134 matches
-
toate ale ei, (bune și rele) cu frumusețile și cu necazurile ei, poetului îi rămâne în minte pentru că este casa și atmosfera copilăriei lui, raiul celui mai fericit timp al existenței sale. O va spune în Geniu pustiu, esențializând și poetizând totul: Am zărit întunericul lumei sub un troian de ninsoare, adică într-una din acele colibe cari iarna nu-și mai manifestă esistența lor decât prin fumul cel verde ce tremură asupră-le75. Între topoii esențiali ipoteșteni, biserica și cimitirul dețin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să înțelegem de ce poeții de har se integrează în Alfa și Omega, în cristicul mântuitor cosmic. Cosmosul, ca loc de întrepătrundere noetică, e al nostru, suntem ai lui. Să nu uităm că omul a fost creat să duhovnicească și să poetizeze acest neant deopotrivă al divinității și al poesiei. Spectacolul cosmic prezent ca o liturghie la Maxim Mărturisitorul, la Hans Urs von Balthasar devine o înfiorare, o beție de iubire și frumusețe, de poesie la Ungaretti, Holderlin, Trackl, Blaga, în Miorița
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că un vis neinterpretat e ca o carte necitită, la fel și visul poeților de a fi soare pentru lunile lor apare într-o oarecare măsură în această încercare de intrepretare a versurilor Saturnaliilor fără sfârșit. Oglinda metafizică a poesiei Poetizează luna/ Fereastra ta iubită -/ Prin tainicele umbre/ Te-aștept ca și-n trecut, -/ Cu plânsul meu pe coarde,/ La ora tăinuită,/ Și care poate-odată/ Prin lume ți-a plăcut.// .... Poetizează luna/ Grădina de parfume./ Prin tainicele umbre/ Străin ca-ntotdeauna
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
intrepretare a versurilor Saturnaliilor fără sfârșit. Oglinda metafizică a poesiei Poetizează luna/ Fereastra ta iubită -/ Prin tainicele umbre/ Te-aștept ca și-n trecut, -/ Cu plânsul meu pe coarde,/ La ora tăinuită,/ Și care poate-odată/ Prin lume ți-a plăcut.// .... Poetizează luna/ Grădina de parfume./ Prin tainicele umbre/ Străin ca-ntotdeauna,-/ Cu plânsul meu pe coarde,/ Te-aștept ca și-n trecut 1002 (tr.a.). Luna reprezintă principiul feminin și pasiv, opus și complementar soarelui. Ea are un rol metafizic ingrat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceea, mergând singur spre Botoșani, străbătând drumul pe jos, mereu mă uitam la locul acela și mai târziu, când am venit în contact cu poezia lui Eminescu, aceasta m-a fascinat. Și, cum știți bine, nu este român să nu poetizeze, am început și eu prin a scrie versuri și idealul meu era să fiu mare cât Eminescu, să 8 ajung poet la fel de mare ca el. Evident, a fost un ideal nebunesc, de copil, dar ceva adevăr era în idealul acesta
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
periculoasă... Despre amor scria: Amorul e o pasiune, în sine, nici rea, nici bună. Cei care sunt sub imperiul amorului, determină ei binele sau răul. Tot ce aș spune în favoarea lui este că ne dă iluzia fericirii și această iluzie poetizează viața și întreține buna noastră dispoziție. Ea (iluzia) ne smulge din situația în care ne găsim; ne pune în mișcare, ne satisface una din nevoile noastre cele mai apăsătoare. Despre amorul interesat, scrie: În amor, femeile nu se hotărăsc decât
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Blaga. George Bacovia supraviețuiește oarecum acestei puneri la zid. Este drept că, fiind sărbătorit în 1946 la împlinirea a 65 de ani, în cuvântul de mulțumire subliniază că unul dintre motivele pentru care este apreciat este acela de a fi poetizat "muma proletară". Este, de asemenea, și perioada în care îi apare volumul Stanțe burgheze. Se mai păstrează tehnica refrenului, versul liber, sincopat, citadinul aflat în centrul universului liric. Versurile devin eliptice, se constituie din lungi enumerații din care adesea verbele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de mîini fantomele mai mici." (Conspect de toamnă, Constant Tonegaru). Răsturnările de perspectivă datorate restructurării imaginarului poetic se produc și în poezia contemporană unde ineditului i se acordă, în continuare, o importanță covârșitoare, poate și pentru că doar astfel se poate poetiza existența cotidiană: "unde întunericul își mușcă și acum mâinile așteptându-te." sau "Și ploaia lăsată afară la ușă/ ca o monedă încremenită în gălbenușul palmei", " Și viața se privește indiferentă în oglindă, -/ își face cu tine nodul la cravată,/ iese
