinii Maicii Referință Bibliografică: înfloresc crinii Maicii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 953, Anul III, 10 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNFLORESC CRINII MAICII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362877_a_364206]
-
îndreptat spre dormitor,zâmbind misterios.Aici,pe ecranul televizorului,un asiatic icnea,lovind cu mâinile și picioarele pe niște derbedei înarmați.. A apărut și o frumoasă,care izbea și ea cu sete în nespălați.Scenele se derulau rapid,cu urlete,pocnete,icnete,țipete și vaiete.Gigi icnea și el:așa,mă!Dă-i!Hâ!..Silvica s-a speriat: -Liniștește-te,dragule,este doar film! Cu ochii injectați,domnul Gigi a urlat: -Nu vezi că ăștia transmit numai porcării? -Atunci,de ce mai privești
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri. Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele, în aerul fierbinte. Îi iubește, sunt animale de povară ce-și poartă supuse jugul. Când carul este plin, merge alături de ei și din când în când îi operște să se odihnească. Pornim din nou la drum, praful
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
Colón prin toată America Latină și Spania. Dar să revenim la a treia călătorie: fiind concurs cu portughezii, 6 nave pleacă la momentul nepotrivit, în perioada căldurilor ecuatoriale, cănd niciun vânt nu bate. Opt zile stau pe loc și fierb, ascultă pocnetul butoaielor cu apă și vin care plesnesc, grâul se înfierbânta, carnea sărată se strică. Da, știu, post și rugăciune. Și deodată, începe să bată vântul când nu era sezonul lui și Columb debarca pe Trinidad (Sfântă Treime), insula care se
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
sa. Primăvara tinerei mame Este zâmbetul pruncului din leagăn. Valurile ce se-alungă și se cheamă Sunt primăvara mării. Primăvara câmpiilor Este orizontul ce fuge mereu către infinit. Susurul cristalin al izvoarelor Este primăvara marelui fluviu. Primăvara privighetorii Este cântecul. Pocnetul mugurilor ce se desfac Este primăvara pădurii. Primăvara iubirii Este întâia sărutare timidă. Abecedarul din ghiozdan Este primăvara oricărui elev. Primăvara pământului Este căldura soarelui. Discul enigmatic al lunii Este primăvara nopții. Primăvara mea ești TU ! Referință Bibliografică: CANTECE DE
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
gândului și cobor cochilia în care mă retrag. Strâng cornițele translucide, pentru a nu mai simți atingerea geometriei aerului plin de vicii, de patimi, de dorințe nicicând saturate de pământul pe care îmi continui mersul mai târziu, când printr-un pocnet de palmă divină devin câinele iernii lătrând la luna rotundă, singuratică metaforă în care amintirile fug și ele în spirala unei promisiuni de fericire amânată. Uneori primăvara simt tigrul cum își ascute ghearele în mine și atunci prind curaj să
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va fi cenușă... Din mugetul taurului care m-a speriat alaltăieri pe izlaz, azi am auzit doar sunetele zdrângului și pocnetele biciului făcute din pielea lui. Mâine și ele vor fi pulbere sau cenușă..., se spune într-o frumoasă lecție indiană de înțelepciune. Toți am venit aici, pe Pământ, pentru o scurtă perioadă. Azi este o zi aspră, geroasă, cu vânt
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
către granița românească, o altă parte a locuitorilor a rămas crezând că rușii, „care se pierduseră în direcția Costânii”, vor renunța să ocupe orașul. În ziua de 2 ianuarie 1915, la orele amiezii, centrul orașului a început să răsune de pocnetul împușcăturilor. Câțiva „finanți și jandarmi”, care au avut „inspirația să se ascundă în casele situate de-a lungul stradei principale, începând de la curmezișul stradei Cutului și până la Biserica Catolică”, au întâmpinat o patrulă rusească, revenită pe nesimțite, cu focuri de
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
felină prin ușa întredeschisă. Culoarul ce i se înfățișa în semiobscuritate era îngust. Păși ferm și grăbit, motivat. Parcă știa încotro se îndreaptă. Se simțea atras de un flux magnetic, direcționat. Își scutură chica deasă a părului. Auzi surprins niște pocnete fine și scurte. Avea senzația că numeroase lițe se scurtcircuitau intermitent. Repetă mișcarea mai puternic. Constată efectul. Țeasta îi deveni fluorescentă. Văzu o luminiscență ce îi facilita privirea în spațiu. Înainta mai sigur acum, cu inima bătând tumultuos. Curând își
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față, ca și când intenționa să se prindă de ceva. Nu avea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
1296 din 19 iulie 2014 Toate Articolele Autorului iubire te ascund în rănile adânci ale pământului hărțile tale vii ucid frământările și dacă exiști spune-mi tu iubire de ce strig atunci când laturile triunghiului de aur se închid uneori cu un pocnet alteori ca o poveste ascunsă în bucuria ariciului când acele și le lasă să tremure uitate în metaforele vântului la amiază îmi cânți dimineața îmi cânți noaptea mă părăsești ostenită te simt iubire ca un izvor de bucurie atunci când rostesc
TE ASCUND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349356_a_350685]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > VARĂ Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1279 din 02 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Visule, mergi în vărfuri de dor, au înflorit maci sub pocnet de iubire! Și lumina o filtrează inima sub sunetele poemelor margaretelor! Libelulă Vocea ta? Emoția vântului în brațele copacilor frunzărindu-mi trăirea sub răscolitoarea simțire. Da dragul meu, E vremea libelulelor din anotimpul îmbrățișării E timpul arcuitelor-străvezii-albastre- zbateri din ziua
VARĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349777_a_351106]
-
ecoul tălăngilor ritmând liniștea răcoarea serii - în palma strânsă căldura castanei Cer plin de stele - sub tei șoaptele mătesc tainele nopții luna în beznă- pepenii luminează calea hoțului capătul zilei - bătrânul culegător de coșuri goale o stea în cădere - din pocnetul castanei numai ecoul Referință Bibliografică: Autori români de haiku, Doina Bogdan Wurm / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față ca și când intenționa să se prindă de ceva. Nu avea
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CAUT UN PORTATIV LIZIBIL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului se strâng mâinile se închid zăvoarele apoi se deschid toate cu un pocnet de nou sau vechi început anul a venit îi aud geamătul înainte ca umbrele să-i îndoaie bucuria într-un S semn nou de întrebare ca un sac alb plin cu oasele începutului sfârșit de vis realitate sau vis chiar
CAUT UN PORTATIV LIZIBIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350043_a_351372]
-
zilele vieții lui ne-a dăruit atâtea clipe de fericire, de bucurii, atâtea dorințe împlinite, atâtea... Nepăsarea planetară îl sfida și îi arunca în obraz cioburi de pahare sparte, îl lovea în moalele capului cu petarde asurzitoare, îl șfichiuia cu pocnete de bice și chiuituri de bucurie. Se veseleau că el, generosul care dăduse atâtea zile acestor obraznici nerecunoscători, pleacă, dispare în neant...Răutăcioșii nerecunoscători îi reproșau bătrânului muribund că le-a adus numai clipe de suferințe, dezamăgiri, că le-a
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]