286 matches
-
răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată. Versurile Letiției Vladislav relevă o poeticitate autentică, venind din legarea iubirii de veșnicie, prin pierderea pământească a persoanei dragi, este o revelație, care ... IV. NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA”, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. Nicolai
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
nr. 2000 din 22 iunie 2016. Dumitru Pană- Lakonika Am citit volumul de poezii Lakonika, scris de Dumitru Pană, cu prejudecata că un filozof scrie livresc și uzeză de prețiozitate. El poate pierde la impactul cu cititorul prin neîncredere în poeticitatea sa: ori face poezie, ori logica gândirii, ori estetizează sentimente, imagini, portrete, ori interpretează pe bătrâna Sophie limpezind căile cugetării - abtractizarea, ambiguizarea nu i-ar fi la îndemână. Și totuși Dumitru Pană este și filozof și poet în volumul Lakonika
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
tematică: I. coincidentia propositorum Citește mai mult Dumitru Pană- LakonikaAm citit volumul de poezii Lakonika, scris de Dumitru Pană, cu prejudecata că un filozof scrie livresc și uzeză de prețiozitate. El poate pierde la impactul cu cititorul prin neîncredere în poeticitatea sa: ori face poezie, ori logica gândirii, ori estetizează sentimente, imagini, portrete, ori interpretează pe bătrâna Sophie limpezind căile cugetării - abtractizarea, ambiguizarea nu i-ar fi la îndemână.Și totuși Dumitru Pană este și filozof și poet în volumul Lakonika
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
comunicării” religioase, care este comuniune, trăire prin identificare. Următorul volum, File de acatist (1976), conține poezie religioasă: două acatiste, unul dedicat Sfântului Mucenic Ioan Valahul, celălalt Sfântului Calinic de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
este membru de onoare al Academiei Române. A fost deputat al Parlamentului Republicii Moldova în mai multe legislaturi. Fiind unul dintre reprezentanții șaptezeciștilor, care promovează esteticul, maximalismul etic și afirmarea identității naționale, D. impune în creația lui, vizionară și oraculară, o nouă poeticitate. El își asumă rolul mesianic de aed, care „speră cu un poem/ c-ar putea face lumea mai bună”. Placheta de debut, Ochiul al treilea (1975), propune o lirică de idei în care imaginarul (inclusiv acela nutrit de lecturi bogate
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
și semnele erei informatice, într-un „mesianism” al civilizației postmoderne. Dacă La țărmul clipei a părut criticii o carte „impersonală”, tributară unor convenții asociative, trebuie remarcat că în volumele ulterioare C. rămâne fidel dimensiunii ludice a poemului, pe fondul unei poeticități de tip reflexiv, înclinată către limbajul speculativ și „spiritul geometric”. Abundă termenii din geometrie, tehnică, cibernetică, mărturisind o receptivitate acută față de suflul vremii și, în egală măsură, angoasa produsă de invazia tehnicismului. Obsesia timpului străbate textele și deschide terenul reveriei
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
RL, 1994, 6; Ioan Moldovan, „Manulalul bunului singuratic”, F, 1995, 2; Radu Cernătescu, Spre fericitul nicăieri al textualismului, LCF, 1996, 6; Dan Silviu Boerescu, Prietenii mei scriu versuri, LCF, 1996, 15; Ioan Holban, Un neoromantic, RL, 1998, 50; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 433-435; Grigurcu, Poezie, I, 289-295; Popa, Ist. lit., II, 634; Rotaru, O ist., V, 505-506; George Vulturescu, „Cartea urmelor”, PSS, 2002, 3-4; Vasile Spiridon, Poezia - nevindecată rană, CL, 2003, 5; Mircea A. Diaconu, Niște poeți și
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
și ele în acest puternic, dar inegal volum. După mai puțin semnificativa Prisaca, 1907 - Peizaje, evocare a răscoalei și adevărata revenire a lui A., exprimă un sentiment statornic, adeziunea la revolta dintotdeauna a celor oprimați, și oferă ocazia exersării unei poeticități aspre. De o parte, încrâncenarea țăranilor și notarea brută a revărsării de mânie, de cruzime, de cealaltă, portretele „domnilor”, inapți a-i înțelege, tonul sarcastic și deformarea caricaturală, grotescă. Sugestia unei orbiri și iresponsabilități sociale și politice ce anunță un
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Cristina Cârstea, De la stări toxice la stări poetice, CL, 1998, 2; Carmelia Leonte, Măsura iubirii, CRC, 1998, 8; Const. M. Popa, Noaptea lui Vincent, Craiova, 1998, 122-124; Dieter Schlesak, Gefahrliche Serpentinen rumänische Lyrik der Gegenwart, Berlin, 1998, 151-152; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 513-515; Romulus Bucur, Iov gratuit, Pitești, 2000, 51-53; Marius Chivu, Fundăturile poeziei, RL, 2002, 32; Al. Cistelecan, Ultimul homerid, „Cuvântul”, 2002, 9-11; Dan Bogdan Hanu, Suspinul homeric, CL, 2003, 3; Gheorghe Grigurcu, Șansa „biografismului”, RL, 2003
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
în condiții grafice de excepție și în tiraje aproape confidențiale, peste o duzină de plachete de versuri. Grafician și pictor, fin caligraf, L. este convins de capacitatea artei de a restitui în contemporaneitate sincretismul pierdut al începuturilor omenirii. La nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
ST, 1995, 4-5; Gheorghe Grigurcu, O poetică mistică, RL, 1996, 44; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 302-307; Dicț. scriit. rom., II, 785-789; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 34-41; Cistelecan, Top ten, 70-72, 129-131; Grigurcu, Poezie, II, 5-28; Marin Mincu, Poeticitatea românească postbelică, Constanța, 2000, 75-78; Micu, Ist. lit., 340-341; Popa, Ist. lit., II, 386-387; Al. Pintescu, Un orfic de la Septentrion, „Poesis”, 2002, 89; Gheorghe Grigurcu, Răspunsurile poetului Alexandru Lungu, RL, 2003, 33; Manolescu, Enciclopedia, 468-469. E.H.