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Dumitrescu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2004, p. 191. 177 "Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe care tocmai îl traversase, poezia românească se poetizase la maximum, devenise cu totul și cu totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă. (Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la credință. în eseul „Isus în poezia cultă”, Ion Pillat îi citează pe Crainic, Blaga, Voiculescu 10), dar îl omite pe Bacovia, care, după părerea mea, e mai interesant decît toți prin cea mai umană înțelegere a mitului. El nu „poetizează” un motiv, ci mărturisește un efect, ca să nu zic, o revelație. După „cîte a încercat” , Iisus îl „ridică din erori”, îi calmează anxietatea. Un poem de Paști, „Imn” are și o parte a doua, obscură: „Să dorm.../ Să dorm, din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-l istovește pe cel asaltat de ea. Obligatorie pentru ce-l ce rîvnește la sfințenie, solitudinea e indezirabilă, periculoasă pentru poeți, care, fie și numai din cînd în cînd, simt impulsul de a se apropia de freamătul mulțimilor. -,,Serenadă’’ (Poetizează luna) e doar un exercițiu literar sau e un poem cu adresă? Sînt în ea cîteva acorduri mandoliniste, care o fac să pară dintr-o perioadă mai veche decît momentul publicării. Cînd îi citești pe contemporanii lui Bacovia (mă refer
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în înscrierea unui element fundamental al structurii românești personajul în problematică reprezentării. Reprezentarea Parizienei tinde spre o osmoza între ideologie și poezie, oscilând între un real permeabil la istorie, care este ideologizat, si un real implicit și ireductibil, care este poetizat. Actualitatea temei rezidă în analiza specificului subiectului uman generat de un timp și un spațiu. Problemă identității femeii pariziene ține de gramatică "modernității" occidentale, marcată de definirea identităților naționale și genuriale. Femeia pariziana reproduce un cod al epocii privitor la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1881) chiar eliminarea progresivă a personajului feminin și a temei amoroase legate de ea. Această eliminare se traduce sub două forme, constată E.Roy-Reverzy [1998, p.106], fie că personajul feminin este eliminat din câmpul românesc, fie că este de-poetizat și figurează că antieroină (termen mai pertinent la feminin decât la masculin). Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu tocmai tinere și nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de exemplu, ce poți face cu scrotul pe scenă, pentru că e acolo și nu poți să-l ignori, sau cum poți folosi părul partenerei pentru a-ți îndesi și poetiza părul pubian -, peste jenă - de ce nu? -, atunci poți să râzi în voie. Pentru că Jérôme Bel este, la un prim și foarte ușor de escaladat nivel, un spectacol cu mult umor. Abia apoi vin chestiile grele, pour les connaisseurs: interpretările de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
gât lavalieră neagră, cu ochii adânciți în orbite, cu cearcăne insomniace, cu privirile fulgerând rătăcitoare. Astfel de schimbări de directori se datorau probabil unor schimbări politice (la plecarea mea din Aiud, se instalase un al treilea director). Cum eu însumi poetizam sârguincios, așternând cu versuri nicidecum promițătoare (refrenul celor trei sau patru strofe de câte cinci versuri ale unui poem suna: „Aprilie, luna florilor de mai“ - de a cărui absurditate nu-mi dam deloc seama) pagini peste pagini de caiete liniate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
magul le prezenta în embleme; le punea deci o cheie veșnică. După aceeași metodă, sub simbol, adevărul cel mai abstract putea deveni sensibil; o propoziție uscată se mișca în imagini; astfel necunoscuturile se îmblânzeau, zidirile neanimate și entitățile morale se poetizau; metafizica se înfățișa într-o horă de zeițe." (p. 10) Instrumentul acestui tip de "cunoaștere spirituală" (intuitivă) este, potrivit aceluiași profesor, simbolul (hieroglifa), care s-a degradat în epoca modernă sub forma alfabetului: "Acest mag, în epoca regilor daci, practica
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
liric, un poem personal Lume și geniu pe care autorul îl vede ca o "continuare imaginară a dialogului ceresc", inspirat din poemul eminescian și din textele filosofice ale lui Giordano Bruno, dar sugerând și contactul cu ideile hegeliene, pentru a poetiza, encomiastic, un soi de definire a personalității lui Eminescu: "Da, zice Demiurgul lui George Popa pe pământ apare-un ins,/ O altă lume-n lume,/ Cât vecii gândul lui e'ntins/ Și geniu-i al său nume". IMAGINARUL CATILINAR (Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vis și aș fi vroit parcă să merg așa la nesfîârșit, atât de dezmierdătoare pentru ochi și suflet e această legănare pe vestitul lac împodobit nu numai de natura splendidă ce-l înconjoară, cât și de misterioasele legende, ce-i poetizează istoria. Cu părere de rău ne-am scoborât din vapor înspre sară când am ajuns la Lucerna. În jurul Lucernei, situată într-o poziție foarte frumoasă la ieșirea râului Reuss din lacul des Quatre Cantons, se ridică munții Pilat, Rigi, Bürgenstock
