286 matches
-
a interpretării poeziei. Căci În ochii săi o astfel de schimbare nu ține doar de Înnoirea superficială a universului imaginar, la nivelul Înregistrării unor obiecte sau evenimente inedite, din ambianța noii civilizații industriale, ci de o mutație de perspectivă asupra poeticității textului, aproape indiferent de materialul supus prelucrării; „Materialul poeziei moderne (ca și al picturii) poate fi același ca al poeziei de totdeauna. Îmbogățirea lui printr-o sumă de elemente În urmă apropiate: invenții tehnice, operații matematice sau bancare, e de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe cea autoreferențială); de unde și definiția dată imaginii poetice, În afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă [...], raport pur a două elemente cît mai Îndepărtate (sau cît mai apropiate) Între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, În defavoarea Înțelesului noțional al cuvîntului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urît; tendința de dinamizare a discursului liric (În consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism În care contează În primul rînd surpriza asocierilor, relația
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acasă 3. în această noapte cu pași îngrozitori pe gheață 4. la stânga liniștii mele definitive se scufunda o corabie 5. luna”. Iată și un poem încadrabil în categoria parabolelor cu intenții „esopice”, a cărui adresă protestatară precisă nu îi compromite poeticitatea: „asocierea frigului cu întunericul este o operă măreață - și în asemenea condiții / ce caută ce mai caută vorbele mici și grase pe câmpul de luptă ce caută / purceii mici și grași în cocina din trecutul fiecărei existențe // și sub degetele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
creației quasimodiene nu se află în deschiderea spre public din a doua perioadă, ci în cuceririle și elaborările din etapă anterioară.253 În opinia cercetătorilor care s-au aplecat asupra subiectului, forța versurilor scriitorului nostru rezidă în cuvântul încărcat de poeticitate. Formulată de Oreste Macrì cu referire anume la arta quasimodiană, poetica cuvântului a cunoscut, începând din anul 1938, un ecou amplu și a devenit topos al exegezei consacrate acestuia atunci, dar și acum, în pofida avertismentelor referitoare la pericolul de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mod de tratare a spațiului și timpului ficțiunii. Impresia nedefinita trezita de primele două este întărită de elaborarea cronotopului în sensul îndepărtării de momentul prezent și de spațiul apropiat: vagul, poeticul sunt legate indisolubil de amintire, explică Leopardi (Zibaldone, 4426), poeticitatea, într-un fel sau în altul, ține mereu de depărtare, de ambiguitate, de vag. Cititorul asista în Canturi la minunate întoarceri în vremurile copilăriei, marcate de imagini sonore: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe de o parte din evanescenta cuvintelor vagi, pe de altă parte din contrastul dat de intensitatea sensului lor, deopotrivă centripet și dispersiv, grație căruia cititorul care percepe transferurile și îmbinările este fermecat. Nu în ultimul rând, acesta derivă din poeticitatea spațiilor sau timpurilor îndepărtate. Fiecare dintre aceste puncte ale artei versului quasimodian, după cum s-a văzut, datorează ceva predecesorului din Recanati. 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi 3.2.1
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea, preferința pentru registrul ludic și ironic. Concluzia generală rezidă în considerarea poeziei albastrosiste ca fiind o reflectare a idealurilor unei generații-punte care a preluat într-o formă sublimată experimentele avangardiste, a reușit să schimbe criteriile poeticității și a avut intuiția prefacerilor ce-și vor pune pecetea și asupra evoluției poeziei noastre contemporane. Poeții albatrosiști au păstrat ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar au și repudiat sau parodiat alte
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe care le-a cunoscut literatura sfârșitului de secol trecut, căci, în fond, cum altfel s-ar putea caracteriza poezia ulterioară decât ca o încercare continuă de a căuta, în principal, la nivel formal, noul, de a imprima textului propus poeticitate. Poate reticența aceasta în a aborda, din punct de vedere conceptual, subiectul poezie se explică și prin mărturisirile care au rămas, se pare, în timpul vieții poetului între filele de manuscris și nu au fost publicate decât la mai bine de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să fie Caragiale. Concluzii Ne-am propus o analiză a poeziei generației Albatros, cu accent pe aspectele care reliefează particularitățile de expresie ale acestor poeți, atât prin raportare la modelele declarate sau nu, la poezia epocii, dar și la avatarurile poeticității din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Apelând la o perspectivă tematic-arhetipală, dar și la o analiză a structurării materialului lingvistic esențială în modul de concepere a poeziei ultimului secol, am considerat că trebuie urmărite acele caracteristici ale