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Pius Servien de a asocia liricul unui continuum, în contrast cu ceea ce este caracteristic limbajului științific, se dezvoltă o analiză a limbajului poetic ca structură topologică, pur calitativă, în care se distinge între constructul teoretic și manifestările sale, între starea ideală de poeticitate și diferitele ei aproximări textuale. Se regăsesc aici idei disparate, cum ar fi cele de teoria reprezentării (Gestalttheorie), din Umberto Eco („opera deschisă”), din Roland Barthes (pentru care „cuvintele produc un fel de continuum formal”), din formaliștii ruși (în modul
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
orice act creativ ar fi deviant: idee care a tarat stilistica, dacă nu chiar estetica, secole Întregi), ci, dimpotrivă, tocmai capacitatea individului de a depăși În orice moment tot ceea ce a fost creat/imaginat, până la momentul respectiv, În mediul limbajului. Poeticitatea și ficționalul nu mai reprezintă, astfel, abateri de la caracterul cotidian, comunicativ sau acțional, al limbajului; din contra, ele reprezintă plenitudinea funcțională a acestuia, În raport cu care orice utilizare apofantică sau practică reprezintă reducții (e drept, Întemeiate, cel mai adesea, de cea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Coșovei, Pornind, 97-101; George Vulturescu, Aurel Dumitrașcu, „Mesagerul”, PSS, 1992, 12; Țeposu, Istoria, 102-103; Mircea Bârsilă, „Mesagerul” lui Aurel Dumitrașcu, „Calende”, 1993, 2; Dicț. scriit. rom., II, 167-169; Carletta-Elena Brebu, „Mesagerul”, ATN, 2000, 2; Cistelecan, Top ten, 43-46; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 430-432; Grigurcu, Poezie, I, 446-451; Rotaru, O ist., V, 503-504; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 56-60; Popa, Ist. lit., II, 356; Vasile Spiridon, Negativitatea fecundă, „Hyperion”, 2002, 1. R.D.
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
intimă a naturii, întemeiată pe sensibilitate și pe o curiozitate intelectuală de autentic naturalist. Plecând de la premisa că excursia poate și trebuie să fie o operă de artă, în bună tradiție rousseauistă, D. redescoperă poezia lucrurilor simple: chiar alimentele capătă poeticitate, precum „zamolxiada”, limonada preparată cu zahăr, lămâie și zăpadă. Muntele dobândește o valență spirituală, transcendentă, încât ,,îndreptarul” de drumeție se construiește ca o meditație inițiatică în care toate întreprinderile călătorului se înscriu într-o armonie morală, în acord cu dimensiunea
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
de la o vreme toate sunt de prisos, nimeni nu se mai întreabă: cine? / ci «cum» mai poate fi mai frumos”), sentimentul declinului general. Declin al rostirii poetice inclusiv (un poem se intitulează simptomatic Amurg literar) și încercare de revigorare a poeticității printr-o turnură anticalofilă, care - încă de pe acum - nu este pur exercițiu de frondă, ci presupune, structural, o anume viziune: regalul soare îi pare „putrefact și cețos”, carnea roșie a cireșelor este răstălmăcită simbolic, sugerându-i hemoptizia adolescenților tuberculoși etc.
