7,468 matches
-
umane precare în ceea ce până mai ieri era universul artificial, aseptic, colorat în roz, al literaturii. Nu este tipică, în măsura în care atitudinea poetei față de realitatea grotescă și adesea brutală care o înconjoară este cu totul alta. Dacă, așa ca Elena Vlădăreanu, poetele generației 2000 își expun avatarurile condiției de femeie cu o nedisimulată jubilație machistă, Livia Roșca spune, ce are de spus, cu un soi de resemnare cvasi-depresivă. Exhibiționismul fiziologic și moral, afișat patetic la multe dintre poetele și prozatoarele generației 2000
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
așa ca Elena Vlădăreanu, poetele generației 2000 își expun avatarurile condiției de femeie cu o nedisimulată jubilație machistă, Livia Roșca spune, ce are de spus, cu un soi de resemnare cvasi-depresivă. Exhibiționismul fiziologic și moral, afișat patetic la multe dintre poetele și prozatoarele generației 2000 (vezi și primul capitol al romanului Ioanei Baetica, Fișă de înregistrare) trădează în chip evident intenția de forțare a propriilor limite, voluntarismul teribilist de a-și etala precaritatea (proprie sau inventată, dar asumată) atunci când nici un imbold
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
pur de voință, cu tentă masochistă. Sound-ul adesea declamator, biruitor, viril din lirica acestor amazoane ale postmodernismului nu face decât să le camufleze sensibilitatea reală. Paradoxal, deși se dezgolesc - nu doar de haine, dar chiar și de piele - multe dintre poetele generației 2000 nu dezvăluiesc nimic în ce le privește. Dimpotrivă, ascund. Își ascund sufletul în spatele unei expuneri excesive a cărnii. Livia Roșca își asumă integral condiția de femeie. Eu-l său liric este unul vulnerabil, măcinat de îndoieli și copleșit
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
măcinat de îndoieli și copleșit de spaime. Nefericirea pare a îi fi întipărită în gene. Conștientă de acest lucru, opune urletului de revoltă al colegelor ei de generație poetică, un soi de resemnare melancolică, vecină cu depresia. Într-un fel poeta duce până la capăt experimentul colegelor ei de generație. Ea descrie avatarurile fiziologice ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia Roșca un balast care trebuie zvârlit peste
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
permită surprinderea unui nu-știu-ce care să-i dezvăluie întreaga sensibilitate. În doar câteva vorbe, cu un simplu instantaneu, ea descătușează imaginația și face să renască o lume întreagă. Fixată în alt unghi, camera surprinde altă imagine care, filtrată prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
N. M.), Matei Călinescu (reflecții pe marginea volumului întoarcerea huliganului), Leon Volovici (despre singurătatea lui Norman Manea), Irina Petraș ("Tușe la un portret de Hidalgo"), George State (despre "afinitățile Celan - Manea"), CălinTeutișan (despre biografismul prozei lui N. M.. Din tableta poetei Marta Petreu reținem mărturisirea: "Ne știm de un sfert de secol, din primăvara nehotărâtă a anului 1981, când un prieten comun ne-a făcut cunoștință. A devenit imediat un reper intelectual pentru mine și, pe nesimțite, cel mai bun prieten
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
reiau, pur și simplu, cuvintele, având tăietura netă a oligofreniei lirice: Se leagă, se dezleagă, iar se leagă", "ori îi vedem - ori nu îi mai vedem"... Comparațiile uimesc prin ilogismul și, nu în ultimul rând, prin prostul gust al asocierilor: poeta e "abandonată-n fân precum în groapă", brebeneii sunt "indeciși ca efebii", iar "o păgână de stăpână" are "doi ochi verzi ca doi boi verzi". Figurile de stil utilizate nici nu explică, nici nu complică: sunt goale de sens și
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
efebii", iar "o păgână de stăpână" are "doi ochi verzi ca doi boi verzi". Figurile de stil utilizate nici nu explică, nici nu complică: sunt goale de sens și lipsite de sonoritate, stupizenii adunate în pagină. Dar nu numai imagismul poetei e deficitar. Ea are serioase probleme și cu controlul lingvistic al textului, cu sesizarea și utilizarea diferitelor registre ale limbii. Aceasta se observă în poeziile sale "de atmosferă", în care apar, din loc în loc, termeni dintr-un alt decor verbal
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
