121 matches
-
remarca perpetuarea neîncrederii în limbaj, refuzul hiperculturalizării poeziei, renunțarea la certitudini și la perfecțiune, preferința pentru o poezie a prozaicului (cu dispariția bardului care cânta nostalgia absolutului), autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea (descriptivul se golește de tropi, narativul pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență de jurnal), preferința pentru registrul ludic și pentru cel ironic. Pe scurt, poezia albastrosistă reflectă o generație-punte care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vorbesc litere otrăvite cu stele/ pentru unii - altora nămol jos", Nemoarte). Succesul creatorului constă tocmai în a reuși să găsească o cale de mijloc astfel încât textul său să se adreseze deopotrivă ambelor categorii de public, și cititorilor care apreciază o poetizare a existentului, și celor care "simt enorm și văd monstruos". Tot mai adesea Poetul se prezintă în ipostază mesianică ("Mai e o trecătoare în muntele palid/ care își așteaptă unsul", Nemoarte). Vizionarismul, obsesia unui tărâm al poeziei se reflectă și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cât și la nivelul celui de exprimare, poeții albatrosiști anticipează direcția în care s-a îndreptat literatura ultimelor decenii, fără, e drept, ca jocurile textuale să ajungă totuși la complexitatea pe care o propun contemporanii. 4.1. Restructurarea imaginarului poetic: "poetizarea" universului cotidian O primă mutație în modul în care era concepută creația se produce la nivelul imaginarului poetic și ea presupune o dublă schimbare, mai întâi elementele existentului acceptate ca fiind proprii și universului poetic sunt respinse ca false, deoarece
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
combinate uneori într-o manieră surprinzătoare sau sunt proiectate într-o lumină neobișnuită, cu scopul de a reda o imagine fidelă a existentului la nivelul încărcăturii semnificante, fără a fi însă și o imagine fotografică. În fond, se produce o poetizare a universului banal, lumii aparent prozaice oferindu-i-se drept de existență în poezie: "Prin cristale se-mprăștia o amintire plutind/ precum scama plopilor pe înserat;/ departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mi le citi mai tîrziu’’. (Opere, 1978, p. 424) „Notele” lui Bacovia sînt așadar înregistrări sporadice ale cîte unui „fenomen întîmplător”, ale unui gînd sau al unei impresii fugitive. însă cum și arată, ele nu formau de la sine un poem. „Poetizarea” propriu-zisă (adică elaborarea în minte și de pe hîrtie a poemului) se făcea în timp. Bacovia aștepta, adăugînd ce era de adăugat și schimbînd ce era de schimbat, ca „notele” sale să se așeze muzical, să se încadreze în tonul dat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
artificii și limitări. El refuză tipul spectacolului tradițional că reprezentare accentuat teatrală. Decalajul dintre literatura și teatru se manifestă plenar în atitudinea conformista pe care și-o asumă teatrul în susținerea fundamentului burghez al societății: daca teatrul se limitează la poetizarea moralei burgheze, în române se procedează la o critică necruțătoare. Dramaturgii se limitează la conflicte înguste de dragoste, de onoare, de bani, de prejudecăți morale, pe când secolul are probleme grave, tratate în marile cicluri ale lui Balzac și Zola. Odată cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1871), dar și a contrarevoluțiilor, loviturilor de stat și a perioadelor de restaurație succesive, pe care le transformă într-un teatru al istoriei. Punerea în scenă a Parisului secolului al XIX-lea și reprezentarea lui în literatura este însoțită de poetizarea civilizației urbane, de cultivarea mitului Parisului și de o receptare progresivă a sensibilității la orașul modern și personajele sale: "A cette heure, Paris offrait (...) le plus intéressant des spectacles" [Zola, La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mișcări brute, violente cu gesturi relaxate și chiar exhibiționiste. E un performance care obligă la un minimalism gestual puternic. Singurele momente în care condensarea motrică își pierde din autenticitate sunt spre final, atunci când estetismul primează și se simte nevoia unei poetizări, unei coregrafieri gestuale. În rest, concentrarea corpurilor pe reacții spontane, care alternează agresivitatea cu entertainment-ul, funcționează foarte bine. „Apropierea prea aproape“, vampirizarea spațiului pot produce alienare. Și dependență. Și violență. Pot cenzura orice impuls și pot pune în pericol orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
își începe cariera jurnalistică în climatul social-politic din Imperiul Austro-Ungar, într-o perioadă în care se intensifică luptele pentru independență națională, a popoarelor aflate sub dominație străină. Datele istorice se împletesc în scrisul jurnalistului cu dimensiunea idealizantă a trecutului, cu poetizarea calităților țărănimii și cu supralicitarea virtuților neamului românesc. În acest sens, o notă caracteristică a publicisticii eminesciene o constituie împletirea componentei pozitiviste cu o dimensiune beletristică, vizibilă în mitul vârstei de aur, în descrierea idilică a unor timpuri de mult
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este imanentă chiar trupului feminin. Toate aceste apropieri geografice vorbesc despre unitatea spirituală umană, marcată de aceleași principii eterne ce stau la baza vieții și a universului. Singularizarea imaginarului românesc pe canavaua culturală a lumii vine din capacitatea proprie de poetizare. Cristalizarea artistică a faptelor istorice și stilizarea practicilor culturale au condus la o ambiguizare ce poate induce în eroare analiza în absența instrumentelor potrivite de lucru. Lucrările etnografilor aventurați să descopere timpul mitic în care pătrund periodic aborigenii, legătura strânsă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Eminescu, spirit simplist în chestiile sociale, se oprește mai degrabă asupra unei forme, reală odată, deci concretă, decât să conceapă niște forme viitoare, alcătuite din dezvoltarea și combinarea elementelor prezente. La aceasta a contribuit, desigur, și firea sa particulară, acea poetizare a trecutului, acea tendință de a face abstracție de părțile rele și urâte ale trecutului și de a exagera pe cele bune și frumoase. La aceste cauze ale reacționarismului său a mai contribuit, întărindu-le, o a treia, îndeletnicirea sa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