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cristina Cârstea, De la stări toxice la stări poetice, CL, 1998, 2; Carmelia Leonte, Măsura iubirii, CRC, 1998, 8; Const. M. Popa, Noaptea lui Vincent, Craiova, 1998, 122-124; Dieter Schlesak, Gefahrliche Serpentinen rumänische Lyrik der Gegenwart, Berlin, 1998, 151-152; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 513-515; Romulus Bucur, Iov gratuit, Pitești, 2000, 51-53; Marius Chivu, Fundăturile poeziei, RL, 2002, 32; Al. Cistelecan, Ultimul homerid, „Cuvântul”, 2002, 9-11; Dan Bogdan Hanu, Suspinul homeric, CL, 2003, 3; Gheorghe Grigurcu, Șansa „biografismului”, RL, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
efect, nu că [textul] ar fi scris de precursor, ci dimpotrivă că poetul urmaș ar fi scris el însuși opera definitorie a înaintașului"151. În acest sens, cele șase stadii reprezintă nu doar simple categorii descriptive, ci niște indicatori ai poeticității și ai originalității artistice. Din păcate, însă, aplicarea acestui program ambițios comportă și o doză de arbitrar: categoriile lui Bloom nu sunt lingvistice, nici măcar formale, ci mai degrabă psihologice, ceea ce face ca încadrarea unui text într-o categorie sau alta
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mistic, RL, 1992, 5; Mircea Vasilescu, „Iubire, înțelepciune fără sfârșit”, ARC, 1992, 3; Florin Berindeanu, Lumină și mărturisire, CNP, 1992, 2; Daniel Turcea, PRA, II, 623-640; Dicț. analitic, II, 160-161; Grigurcu, Poezie, II, 504-512; Micu, Ist. lit., 402-403; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 303-307; Manolescu, Lista, I, 302-307; Popa, Ist. lit., II, 533-535; Octavian Soviany, [Daniel Turcea], CNT, 2002, 3, 5, 16, 17; Marian Victor Buciu, Daniel Turcea. Întoarcere și revelație, CNT, 2002, 5; Dicț. scriit. rom., IV, 612-615
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Dunca-Schiau, Ion Veniamin Adrian 48. Am constatat că utilizarea diferențiată a limbajului poetic în proza artistică istorică față de cea neistorică reprezintă un procedeu general al stilului acestor romane și nuvele. Fiecare din scriitorii studiați își dozează în mod substanțial altfel poeticitatea limbajului în proza istorică, față de toate celelalte genuri ale prozei artistice. Diferă categoria figurilor de stil utilizate și cantitatea acestora. Deosebirile sunt remarcabile și ele există indiferent de tipul structurilor narative 49 sau de temperamentul artistic al scriitorului. Această diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
100-126; Fictionality in the historical novel, în "Semiotica", 130, Berlin-New York, Mouton de Gruyter, 2000, p.179-185. 51 Funcția de caracterizare a limbajului poetic în proza istorică a lui C. Negruzzi se manifestă, în ceea ce privește metafora, printr-o scădere netă a poeticității în nuvelele istorice în comparație cu scrierile neistorice. Punctele de maximă diferențiere sunt mai ales în ceea ce privește metaforele de intensitate medie și împrumuturile ori calcurile metaforice. De exemplu, în Amintiri din junețe și Scrisori la un prieten − vs. Alexandru Lăpușneanu −, există incomparabil mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în condiții grafice de excepție și în tiraje aproape confidențiale, peste o duzină de plachete de versuri. Grafician și pictor, fin caligraf, L. este convins de capacitatea artei de a restitui în contemporaneitate sincretismul pierdut al începuturilor omenirii. La nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
ST, 1995, 4-5; Gheorghe Grigurcu, O poetică mistică, RL, 1996, 44; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 302-307; Dicț. scriit. rom., II, 785-789; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 34-41; Cistelecan, Top ten, 70-72, 129-131; Grigurcu, Poezie, II, 5-28; Marin Mincu, Poeticitatea românească postbelică, Constanța, 2000, 75-78; Micu, Ist. lit., 340-341; Popa, Ist. lit., II, 386-387; Al. Pintescu, Un orfic de la Septentrion, „Poesis”, 2002, 89; Gheorghe Grigurcu, Răspunsurile poetului Alexandru Lungu, RL, 2003, 33; Manolescu, Enciclopedia, 468-469. E.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
produse de elipsele succesive. Faptul că acestea pot fi acoperite ne permite să mizăm pe prezența implicită a sensului și pe materialitatea ritmică. În T36 și T37, paralelismele morfosintactice și ritmul ternar sprijinit pe sintaxă, alcătuiesc, dincolo de frontierele punctuației, întreaga poeticitate a acestei proze: T36 [...] la o unică pădure pentru cei patru ochi uimiți neagră ai noștri, - la o plajă pentru doi copilași credincioși, - la o casă pentru simpatia evidentă, [...] muzicală noastră T37 Am întins frînghii de la o clopotniță la alta