strâng la piept, atât mai am/ Din de-altădata-i fălnicie" (Mama); Când pleci, întunecat, de bun rămas,/ Pe tâmplă îmi expiri și mă inspiri/ Ca pe un rug aprins de trandafiri/ Din care furi miresmele pe nas." (Când pleci). Aceasta e poeta comparată de prefațator cu Eminescu (,Se știe că, în genere, un poet e stăpânit, în imaginarul său, de un singur element, cel mult două. Carolina Ilica se pare că face excepție și din acest punct de vedere, atestându-și complexitatea
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul fraged și împurpurat al fetei, părul ei moale, desfăcut pe umeri, mâna dogoritoare a Zburătorului...), pentru a le compromite prin falsitatea vocii și obtuzitate artistică. Și când poeta privește către cer, încropind "dialoguri" cu Dumnezeu, versurile ei nu sunt altfel decât mediocre și triviale: "când mă uit în jos,/ în ude oglinzi/ îmi strevăd slăbiciunile./ Dar și puterea:/ Cine se măsoară cu mine, moare.// Ca un bețiv/ violent
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
bărbați, își mai amintește o masturbare în cămin sau erecția jenantă a unui tip, iar la un moment dat chiar se duce să se cace... Ar fi trebuit să pun ghilimele pentru că acestea nu sînt parafrazele mele sînt chiar versurile poetei. Brutal spus, Diana Geacăr se înscrie și ea în lista fetelor dezinhibate care debutează în literatură cu propria menstruație. Am mai citit această poezie pre(ten)țios-vulgară de cîteva ori pînă acum. De fapt, am citit-o de atîtea ori
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
tînăra poetă rezistă cu greu unui exhibiționism care cînd nu e fumat, e cam ridicol, vulgar sau de-a dreptul gratuit. Poate că sînt eu un cititor defect de nu m-a sensibilizat ejacularea lașă și egoistă pe burta însinguratei poete și nici nu m-am emoționat cînd mi s-a confesat că se duce la defecare, dar aceasta pare mai degrabă o poezie pentru un cenaclu de puberi. Firește, există cîteva pasaje foarte bune și chiar versuri memorabile (,cînd toată
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
chiar versuri memorabile (,cînd toată istoria omenirii de dinaintea ta/ nu-i decît o lungă clipă de reculegere"), dar e ca și cum ai căuta o stafidă în bolul cu fluide mizerabile. Deocamdată n-o pot lua în serios pe Diana Geacăr ca poetă. Textele ei sînt prea subțiri, iar eu-l liric doar o altă gagică literară pentru ale cărei probleme cititorul ceva mai educat nu are nici vină, nici interes. ?și artista mecanomorfă De o cu totul altă factură este poezia celeilalte
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
ediție a seratelor. Aceste serate cuceresc un public tot mai numeros. Este un public avizat, doritor de reuniuni intelectuale. Întâlnirea a debutat în acordurile cântecului tradițional de Crăciun , Noapte de vis, în sunet de orgă. A interpretat semnatara acestor rânduri. Poeta Rodica Subțirelu, redactor- șef al revistei Cronica Timpului, moderatoarea seratelor, a salutat publicul format din prieteni fideli dar și pe aceia nou veniți. Autoritatea intelectuală a doamnei Rodica Subțirelu, impusă ca poetă, redactor șef și animator cultural de înalt și
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
sunet de orgă. A interpretat semnatara acestor rânduri. Poeta Rodica Subțirelu, redactor- șef al revistei Cronica Timpului, moderatoarea seratelor, a salutat publicul format din prieteni fideli dar și pe aceia nou veniți. Autoritatea intelectuală a doamnei Rodica Subțirelu, impusă ca poetă, redactor șef și animator cultural de înalt și meritat prestigiu, este, de altfel, bine cunoscută. Pentru început, doamna profesoară dr. Corina Popescu ne-a introdus în Comicul eminescian - un umor fără umoare, așa cum și-a intitulat ea alocuțiunea.Însoțind expunerea
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
reputat pentru interpretările originale pe care le oferă și pentru succesele bine meritate de care se bucură. Din repertoriul său atât de bogat și variat, corul Symbol ne-a oferit câteva creații românești religioase și laice, specifice sărbătorilor de iarnă. Poeta Rodica Subțirelu, moderatoarea seratei, a acordat părintelui profesor diacon Jean Lupu, și corului, precum și celor trei oratori invitați, câte o diplomă de participare din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Actrița Doina Ghițescu, în chip de Crăciuniță, a oferit cadouri membrilor
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
