450 matches
-
să mă răzbun cârtind despre Îndreptar pătimaș II, pe care tocmai mi l-a cadorisit Alexandra, câtă vreme Cioran însuși l-a executat: „Illisible - débauche ridicule de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse ori viitoare, sub tratament alopatic. Pentru plăcerea de a juca roluri de epocă, vezi și Princepele lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie rafinată sunt extraceptivii - încolăciți în labirintul textului lor germinativ, gata oricând să piardă legăturile cu realul. Vezi la Ștefan Agopian tărăgănata degustare a unei clipe eterne, cu mlădieri mătăsoase, grele, cu o oboseală distinsă - minitexte
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
poet își sancționează condiția tragică, ducându-se, în timpul contemplației și pe alte ferestre/ atitudini și asta nu doar așa, pentru că n-ar fi capabil să reziste într-o atitudine extremă și pură, dar din dorința de a edifica niște structuri poematice în care interferează în gradații echilibrate o mulțime de nuanțe tonale. Neconcesiv, mânios pe spiritul arăbesc, în ipostază de arbitru tragic între spiritul poetic și real, Ion Mureșan își vede de propriile-i mituri, dincolo de orice prejudecăți, oricât de glorioase
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
strategice. Eroul din Iepurii nu mor, Sașa Vaculovski, extrăgea esențele inocenței dintr-o viețuire carcerală. Cititorul simpatiza cu naratorul singuratic, pentru care lumea totalitară nu demonizează nicicum magia copilăriei. În cel mai recent roman, Ștefan Baștovoi traduce într-un ecorșeu poematic harta unei convertiri spirituale. Spre deosebire de Audiență la un demon mut (2009), unde procesul convertirii nomenclaturistului Victor Rotaru - un Saul modern - se prelungea în teorii conspiraționiste, în Fuga spre câmpul cu ciori reverberațiile rămân în zona spovedaniei literaturizate. Trei secvențe majore
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
împuțina în vreun fel pe cea de poet. Și Marius Chivu, și Paul Cernat, doi dintre deja numeroșii comentatori ai Parohiei, atrag atenția asupra genului hibrid al textului. Ambii pariază pe un răspuns flexibil, situat în spațiul larg al prozei poematice. Aceasta pare să fie una dintre nadele aruncate abil criticii, conturând în sine o miză a romanului. Interesant e faptul că Dan Coman preia din poezie nu lirismul, nu preferința pentru expresivitatea concentrată, nici măcar ritmul. Limbajul se păstrează, în mare
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
Gabriel Coșoveanu Nicolae Stan, Ceață pe Tamisa, București, Editura Cartea Românească, 2013, 383 pag. Simultan poematic și abraziv, elaborat pe convenția unui manuscris găsit în anul 2091(numit șantier, care are, evident, și proprietatea de a fi „infinit”, sugerând semioza deschisă de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
însuși/lupă la poalele stîncii albastre: o liniște/fără trecut și viitor încremenit-n ghereta/portarului teobald care azi ar comuta canalele/a miriade de televiziuni cu circuit închis...” (imnul 115). Avem de-a face, pe ansamblu, cu o meditație poematică despre trecerea timpului, neliniștea apropierii sfîrșitului fiind conjurată prin interograrea continuă a lui Dumnezeu. O scriere ce se vrea „totală” și ascensională. O carte savant construită, în care poezia se subsumează - repet - rugăciunii, dînd seama de cele esențiale. Căci, dacă
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
trăiește o a doua viață, prin intermediul epistolelor confesive către Volodia, care o ajută, de fapt, să depășească evenimentele traumatizante, de la boala sau moartea părinților și relațiile amoroase eșuate, până la cea mai mare dintre pierderi, a adevăratei iubiri. Proza lui Șișkin, poematică, intensă - străbătută de semnificații subterane, de trimiteri deopotrivă la materialismul democritian (dar, „ca și trupurile, și sufletele se pot atinge”, subliniază Volodia), la drama lui Hamlet (într-o meditație asupra sensului propriei vieți, Volodia își imaginează frânturi din existența acestuia
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
