450 matches
-
cel de frasini, sunt entități distincte, dar care Își duc dansul laolaltă În hieroglife și arabescuri fantastice. Doar valorile umane, intangibile, rămân la locul lor, cum Soarele și Luna stau pe firmamentul Cerului fără teama de nimicnicie. Prin Yggdrasil, codrul poematic, lupta pentru bine, frumos și pentru inima Arunei se dă pe viață și pe moarte, cavalerește. Un rătăcitor atemporal, un cheltuitor de frumuseți demult apuse, autorul cărții de față a plonjat În poveste, devine el Însuși personaj, după cum glăsuiește: „Pun
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii precum acestea: Aici autorul vădește un simț al umorului excepțional; dincolo lucrurile sunt fără urmă de umor, la modul sacerdotal; aici stilul e abrupt, nervos; dincolo frază e amplă, poematica etc. Dacă deschizi cartea la întâmplare, hotărât să citești o pagină, dar numai una, rămâi cu impresia că ai dat peste un scriitor excelent» (Lucian Raicu)". (Irina Petraș, "Cazul unui scriitor de excepție", în Contemporanul, Ideea Europeană nr. 5/2003
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
de la o „biografie În sine” (Roland Barthes Îi spunea „structura unei existențe”), la o definire a comunității umane. Tot jocul limbajului se reazemă pe polimorfismul femininului lume. X X X Spre finalul volumului, scriitorul Alex Cetățeanu a adăugat câteva proze poematice de o frumusețe aparte. Sunt schițe de decor, impresii despre o realitate fluvială, despre păsări și plante - toate anunțând, de ce nu?, un viitor volum, de data aceasta, de proze. Găsim, de pe acum, afișată o sensibilitate pentru lumea celor care nu
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
cetățean de onoare al comunei Sadova (1999), iar Bibliotecii comunale i s-a acordat, prin Hotărârea Consiliului Local Sadova din aprilie 2002, denumirea de Biblioteca comunală „Dragoș Vicol”. Dragoș Vicol a debutat în 1939 (pe când era încă elev) cu proza poematică „Iarna rădăuțeană” în revista "Suceava", iar editorial în 1940 cu volumul de versuri "Muguri", intitulat după numele cenaclului literar al liceului. A colaborat în decursul timpului la revistele "Bucovina literară", "Revista Bucovinei", "Universul literar", "Miorița", "Națiunea", "Scrisul bănățean", "Tânărul scriitor
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
încheieturile acestei lumi ieșită din țâțâni / și-n prima noapte / mai liniștită parcă / miresmele de brad rătăcitoare / căzură peste oraș («aici ne naștem iar și nu ne mai retragem..." (HFp, 33 sq.). Grigore Hagiu este un creator de veritabile simfonii poematice, tot o simfonie fiind și suita de poeme turnate în formă fixă, "Sonete", volum publicat în 1978, despre care Victor Felea consemnează: « Cele o sută unul sonete se constituie într-un mare poem unitar, fără ca bucățile, considerate separate, să-și
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
opune. Frazarea abundentă, vertijul inovațiilor lexicale, rupturile de spațiu și timp, trecerile în cascadă de la inventarul obiectual la considerații de maximă generalitate sociologică și politică le conferă acestor proze o specificitate aparte, în care rigorile epicului se aliază cu impetuozitatea poematicului. Condițiile din ce în ce mai restrictive care au dus, după 1983, la eliminarea încă din start a anumitor tipuri de scriituri, au făcut ca manuscrisele lui Claudiu Iordache să nu poată participa la concursurile de debut ale editurii, altfel decât prin operarea unor
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
autobiografic The Flight of Andrei Cosmin, care va apărea la Londra, 1972. Nu se găsea la prima ei operă literară, mai publicase o serie de poeme în proză în revista "Gândirea" și mai lăsase în țară un ciclu de povestiri poematice din adolescență, intitulate Fata cocorilor și un roman Zilnic începe viața, în manuscris, și confiscat de Securitate, ca și în așteptarea ceasului de apoi al lui Dinu Pillat. Oricât ar fi fost de modestă, Pia era conștientă de talentul ei
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
o reinterpretare a mitului lui Don Juan, căreia i-a fost acordat premiul "Sburătorul" pe anul 1947. Patru piese de teatru publicate într-un volum publicat la editura Paralela 45, intitulat "Turnul Babel". Piesele sunt reprezentative pentru teatrul de factură poematică creat de Radu Stanca, teatru ale cărui valențe scenice sunt dublate de virtutile literar-estetice pe care textul le ofera la lectură. Aceste caracteristici îl apropie pe autorul român de dramaturgi contemporani lui, precum Jean Giraudoux, Jean Anouilh sau Eugene O
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
debutat cu poeme în revista bucureșteană, "Luceafărul". A publicat următoarele volume de versuri: Criticul literar Eugen Simion atrage atenția asupra cristalizărilor profunde, „nucleale”, din teritoriul poetic al lui George Alboiu, încă din volumul de debut, "Câmpia eternă" (1968), câmpurile sale poematice fiind polarizate de un mit: «mitul câmpiei infinite, perene, în care trebuie să citim la prima vedere o reprezentare spațială a existenței, o imagine a vitalității sălbatice, un tropot prelung de cai prin locuri pustii și aride. La acest simbol
