134 matches
-
ape. // iubirea ce ți-o port e-atât de mare, / Că Universul nu o poa-te-ncape.“ (Poveste în doi) Ca și în romanțe, realitatea e înfrumusețată facil, pe baza unor rețete din secolul XIX. „Îngeri“, „raze“, „altar“, „stele“ - în asemenea termeni poetizează Beatrice-Silvia Sorescu existența. Este un fard ieftin și strident, care nu îl poate impresiona decât pe un cititor necultivat: „O să lipsesc acum, la nunta ta, / Dar voi trimite-un înger să vegheze, / Ca stelele pe cer să fie treze / În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Întâlnit, atunci, la redacția publicației Însemnări rusești (unde trecuse “Întâmplător și fatal“) de la Paris, Într‑o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și doi. Și altceva, În poeziile sale din perioada emigrației, M.O. nu a poetizat „frustrarea“, așa cum susținea amintita doamnă, căci Întotdeauna a fost-, după cum Însuși mărturisea cu o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sunt importantă, eu n‑am nici un fel de Însemnătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tată, decât când a murit în Cristos, când în El, în Fiul său, a gustat moartea. Am spus că noi, autorii, poeții, ne introducem, ne creăm în toate personajele poetice pe care le creăm, chiar și când facem istorie, când poetizăm, când creăm persoane despre care credem că există în carne și oase în afara noastră. Oare Alfonso al XIII-lea de Borbón și Habsburg-Lorena al meu, Primo de Rivera al meu, Martínez Anido al meu, contele de Romanones al meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să dea voie aparatului de fotografiat să le redea iubita de-a gata, ci se simt inexplicabil îndemnați ei înșiși, cu propria lor mână, să le picteze cu grijă frumusețea pe o pânză de maiestru! Și aici, chiar nu am poetizat deloc. Acest fel de pornire există cu adevărat în unii bărbați. Sau... poate doar în poeți există, în artiști adică? Mă rog, în mine chiar a existat, pe atunci, de multe ori! Și, în fond, cum să nu fi existat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rînd. De aceea spre deosebire de romantismul celălalt sentimental și dulceag, neoromantismul actual (și mai accentuat din cauza ideei de vis, adăugată) este viril și conștient”. Deși tendențios realizat, făcînd concesii „infantile” unui „public încă necopt în gusturile sale”, „Le Voleur de Bagdad” „poetizează aventura”, asigurînd neoromantismului „caracteristice similare clasicismului”. De cealaltă parte, „pentru spiritul american deșteptat de elanul lui Fairbanks, chaplianismul (ilustrat de filmul Goana după aur) înseamnă un nou îndemn pentru o viață alta”. Amănunt important: visul nu mai e privit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintr-o „Concluziune și morală” la „schița” „Plecarea în străinătate”. Pentru Mircea Scarlat, „lipsa sensului are totuși o semnificație” în fabula lui Urmuz, și anume „denunțarea caracterului literaturizant al literaturii”, cu „persiflarea prejudecății nobleței”. În plus, „spre deosebire de Tristan Tzara, Urmuz poetizează excesiv, cu intenția clară de a discredita procedeul”. Nu se spune însă în ce ar consta această „poetizare”... După ce, în răspăr cu mitul precursorului absolut, criticul observă că „scriitorul nu apăruse din neant”, întrucît se produsese la începutul veacului „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să dea voie aparatului de fotografiat să le redea iubita de-a gata, ci se simt inexplicabil îndemnați ei înșiși, cu propria lor mână, să le picteze cu grijă frumusețea pe o pânză de maiestru! Și aici, chiar nu am poetizat deloc. Acest fel de pornire există cu adevărat în unii bărbați. Sau... poate doar în poeți există, în artiști adică? Mă rog, în mine chiar a existat, pe atunci, de multe ori! Și, în fond, cum să nu fi existat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sugestionabili, dar și acelea de la individual la colectiv atunci cînd discutăm despre raporturile dintre conducător și mulțime ca și cum am avea de-a face cu raporturi sado-masochiste. Recent, mulți s-au folosit de această ultimă confuzie în încercarea lor de a "poetiza" crimele naziste. 276 R. Michels, Les Partis politiques, ed. cit., p. 62. 277 G. Tarde, Les Transformations de pouvoir, ed. cit., p. 25. 278 G. Tarde, Les lois de l'imitation, ed. cit., p. 83. 279 G. Tarde, L'Opinion
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
altfel. „Pentru a alcătui sufletul Ioanei, dau mereu definiții noi. Dar dacă aș spune „Ioana e inteligentă”, aș fi didactic. Iar dacă spun „Ioana mea e inteligentă”...definesc la fel, dar în același timp mărturisesc dragostea mea pentru ea și poetizez atmosfera.” Revenind la „complexul lucidității”, constatăm că pentru Sandu a trăi înseamnă, înainte de toate, a suporta acest complex. Condiția sa de intelectual îi pune și mai pregnant în relief trăsăturile psihologice minate continuu de o angoasă existențială ce are ca