și îl va răsfăța Și da, e adevărat Că nu își va mai aduce aminte precis Când este ziua ta. Ai învățat ceva lecții de viață De știi atât de bine ce se va-ntâmpla Cum mult prea bine știi, poete, Că-n pagini, pe furiș, Ea se va căuta... Dovadă Există! M-am uitat pe internet Am văzut cu ochii mei, Există Chiar dacă, Să nu mai știu de viața ei, În lumea virtuală m-a „blocat” Chiar dacă-mi dă retur
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
Carolina Ilica a) Cel mai mare pictor, cea mai mare poetă Cel mai mare pictor e Soarele, Zugrăvind zi-lumină - câte lumi? - în culori. Cea mai mare poetă e Luna. Muta aceea Cu burta la gură Și capul în nori. b) Luna - Domnului Andrei Oișteanu - Știu dintr-un vis cum mă alese
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Carolina Ilica a) Cel mai mare pictor, cea mai mare poetă Cel mai mare pictor e Soarele, Zugrăvind zi-lumină - câte lumi? - în culori. Cea mai mare poetă e Luna. Muta aceea Cu burta la gură Și capul în nori. b) Luna - Domnului Andrei Oișteanu - Știu dintr-un vis cum mă alese Luna. Să o moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
dintr-o lume imaginară; și de țări din nord. Eu sunt un abstract, fără nici un drept de... Și mă las în această muzică vrăjit că aparțin unei atari ligi. Îmi amintesc din poetul Ady: „să aparțin cuiva....” Și dintr-o poetă americană: „De număr, socotesc întâi poeții...” BUCAȚI DE NOAPTE Lăsând Piața Victoriei, târziu seara, merg pe „Ana Ipătescu” singur. Mă adâncesc în trecut, dar nimeni nu știe. Un crai de Curtea Veche, fără iubiri. Și fără bani de la alții, fără
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
care mă bucur s-o prezint cititorilor români în traducerea mea, păstrează ceva din retorica total lipsită de gablonțuri poetice, în nota preciziei și a rigorii, chiar și când abordează registrul ludic -, trăsături specifice poeziei europene actuale. Revelatoare la această poetă mi se pare dubla rostire "pe față și pe dos" ca la împletitul ciorapilor, altfel spus: "a se citi sub cuvinte". Așadar, poezia germană din România nu s-a stins... mai urmează. (Nora Iuga) Constanța În orașul vechi casele se
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
ca oricând în mâna Celui de Sus; zadarnic alerg să nu-mi atingă creștetul umbra ei și să nu-mi prindă tălpile, ca o plasă de păianjen: lama strălucitoare mă despică și aruncă-n țărână carnea haotică, înmulțită fără măsură. Poete, poți umple golul, căutând piatra de deasupra apei, pe care să se-așeze porumbelul întors cu ramura verde, poți să veghezi oricât, pace nu va fi în lumea asta; ci tu sub umbra cuvântului vei adormi și visa, captiv în
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
În noapte, Încercam să uit tristețea care mă copleșise de câteva zile (am pierdut pe singura și scumpa mea sora Valeria, aflată departe În România) și citeam poezii. Uite ce-am găsit, răsfoind cartea Rădăcini cu mirări și miresme a poetei Beatrice Silvia Sorescu un DAR pentru mine? M-a surprins coincidența. Doamna Silvia a presimțit ceva, mult Înaintea mea... sufletul artistului este mai sensibil. Surioara mea mai mare și-a luat adio de la noi. O ființă generoasă, prietenă și soră
Adio, sora mea scumpă!. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1540]
-
ale existenței Angelei Marinescu. Conștientizarea obsedantă a acestor elemente constitutive ale personalității sale reprezintă punctele de pornire ale întregii sale creații. Toate celelalte teme (dragostea, singurătatea, bătrînețea, moartea) derivă într-un fel sau altul de aici. Pentru o astfel de poetă cu existență (resimțită ca fiind) marginală scrisul devine o modalitate - singura cu adevărat eficientă - de a participa la viața socială. Textele Angelei Marinescu sunt, de aceea, expresii ale revoltei, reacții la situații de viață concrete. De aici neobișnuita lor forță
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
Sau, dacă am fost, mă dezic de mine, cea care am fost în felul acela. Nu mă recunosc astfel” (p. 165). Unele pagini din Jurnal scris în a treia parte a zilei au rostul unei indirecte profesiuni de credință a poetei Angela Marinescu. Ca în această superbă artă poetică la negativ, din care i se poate lesne deduce specificitatea poezei: „Nu-mi plac scriitorii care sunt numai scriitori și care nu-și arată fața ascunsă și înfrîntă, uneori, de prea marea
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]