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
-și spune sensul pe o utilizare a lucrurilor și persoanelor care îi abolește ființa proprie" (1995: 336). Înțelegem de asemenea de ce ficțiunea "nu imită [...] bogăția existenței: deoarece construiește figuri pur schematice în spațiul strîmt al acestor apologuri" (Bonnefoy 1995: 337). Poeticitatea profundă a fabulei poetice Captivul este indusă de către peritext, dacă dorim într-adevăr să fim atenți la sensul titlului și să-i interogăm traducerea. 2. Studiul textual al traducerii Titlul culegerii este El Hacedor. Această sintagmă nominală este derivată din
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mama ta Îl întâlni pe tatăl tău!3 Conexitatea sintactică a acestui poem este corectă, dar progresia este mult prea forțată în raport cu coeziunea semantică, iar coerența nu este garantată din punct de vedere pragmatic decât dacă ne referim la o poeticitate inseparabilă de mecanismul ilocuționar al blestemului ritualic ("Blestemat fie...") mult timp analizat de W. Labov (a se vedea Adam 1997: 125-146). La nivel local, orientarea argumentativă poate fi indicată, așa cum arată analiza ilocuționară clasică, prin micro-acte de limbaj (a promite
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
matur, ST, 1999, 3-4; Ion Moldovan, Noi misive po(d)gorene, F, 1999, 9; Daniel Ștefan Pocovnicu, Pe nerăsuflate, ATN, 2000, 12; Cistelecan, Top ten, 189-192; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 94-98; Grigurcu, Poezie, II, 531-536; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 380-385; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 269-271; Popa, Ist. lit., II, 626; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 432-433; Dicț. scriit. rom., IV, 705-707; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 69-77. A. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
Repetiție zilnică”, AMF, 1987, 7; Mircea Mihăieș, „Repetiție zilnică”, O, 1987, 11; Simion, Scriitori, IV, 575-579; Nicolae Manolescu, Poezie și cenzură, RL, 1990; Coșovei, Pornind, 155-160; Milea, Sub semnul, 146-148; Cistelecan,Top ten, 85-86; Grigurcu, Poezie, II, 462-478; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 425-427; Popa, Ist. lit., II, 639-640; Dicț. scriit. rom., IV, 485-487; Gheorghe Secheșan, Poeți moldavi, CL, 2003, 10; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 91-93. D. C.-E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
impresie este aceea de încălcarea a intimității unei adolescente, apoi a unei tinere traversând inedite trepte ale existențialului. însă majoritatea consemnărilor sale ne îndreptățesc să apreciem un condei de o sensibilitate pură, cu judecăți de valoare, cu frazări de o poeticitate ornamentală și metafizică. Expansivă, imprevizibilă, exigentăși (auto)ironică. Descoperim o geni zbătându-se în lanțurile iubirii. Descoperim o geni neliniștită, rostind: „Viața are... gust de cenușă...” Descoperim o geni a esențelor analitice (gândind la diversitatea lecturilor sale) sau la profesorii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
din ultima jumătate de secol, C. încearcă o apropiere de arta dramaturgului printr-un demers analitic meticulos, care ia în considerare primatul textului, înțeles ca loc geometric al tuturor semnelor ce funcționează, la modul virtual, sub specia poeticului și a poeticității limbajului dramatic. O perspectivă teoretică modernă ordonează Porunca Fiului (1997), studiu al scrierilor lui Sorin Titel, raportate mai puțin la contextul prozei unei generații, cât percepute sub incidența barocului, concept cu conotații, pentru C., în zonele ontologicului, antropologiei, psihologiei, esteticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
poetului (1987), monografia Nichita Stănescu între poesis și poiein (1991) constituie o analiză din perspectivă semiotică. Teza studiului insistă pe „refundarea” poeticului întreprinsă de autorul Elegiilor, proces concretizat, în viziunea susținută de P., printr-un „mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea însăși către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși alunecă uneori în stereotipie, metoda utilizată nu cade în manieră dogmatică și devine un instrument eficient în plan hermeneutic. De exemplu, capitolul „Epica magna” sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Lovinescu, Unde scurte, I, 237-240; Const. Ciopraga, Carnavalesc și tristețe: Constant Tonegaru, L, 1992, 36, 37; Pavel Chihaia, Treptele nedesăvârșirii, Iași, 1994, 266-271; Constant Tonegaru, PRA, III, 1351-1365; Cărtărescu, Postmodernismul, 305-306; Dicț. esențial, 830-832; Micu, Ist. lit., 335-337; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 69-74; Manolescu, Lista, I, 44-46; Popa, Ist. lit., I, 236-238; Dicț. analitic, III, 341-343; Marian Victor Buciu, Poeți la vreme de război cald și rece, CNT, 2002, 14; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]