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
artă și eseistul Claudiu Paradaiser observa că: „La Adrian Podoleanu imaginile obiectelor nu au contururi precise, riguroase, ci se difuzează fluide în spațiul înconjurător, urmărind jocul labil al reveriei și nicidecum formele reale ale lumii obiectuale. Capacitatea pictorului de a poetiza materia se evidențiază, cu predilecție, în acest gen de pictură: Dumitrițele, Freziile, Păpădiile, Trandafirii - în lumină naturală, în vasele de pământ în care s-au născut, ni se înfățișează personalizate, unice forme de sine-stătătoare, bucurându-se și bucurându-ne de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
căutat sunt în cea mai mare eroare, zicând că ar fi bolnavă mintea. Că Isac are rezon, este probabil cu totul. Cum am întreprins cura prescrisă de el, cu totul este bine; ba ieri mai că era și dispus să poetizeze o copilă de 9 ani, ce este foarte frumoasă. Mare dorință am să aibă vreunul din Comitetul lui vr-un interes la Botoșani, să-l vadă, și apoi s-ar convinge că numai ticăloșia de sifilis îl face să îndure atâta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
promite Corneliei Emilian că-l va determina pe fratele ei să scrie și să publice o poezie de mulțumire pentru atâtea sacrificii bănești. Vereonica Micle a exclamat, în relatarea Hanrietei: „O facere de bine până la tine, Mihai, n-a fost poetizată” (21 mai 1888). Este, în fond, o concluzie posibilă la acest episod din biografia lui Mihai Eminescu. Toate strădaniile de acest fel ale distinselor doamne ieșene coordonate de Cornelia Emilian se supun ideii generale de filantropie, binele nu se trâmbițează
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
maiorul Șonțu a căzut rănit în fruntea batalionului său. Se află cum căpitanul Valter Mărăcineanu, în fruntea dorobanților, a fost unul dintre cei dintâi care a pus piciorul în reduta Grivița, unde a căzut sub gloanțele turcilor. Moartea căpitanului este poetizată în gravuri speciale. Valter Mărăcineanu e reprezentat cu un drapel în mână, în fruntea soldaților, urcându-se pe parapetul redutei la asalt. Un curent nou de aer sănătos străbate Bucureștii. Un suflet românesc nou este în pregătire... (Id., ibid., nr.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gingășiilor, concesiilor de orice fel. Nu atât oameni vechi, anacronici, cât arhaici, îndărătnici ca mentalități, mișcându-se într-un mediu rudimentar; nu atât misterioși (ca taciturnii lui Mihail Sadoveanu), cât refractari, netransparenți, păstrând sub măștile lor neutre gânduri ascunse. Nimic poetizat în comportamentul lor; reacțiile aspre, gestica violentă, limbajul stâncos, instinctele fruste - acestea par comentate de către un Giovanni Verga transilvan, vădit ostil idealizării, „crud” în verismul său. Tangențele cu Ioan Slavici, cu Liviu Rebreanu, mai puțin cu Ion Agârbiceanu (invocate de
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
a poeziei roadelor. Autorul Coloanei în amiază (1961) cântă nu numai fructele, ca Ion Pillat, cântă toate roadele pământului. Asemenea lui B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Radu Gyr în deceniile interbelice, el celebrează fasolea, cartofii, mazărea, ceapa, sfecla, tomatele, morcovii. Poetizează, adică, alături de fructele edenice ale solului subcarpatic, precum „pere de aur ca luna în noapte”, prune cu „miezul ca fagurii dulci de albine”, și vegetale indispensabile, „prozaice”. Abordând la debut, în stil nediferențiat, obișnuitele „teme majore”, el s-a remarcat
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
foamei". Se referea la farmecul pe care și cel mai modest meniu îl degajă sub presiunea stringenței fiziologice, prin amplificarea calităților imponderabile ale mirosului și gustului. "Oare nu e una din cele mai fericite însușiri ale spiritului omenesc de a poetiza orice lucru dupe placul său? În orice faptă, în orice stare a sa omul poate găsi comori de încântare"100. Acestui rafinat degustător al vieții i-a plăcut să pună literatura sub un semn al provizoratului. Pentru că, dincolo de registrul ludic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]