autoarea, aici experiența și talentul narativ își spun cuvântul, în a evita melodrama, în a relata starea de fapt, aceeași și mereu deosebită, nuanțată de la caz la caz. Fluența narației este uimitoare, atât în română cât și în italiană, adesea poematică și emoționantă. În plus, felul de a fi, atmosfera tipică pentru lumea satului nostru, pe cât de arhaic și umil, pe-atât de prolific și plastic, inclusiv d.p.d.v. lingvistic, de mulți scriitori români multipremiați dată uitării, a rămas pentru scriitoarea Ingrid
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
volum de proză al lui Marin Bucur, La apa Vavilonului, este o carte insolită, grea de semnificații, care merită să rețină atenția ca puține altele apărute la noi, de câțiva ani încoace. Avem a face cu o parabolă de structură poematică, prinzând în cifrul ei, cu o pregnanță tulburătoare, imaginea mitizată a stării de restriște, de atâtea ori încercată de omul pământului nostru în destinul istoric al țării. Spiritul meditației aforistice a autorului ține organic, cu o desăvârșită autenticitate de expresie
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
Andreea Răsuceanu Daniela Zeca- Buzura, Omar cel orb, Iași, Editura Polirom, 2012, 264 pag., 29.95 RON După proza poematică din Istoria romanțată a unui safari, care excela din punct de vedere stilistic, și surpriza pe care a constituit-o Demonii vântului, roman superior celui dintâi, din punct de vedere al construcției și al tensiunii dramatice pe care scriitoarea reușea
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm, nu întind mâinile, nu cer nimic.” Lipsită de stridențe de orice fel, cu un mecanism epic ce funcționează ireproșabil, Cartea șoaptelor este o carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile puternic individualizate, cu o fascinație a povestirii ce scufundă cititorul în oglinzile fantasmatice ale unui trecut cu contur dramatic, trăit și retrăit cu fervoare. „Etnofic- țiune istorică
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
într-o perioadă de Renaștere”; „pe cei care o reprezintă mai bine nu-i recunoaștem, iar documentul și iconografia celor care au realizat fresca actualității le nesocotim”. Dumitru Micu găsește asemănări, „sincronie”, pe mai multe paliere, în special pe linia poematicului în proză. De multe ori se pot identifica naratorii celor două scriitoare cu autorii implicați (implied authors, cf. Wayne Booth), în sensul că sufletul feminin este explorat în adâncuri de un narator feminin. E drept că analizele psihologice se fac
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din vremea copilăriei (acestora li se adaugă bune pagini de monografie prozastic poematică a Câmpiei transilvane, cu decor, costumație și partituri atent reproduse); cealaltă, vocea traumei care răbufnește în verbalizări violente, sunt asistate discret de vocea prozatoarei. Înfruntarea nu e între realitate și ficțiune, ci între mai multele interpretări ale aceleiași realități. Amintirile
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
că un critic, după exigenta lui Călinescu, trebuie să rateze cât mai multe genuri literare, dar nici nu trebuie să fie cizmar, după spusă bătrânului Hegel referindu-se la estetician, ca să știe unde-l strânge cizma. Marian Barbu poartă dimensiunea poematicului în structura făptuirilor sale, fie ale prozei, fie ale reflecției critice, în pofida despărțirilor de gen, ce par și se doresc radicale. Ea îi stă retrasă într-un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
stă retrasă într-un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la conexiuni din zona intelectului și a reflexiei dintre subiect și obiect, cu instituiri și clarificări analitice și sintetice. Alături de aceste „semne”, deseori diminesiunea poematicului s-a manifestat la suprafață, dar din rigoare critică (și pudoare), Marian Barbu i-a pus și i-a ținut „rezultatele” prea mult timp în spatele „ușii secrete” a creației sale. O primă izbucnire, deschidere a ușii, are loc la patruzeci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
adunătorii de soare?! Noi vom vinde lumină / Altor galaxii / Vom fi savanții de duzină”, p. 123). Faptul acestor însușiri de „lecții” se datoreaza atât experienței de dascăl și cărturar, cât și solicitării spiritului sau de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