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
să intervină pe "linie" prea multe obstacole, obstacole datorate, în exclusivitate, alcătuirii rele a mesajului. Conotația și denotația trebuie, în limba vorbită, să se îmbine în mod echilibrat. Căci, dacă nu putem formaliza limba cotidiană, nu putem nici să o poetizăm prea mult. Acest echilibru, atît de dificil, are totuși cheia sa, care este redundanța: pentru ca un mesaj să fie receptat, este necesar ca anumite elemente ale sale să se repete, sau să trimită la alte elemente deja conținute în mesaj
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
e trăit intens: "Ah! Unde-i timpul cald când orice gest/ era îmbrățișare sau ofensă!/ Azi soarele minunilor s-a stins./ Iar armonia muzicii de sfere/ cu strune rupte tinde-n necuprins/ o plasă uriașă de tăcere". Ștefan Aug. Doinaș poetizează frecvent motive ce țin de universul clasic, setea de echilibru și dezvăluirea livrescă a unei întregi Helade mitice: Venus, Achile, Apollo, Orfeu, Demetrios, Pan, precum și întâmplări intrate în mitologie. Într-un poem, "Eu și vechii greci, cheamă modele și întâmplări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Vine un alt cub care-nghite sfera/ care-a-nghițit cubul care-a-nghițit sfera..." Acolo unde nu-l pastișează pe Nichita Stănescu, Ion Drăgănoiu reușește să plictisească. Poezia este descriptivă, și discursivă, când încearcă să exprime sentimente cosmice sau adevăruri pe care le poetizează. Mihai Ursachi "Inel cu enigmă", Editura Junimea, 1970; "Misa solemnis", Editura Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Junimea, 1972; "Poemul de purpură și alte poeme", Editura Dacia, 1974; "Diotima", poezii de dragoste, Editura Junimea, 1975. Găsim în versurile lui Mihai Ursachi influențe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Îngerul cu o carte în mână"). Cu "Laus Ptolemaei", Nichita Stănescu atinge maturitatea poetică, modalitatea estetică fiind expunerea în ton de prelecțiune populară pentru specialiști, iar pentru cei mai puțin inițiați în ale științei, frumoase abstracțiuni în care încearcă a poetiza raționalizarea matematică a universului. Figuri geometrice ca pătratul, cercul, punctul, supuse unor demonstrații, de care poetul se îndoiește, (pretext pentru a opune intuiția rațiunii) vin să figureze unitatea întregului în virtutea mișcării. De asemenea, aduce teoria numerelor, puterea ansamblurilor. Aflăm că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la credință. în eseul „Isus în poezia cultă”, Ion Pillat îi citează pe Crainic, Blaga, Voiculescu 10), dar îl omite pe Bacovia, care, după părerea mea, e mai interesant decît toți prin cea mai umană înțelegere a mitului. El nu „poetizează” un motiv, ci mărturisește un efect, ca să nu zic, o revelație. După „cîte a încercat” , Iisus îl „ridică din erori”, îi calmează anxietatea. Un poem de Paști, „Imn” are și o parte a doua, obscură: „Să dorm.../ Să dorm, din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-l istovește pe cel asaltat de ea. Obligatorie pentru ce-l ce rîvnește la sfințenie, solitudinea e indezirabilă, periculoasă pentru poeți, care, fie și numai din cînd în cînd, simt impulsul de a se apropia de freamătul mulțimilor. -,,Serenadă’’ (Poetizează luna) e doar un exercițiu literar sau e un poem cu adresă? Sînt în ea cîteva acorduri mandoliniste, care o fac să pară dintr-o perioadă mai veche decît momentul publicării. Cînd îi citești pe contemporanii lui Bacovia (mă refer
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în vârf au brumă/ și cântă răstignirea lor pe cer". La celălalt capăt, spre sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, departe de a se lăsa și el, asemenea unora dintre congeneri, sedus de sirenele ațâțătoare ale poeziei douămiiste, Horia Zilieru poetizează la fel de anacronic și de gingaș sentimental, în versuri ce preferă stilizarea afectivă sau stilistică a propriilor neliniști sau drame existențiale. A se citi, spre exemplu, remarcabilul Cântec de adormit Joshua Emmanuel, din Patimile după Anton Pann (Editura Rafet, Iași, 2008
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și violența irecuzabilelor sale argumente trec direct în sângele puterii noastre de asimilare, de disponibilitate, cu revelabila lesniciune încorporată medicamentelor ideale. Rebreanu, descriind țărani, descria forțe și mulțimi; literatura lui e parcă o literatură a biologiei. Sadoveanu, povestind țăranii, a poetizat instincte, înțelepciuni și elemente; literatura lui e parcă o simfonie cvasivegetală. Marin Preda, urmărind prosopopeea rurală, problematizează și adună sub proiectoarele gândirii circumvoluțiuni și conștiințe care sunt ale unei pături socotite amorfă, dar care nu-s amorfe, și pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