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
prin ridicarea ziaristului la contemplarea detașată și dezinteresată a lumii. La Petică, proza artistică - sub forma poemului în proză - începe acolo unde se sfîrșește jurnalistica. Pe parcursul unui singur an decisiv, anul 1900, metamorfoza poate fi urmărită cu ochiul liber. Evocarea poematică intitulată Tecuciul depărtat. Note de toamnă din noiembrie 1899 inaugurează noua formă; Petică reușește să creeze pe cont propriu, în anul următor, primele poeme în proză de tip evoluat, împingînd în uitare exercițiile de pînă atunci ale lui Macedonski ori
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
depărtat). Cuplată cu aluzia culturală se prezintă la Petică obsesia onirică. In toate aceste poeme în proză se visează - se visează copilăria pierdută, un liman sudic unde clima mediteraneană să adăpostească luxul și fantezia. Acestea devin dominante, iar noua formă poematică se desprinde treptat de contingent. Pe măsură ce aluziile la Bucureștiul cotidian dispar, pe măsură ce detaliile materiale se estompează, valoarea muzicală devine valoare supremă și ei i se subordonează toată compunerea. Cînd muzica sintactică învinge cotidianul, cînd peisajul se delocalizează, iar biografia dispare
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
excelență poetice asupra lumii. Poemele de factură pre-trakleană rămîn puține; în jurul lor gravitează zeci de articole de gazetă, evocări memorialistice, portrete, scene cotidiene. Rareori cîte o frază, cîte un paragraf pierdute în textul articolelor de ziar îmbracă o neașteptată scriitură poematică. In intervalul de timp ce i-a mai fost dat lui Petică să trăiască, miracolul din anul 1900 nu s-a mai repetat. Puținele bucăți scrise după acest an (întîia cunoștință sau Magia primăverii din 1902) sunt doar fragmente autobiografice
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
volum de proză al lui Marin Bucur, La apa Vavilonului, este o carte insolită, grea de semnificații, care merită să rețină atenția ca puține altele apărute la noi, de câțiva ani încoace. Avem a face cu o parabolă de structură poematică, prinzând în cifrul ei, cu o pregnanță tulburătoare, imaginea mitizată a stării de restriște, de atâtea ori încercată de omul pământului nostru în destinul istoric al țării. Spiritul meditației aforistice a autorului ține organic, cu o desăvârșită autenticitate de expresie
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
în fond, un tip cu totul particular de poezie, vom încerca să demonstrăm în cele ce urmează. Deocamdată, să reținem o mărturisire a autorului, decupată din volumul-interviu Meseria de scriitor: Probabil că există înlăuntrul meu, neconștientizată pe deplin, o dimensiune poematică. Așa, ca în Bilete pentru prieteni, de exemplu. Aș vrea să mai scriu cărți de felul acesta. Proze comprimate în câteva rânduri, care să aibă o voce a lor proprie, un sunet particular 287. Observăm cum scriitorul evită să includă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care să aibă o voce a lor proprie, un sunet particular 287. Observăm cum scriitorul evită să includă însemnările din Bilete... în vreunul dintre venerabilele genuri tradiționale, la care se referă, totuși, aluziv. După ce vorbește la început despre o „dimensiune poematică”, își numește Biletele... „proze”, ținând să adauge că este, în fapt, vorba de o variantă cu totul specială a discursului prozastic. Am fi tentați să concluzionăm că, dintre categoriile tradiționale, aceste texte par a se apropia cel mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Paralela 45” (supliment al ziarului „Renașterea bănățeană”), „Foaia noastră” (Gyula, Ungaria), „Românul american” (Detroit, SUA) ș.a. Debutul editorial s-a produs în 1972, cu Anotimp de aur, carte de reportaje, care prin priza la real, dispoziția pentru comunicare și suflul poematic anunțau certe calități de prozator. În volumul de nuvele Stânca tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a lui Cehov (cum remarca Sorin Titel), autoarea folosește un ton discret, evită, de regulă, melodrama și exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
absență. Rătăcitor, dezorientat, cu porniri narcisiste, vânând himere, incapabil de a se fixa, soțul este „un suflet sărac”. Căminul va fi bântuit de seisme, dar sacrificiul matern - ordonând lumea - o face pe Sabina să-și dezvăluie puteri nesecate. Accesibil, secvențial, poematic, construit în trepte, fără procedee compoziționale sofisticate și respectând, cu mici ocoluri, cronologia vârstelor eroinei, romanul, scris în două registre lingvistice, însoțit și de un glosar, se vrea o pledoarie pentru păstrarea frumuseții sufletului, mereu expus agresiunilor. D. a vădit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