turniruri, infante, madrigaluri (Amintiri neverosimile, 1983) - sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
premisele unor trame narative, ordonate de regulă modular, în cheia impreciziei intenționate. Phreeria (1991) dovedește că prozatorul nu este pregătit pentru construcția amplă presupusă de un roman. Ticurile sale cele mai supărătoare (derivate lingvistice și semantice, nesiguranță și incoerență epică, poetizări necontrolate), asociate cu o lipsă marcată de originalitate, capătă amploare (măcar cantitativ) și duc la ratarea aproape totală a cărții. Literatura ulterioară a lui G. - romane, povestiri, poezie - este neconvingătoare. Rolul autorului se limitează la contextul mișcării SF din anii
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
Cum a înțeles femeia viața străină?/ Cum au înțeles-o oamenii pe ea?// De un sfert de veac/ apa trece peste întâmplările lor./ Apa care,/ doar ea/ vede totul.” Poeme (1986) și Luni dimineața (1987) revin la notația individuală în poetizări și caligrafii corecte în marginea existentului abstract sau concret, uneori forțate conceptual prin vagi mimetisme de tip suprarealist sau prin supralicitări ale recuzitei tehniciste, pentru care poeta are într-o prea mică măsură vocație. SCRIERI: Vară timpurie, București, 1979; Proiect
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
unional „N. Ostrovski” (1967). D. debutează în presă în 1951, apoi semnează versuri în culegerile colective Glasuri tinere (1955, 1957, 1959). Prima lui carte este placheta Darul fecioarei (1963), în care, ca și în Ursitoarele (1965), se arată preocupat de poetizarea cotidianului, promovând estetica faptului „prozaic”. Volumele care urmează încheagă imaginea unui poet al esențelor, deschis spre formulele liricii moderne: Sunt verb (1968), Partea noastră de zbor (1974), Mândrie și răbdare (1977), Altoi pe o tulpină vorbitoare (1978), Coroana de umbră
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
cum este și a tinde către un ideal prin creațiuni, am zis că constituie pe adevăratul poet"103. "Idealizarea" funcționează de fapt ca o fabrică de poezie încarnată. Mai mult, pe baza acestei tehnici, criticul concepe un vast program de "poetizare" a istoriei și a realității românești, de fapt o operațiune de dramatizare a tuturor narațiunilor de viață pe care le furnizează documentele și actualitatea patriei. Orice personaj al istoriei recente sau mai vechi poate fi "idealizat" și astfel transformat în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nici prin penel, nici prin note, nici prin vorbe sau versuri, nici însuși prin fapte serioase sau care plac simțurilor?"106. În aceeași logică a democratizării, puțin mai jos, pe aceeași pagină, evocă "poezia" feminității. Exemplul e interesant pentru că presupune poetizarea unei ipostaze generice, trecând de la individualități la "clase", și în plus subliniază o figură a marginalității sociale: " Acele vergini ce în delirul celui mai sublim amor devin însele o poezie încarnată, și legile umane, convenințele societății nu le lasă a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dramaturgică putând da filmului multă autenticitate, „scoțîndu-l din sfera convențiilor obișnuite ale filmului istoric, plasîndu-l pe linia unui realism apropiat naturii umane și vieții sociale”. El își exprima intenția de a se abate de la tradiția filmelor istorice care recurgeau la poetizarea trecutului, idealizarea personajelor și schematizarea caracterelor. Personajele din film urmau a fi prezentate în legătură cu „interesele lor de clasă și sociale”, iar faptele lor erau astfel doar consecința acestor interese. Regizorul afirma că nu va accentua elementele anacronice în îmbrăcăminte și
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
alt exemplu interesant se află în "Colonia penitenciară", unde o expresie înrădăcinată în limba germană, « etwas am eigenen Leib erfahren » ("a trăi ceva pe propria piele") este înțeleasă în sens literal. Kafka s-a exprimat de mai multe ori împotriva poetizării limbajului. De altfel personajul-narator din "Conversație cu suplicantul" se dezlănțuie împotriva metaforei, imputându-i suplicantului următoarele: În proza lui Kafka se găsesc și unele metonimii, însă ca și metaforele, acestea sunt obiectificate. Un exemplu cunoscut este Statuia Libertății din "America
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
într-un cinematograf, Magellan trage în ei, în timp ce Bucur fuge... Principalul merit al regiei e transfigurarea împrejurărilor impuse de convenție într-o vibrantă poveste de dragoste despre întâlnirea, în fața ecranului, a două suflete-surori. Totuși prea multe secvențe cad victime unei poetizări livrești.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, îl considera un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Regizoarea Cristiana Nicolae a
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
dramaturgică putând da filmului multă autenticitate, „scoțîndu-l din sfera convențiilor obișnuite ale filmului istoric, plasîndu-l pe linia unui realism apropiat naturii umane și vieții sociale”. El își exprima intenția de a se abate de la tradiția filmelor istorice care recurgeau la poetizarea trecutului, idealizarea personajelor și schematizarea caracterelor. Personajele din film urmau a fi prezentate în legătură cu „interesele lor de clasă și sociale”, iar faptele lor erau astfel doar consecința acestor interese. Regizorul afirma că nu va accentua elementele anacronice în îmbrăcăminte și
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]