construite de proprietățile formale ale discursului.“ (Rodica Zafiu, Narațiune și poezie) Viziunea poetică numește nucleul generativ al imaginarului poetic, modul propriu de reprezentare a „subiectului“ și a „obiectului“ liric. Viziunea poetică nu preexistă poeziei ca element gnoseologic, ci devine idee „poetizată“ („idee emoțională“, cum o numea Titu Maiorescu), nod de semnificații formulate explicit (Nu credeam să învăț a muri vreodată. - M. Eminescu; Eu cred că veșnicia s a născut la sat. - L. Blaga etc.) sau doar sugerate (prin imagini artistice, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ficțional, tehnica sugestiei, a corespondențelor etc. - Sugestia este calitatea particulară a stilului care constă în valorificarea resurselor lingvistice de semnificare multiplă, echivocă, de exprimare aluzivă prin care ideea nu se oferă direct cunoașterii raționale, ci intuiției, imaginației și sensibilității. „A poetiza înseamnă a învălui, a ascunde“, deci a sugera o „idee emoțională“ (T. Maiorescu). Modalități lingvistice de realizare: conotația, recurența (laitmotivul, refrenul sau titlul pot sugera tema, dominanta afectivă, caracterul evocativ etc.); enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale (subtitlul, mottoul, dedicația
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în înscrierea unui element fundamental al structurii românești personajul în problematică reprezentării. Reprezentarea Parizienei tinde spre o osmoza între ideologie și poezie, oscilând între un real permeabil la istorie, care este ideologizat, si un real implicit și ireductibil, care este poetizat. Actualitatea temei rezidă în analiza specificului subiectului uman generat de un timp și un spațiu. Problemă identității femeii pariziene ține de gramatică "modernității" occidentale, marcată de definirea identităților naționale și genuriale. Femeia pariziana reproduce un cod al epocii privitor la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1881) chiar eliminarea progresivă a personajului feminin și a temei amoroase legate de ea. Această eliminare se traduce sub două forme, constată E.Roy-Reverzy [1998, p.106], fie că personajul feminin este eliminat din câmpul românesc, fie că este de-poetizat și figurează că antieroină (termen mai pertinent la feminin decât la masculin). Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ciclurile de poezii compuse la tinerețe, în italiană, La Leucaide și Raccolta delle Poesie, asupra cărora poetul va reveni în variante românești, originale, mature. Iubirea, într-o viziune platonică, ia forma unei prietenii spirituale ce tinde spre eternizare. Sentimentul melancoliei, poetizat prima oară de Petrarca, se regăsește în poezia lui A., ce avansează, câteodată, acorduri preeminesciene, în Dorul întâlnirei sau Alvir cătră a sa miniatură („și mie lin luceafărul / Din ceri va să-mi străluce, / Când dulce-a fi d-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
căutat sunt în cea mai mare eroare, zicând că ar fi bolnavă mintea. Că Isac are rezon, este probabil cu totul. Cum am întreprins cura prescrisă de el, cu totul este bine; ba ieri mai că era și dispus să poetizeze o copilă de 9 ani, ce este foarte frumoasă. Mare dorință am să aibă vreunul din Comitetul lui vr-un interes la Botoșani, să-l vadă, și apoi s-ar convinge că numai ticăloșia de sifilis îl face să îndure atâta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
promite Corneliei Emilian că-l va determina pe fratele ei să scrie și să publice o poezie de mulțumire pentru atâtea sacrificii bănești. Vereonica Micle a exclamat, în relatarea Hanrietei: „O facere de bine până la tine, Mihai, n-a fost poetizată” (21 mai 1888). Este, în fond, o concluzie posibilă la acest episod din biografia lui Mihai Eminescu. Toate strădaniile de acest fel ale distinselor doamne ieșene coordonate de Cornelia Emilian se supun ideii generale de filantropie, binele nu se trâmbițează
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că Veta este de fapt mai tânără. Dar soția lui Dumitrache e în postura de matroană. Romantismul la care aspiră și care îi este îngăduit se reduce la adulterul cu omul de încredere al soțului. Deși divorțată, Zița își poate poetiza iubirile cu schimburi prelungite de priviri, bilețele, versuri și urmăriri nocturne. Deosebirile de vârstă și de situație sunt însoțite de altele care angajează întreaga lor atitudine. Veta a rămas la stadiul negustoriei patriarhale. De altfel, Veta nu e tratată caricatural
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]