modifica ori contorsiona, respirabilul aer livresc îl fac să poată cuceri firesc și cititori neprevăzuți. De aici excesul ori, mai riguros, nelimitarea. Parcă descinse din arta pop a lui Oldenburg sau George Segal, obiectele - inanimate prin limbaj- capătă o viață poematică. Mult mai sigură și mai aseptică: Femeia bătută/ care privește în gol/ pe fereastră/ la etajul 8/ o invidiază/ pe femeia bătută/ care privește în gol/ pe fereastră/ la etajul 1:/ pe cea dintâi n-o compătimesc/ decât eventualii pescăruși
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
este sugerată cu subtilitate, un ton de libertate dorită de suflete nomade, pentru a-și potoli setea de viață. Pasărea este de asemeni simbolul libertății. Apariția sa la începutul poemului și moartea ei la final, desenează un cerc, un înveliș poematic și creează totodată și un cerc metaforic. Cele două cercuri corespund altor două straturi simbolice... Moartea păsării, să fie oare pedeapsa preluată de cântecul ei, pentru încălcarea legilor de către oameni? Tonalitatea alegorică lasă un spațiu generos interpretărilor. Vorbeam de diversitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
goi, cu amanți și cu stradă/ cădea și ea, tot într-un fulg de zăpadă.” (Ninge peste Gara de Nord). De observat, pe de o parte, întinderea poemului, iar pe de alta, rafinata lui epicitate. În majoritatea poeziilor din Totul, structura este poematică și prin aceea că fiecare text reprezintă un întreg, și prin aceea că e un parcurs epic (uneori dramatic) făcut. Versurile nu sînt gîndite întotdeauna cu rimă, iar cînd rima apare, ea e și cu valențe de expresivitate comică. Așa cum
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
categorie anume, care mixează ingrediente dintre cele mai diverse: de la SF și fantasy la alegoria cu tentă politică (Șantierul este, de pildă, un soi de falanster totalitarist) și la satira socială, cu debușee în fantastic. Proza aceasta cu pronunțate accente poematice, îmbibată de satiră politico-socială, dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă mai puțin frecventată în literatura română contemporană. Și ar mai fi de adăugat un lucru
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
prin ridicarea ziaristului la contemplarea detașată și dezinteresată a lumii. La Petică, proza artistică - sub forma poemului în proză - începe acolo unde se sfîrșește jurnalistica. Pe parcursul unui singur an decisiv, anul 1900, metamorfoza poate fi urmărită cu ochiul liber. Evocarea poematică intitulată Tecuciul depărtat. Note de toamnă din noiembrie 1899 inaugurează noua formă; Petică reușește să creeze pe cont propriu, în anul următor, primele poeme în proză de tip evoluat, împingînd în uitare exercițiile de pînă atunci ale lui Macedonski ori
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
depărtat). Cuplată cu aluzia culturală se prezintă la Petică obsesia onirică. In toate aceste poeme în proză se visează - se visează copilăria pierdută, un liman sudic unde clima mediteraneană să adăpostească luxul și fantezia. Acestea devin dominante, iar noua formă poematică se desprinde treptat de contingent. Pe măsură ce aluziile la Bucureștiul cotidian dispar, pe măsură ce detaliile materiale se estompează, valoarea muzicală devine valoare supremă și ei i se subordonează toată compunerea. Cînd muzica sintactică învinge cotidianul, cînd peisajul se delocalizează, iar biografia dispare
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
excelență poetice asupra lumii. Poemele de factură pre-trakleană rămîn puține; în jurul lor gravitează zeci de articole de gazetă, evocări memorialistice, portrete, scene cotidiene. Rareori cîte o frază, cîte un paragraf pierdute în textul articolelor de ziar îmbracă o neașteptată scriitură poematică. In intervalul de timp ce i-a mai fost dat lui Petică să trăiască, miracolul din anul 1900 nu s-a mai repetat. Puținele bucăți scrise după acest an (întîia cunoștință sau Magia primăverii din 1902) sunt doar fragmente autobiografice
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]