8; Șerban Cioculescu, Adam Müller-Guttenbrunn, „Micul șvab”, FLC, 1978, 43; Dan Ciachir, „În căutarea Penelopei”, SPM, 1978, 415; Virgil Nistor, „În căutarea Penelopei”, ST, 1979, 1; Grete Tartler, Un vechi scriitor din Banat, VR, 1979, 3; Marian Odangiu, Un roman poematic, O, 1986, 38; Adrian Dinu Rachieru, „Darul de nuntă” de Valentina Dima, „Drapelul roșu”, 1986, 12 954; Eugen Dorcescu, Valentina Dima, „Darul de nuntă”, CL, 1987, 10; Olimpia Berca, Valentina Dima, O, 1989, 31; Ruja, Parte, 163-165; Mihaela Dumitrașcu, Țesăturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
apariția căruia s-a recunoscut în U. „o voce majoră a poeziei românești” (Nicu Caranica). Reunind motive poetice ce se vor regăsi în permanență, Thanatos e organizat în trei secvențe: o largă meditație-elegie care dă și titlul plachetei, un ciclu poematic, Poemele tăcerii, si cateva poezii independente. Elegia omonima se naște sub „lumină în amurg, în crepusculul de ape” la Cordoba „îmbibata de miresme”, dar încărcătură emoțională orientează meditația spre spațiul românesc, tărâm „Cu munți, cu caiși înfloriți, cu fântâni,/ Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
puritatea simțirii în propriul ei exil”, „candoare” fascinată de „scufundarea în lucruri”, de „mistuirea în trăire”, în „contopirea cu preajma mirifică” (Ștefan Aug. Doinaș, pe coperta a patra a volumului Lamura, 1983). Aluviunile livrești, invazia conceptelor și voința de filosofare poematică erau caracteristici prea puțin prezente la debutul autorului cu Sălaș în inimă (1976), când tinerețea se lasa îmbibată de multe dintre elementele „mitologiei” poetice tipice generației ’60. Acolo dominau senzațiile, pofta de concret, poza exponențială a eului îmbătat de virilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
ajutat-o pe autoare să-și coaguleze epic apocalipsa interioară). Fără acest roman, mi-e greu să-mi închipui cum s-ar fi putut ajunge la Asta nu este viața mea. Există mărci comune, punți între realitatea prozastică și cea poematică (și ar fi de ajuns să citez poeme ca Tatăl nostru care ești în ceruri, Buna Vestire sau, mai încolo, Cântec de leagăn pentru Anaaugustinmarta ori Inima mea pustie ca pusta pustie). Există și o temă recurentă a extincției, imaginată acvatic
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
bună măsură, că între poezia și proza lui Bacovia este o perfectă corelație, până la identitate, pe considerente de teme și structuri, de tehnică chiar. Surprinzătoare rămâne însă deosebirea: poezia se "prozaizează" din ce în ce mai mult, o dată cu trecerea timpului, iar proza e numai poematică, pe linia prozei lirice românești din primele decenii ale veacului XX. Să privim, pe rând, cele două situații. "Deliteraturizarea" poeziei (către abolirea "literaturii" însăși) se face, în primul rând, prin recursul la realul prozaic, prin transcrierea realității în versuri tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei negre"; doi pensionari comentează o dramă amoroasă; un nebun "mânca și cânta după gramofon" etc. De simbolism și implicit de reverberațiile poematice se îndepărtează prin ironie și tentația parodicului. Convenția lirică se atenuează tot mai mult în Impresii de roman, prin apariția unor nuclee epice și, mai ales, prin aceeași infiltrare a efectelor ironice. "Viața Românească", nr. 8-9, august-septembrie 2003 Mircea DINUTZ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al identității culturale românești. Este un critic de frontieră, căci își situează demersul la răscrucea filosofiei, ontologiei și literaturii, unde surprinde pulsul ideii și elementele formatoare ale valorii. Scrie, de fapt, proză de idei, demonstrând o sensibilitate rară la freamătul poematic al gândului. Modelul deontologic superior îi este, firește Eminescu, pentru care are o înțelegere a sa, proprie și în spiritul noilor paradigme filosofico/culturale. Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eminescu Dialectica stilului și Modelul ontologic eminescian sunt lucrări ale unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acestea pentru a înțelege factura eterogenă a "însemnărilor" în radiografierea fenomenului socio-cultural, surprins în derulare, așa cum, sincronic, faptelor au fost cuprinse în notațiile "cronicarului". De la simpla însemnare jurnalistică despre o situație diurnă (flash-ul), la interpretarea unui fenomen social, proză poematică, reflecție, eseu, fragmente analitice etc. se simte viziunea estetizantă a formației de critic și istoric literar a autorului. În Predoslovie (I, 2008), însuși autorul menționează caracteristici ale însemnărilor ca fiind discontinui, fragmentariste, antisistemice, lămurind totodată că nu atât scopul propulsator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]