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
o dată sofisticate ale unui secol tehnocratic și realizarea contactului generativ cu proza nouă, pe de alta. Referirile analitice din eseul Noul Roman francez, un roman poetic, disting, față de conceptul mai larg al „noului roman” de la începutul secolului al XX-lea, poeticitatea prozelor din deceniile următoare: Nathalie Sarraute, Alain Robbe-Grillet, Michel Butor, Claude Simon, François Mauriac ș.a., derivată din specificitatea poeziei moderne care, ca și romanul poetic, nu comunică informații, nu instruiește, nu descrie și nu povestește. Într-o astfel de literatură
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
bibliografice: Eugen Simion, „Poeme”, LCF, 1970, 4; Ilie Constantin, „Poeme”, RL, 1970, 31; Laurențiu Ulici, „Poeme”, CNT, 1970, 34; Radu Cârneci, „Poeme”, ATN, 1970, 11; Horia Bădescu, „Poeme”, ST, 1970, 11; Sorin Titel, „Spațiul continuu”, RL, 1973, 1; Aurel Sasu, Poeticitatea romanului, ST, 1977, 8; Alexandru Condeescu, „Modernii, precursori ai clasicilor”, LCF, 1983, 5; Adrian Marino, „Poietică și poetică”, TR, 1983, 10; Florin Manolescu, „Poietică și poetică”, CNT, 1983, 15; Marian Papahagi, Stendhal - contemporanul nostru, TR, 1985, 43; Adrian Marino, Lecturi
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
vine să întâmpine semnul, asimilându-l” (Linii de forță). Sesizând tensiunea pe care această fuziune o camuflează, critica a accentuat alternativ cei doi termeni implicați în ecuație: pe de o parte, o „ardență senzorială” (Gheorghe Grigurcu) sau o „visceralizare a poeticității” (Marin Mincu), pe de altă parte, „puritatea spirituală a actului poetic” (Nicolae Manolescu), pentru care asumarea realului devine „o simplă problemă textuală” (I. Negoițescu). Ambele direcții de lectură își găsesc un suport textual, cu condiția să fie proiectate în diacronie
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
mondial. În volumul Receptarea poetică (1980) perspectiva lingvistică, bazată pe teoria lui Roman Jakobson despre funcțiile limbii, acceptă și perspectiva axiologică. Punctul de vedere original constă în a considera că nu numai funcția de autovizare a mesajului este responsabilă de poeticitatea lui, așa cum consideră lingvistul american, ci și toate celelalte funcții ale limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
axiologică. Punctul de vedere original constă în a considera că nu numai funcția de autovizare a mesajului este responsabilă de poeticitatea lui, așa cum consideră lingvistul american, ci și toate celelalte funcții ale limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
de activități umane deja constituite, demonstrativul, argumentativul, prescriptivul, descriptivul, narativul, conversaționalul. Pentru textul poetic (literar) autoarea adoptă categoria estetică a „autoformativității”, generatoare a unei activități pentru care forma devine scopul însuși al acțiunii formative. Imaginarul, una dintre categoriile fundamentale ale poeticității, se bucură de o atenție specială, stabilindu-se câteva premise filosofico-estetice pentru o logică a imaginarului. O ultimă problemă discutată este intertextualitatea. Este propus un model al intertextualității, luându-se în considerare atât producerea de texte (relația autor-text) și receptarea
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
umor sau, dimpotrivă, de sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri e descrisă insula Helgolanda, iar fotografia plină de cețuri nordice rămâne în memorie pentru totdeauna. Textul își extrage poeticitatea din banalitate, din prozaism, din exactitate: transoceanicul, ,,Blücher”-ul, are atâtea și atâtea cabine, motoare, e de două ori mai lung decât cea mai înaltă clădire din lume, are telegraf la bord, lumină electrică, dușuri și restaurante: așa începe poematicul
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
Literar, 7-18; Ovidiu Cotruș, Medalion: Radu Stanca, O, 1999, 6; Cărtărescu, Postmodernismul, 301-303; Radu Stanca, PRA, III, 1202-1236; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 300; Dicț. esențial, 781-783; Ghițulescu, Istoria, 124-127; Micu, Ist. lit., 341-342, 660-661; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 84-92; Teodor Tihan, Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 200-221; Manolescu, Lista, I, 47-48, II, 329-333; Popa, Ist. lit., I, 1174-1179; Dicț. analitic, IV, 371-373, 501-503; Marian Victor Buciu, Radu Stanca în cercul centrifugal, CNT, 2003, 1-4
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Repetiție zilnică”, AMF, 1987, 7; Mircea Mihăieș, „Repetiție zilnică”, O, 1987, 11; Simion, Scriitori, IV, 575-579; Nicolae Manolescu, Poezie și cenzură, RL, 1990; Coșovei, Pornind, 155-160; Milea, Sub semnul, 146-148; Cistelecan,Top ten, 85-86; Grigurcu, Poezie, II, 462-478; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 425-427; Popa, Ist. lit., II, 639-640; Dicț. scriit. rom., IV, 485-487; Gheorghe Secheșan, Poeți moldavi, CL, 2003, 10; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 91-93. D. C.-E.
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]