KorAP: Find »[drukola/base=pohti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

138 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

simțind nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai avut obrăznicia, socotindu-te neatârnat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai avut obrăznicia, socotindu-te neatârnat -, să nu-l plătești de trei ani! Drept pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai avut obrăznicia, socotindu-te neatârnat -, să nu-l plătești de trei ani! Drept pentru care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Sultan, să știm cum stăm cu tine!..." Ștefan înghite în sec, dar nodul din gâtlej nu vrea să coboare. Hmm, mormăie el. Afurisit și obraznic Ghiaurul aista... Haraciul? Hmm... Să zicem, strângem cureaua și plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
știm cum stăm cu tine!..." Ștefan înghite în sec, dar nodul din gâtlej nu vrea să coboare. Hmm, mormăie el. Afurisit și obraznic Ghiaurul aista... Haraciul? Hmm... Să zicem, strângem cureaua și plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să fie înturnați tinerii talieni din Caffa, fugarii pripășiți în Moldova!" De unde să-i iau?! I-am slobozit! Parcă nu știe!? Poate... poate câțiva oploșiți la câte un sân de moldovancă... Rău îmi pare... Primim! Altceva?! Cere: "Să fie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
moldoveni din Caffa, pe care osmanlâii au avut milosârdia să-i descăpățâneze! Cu aiastă "Comoară" am cumpărat niște săbii care să fie pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat! Te-am... Ștefan bănuiește și nu mai întreabă. Oftează... Bea... Ce pohtește? întreabă el încetișor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
care osmanlâii au avut milosârdia să-i descăpățâneze! Cu aiastă "Comoară" am cumpărat niște săbii care să fie pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat! Te-am... Ștefan bănuiește și nu mai întreabă. Oftează... Bea... Ce pohtește? întreabă el încetișor. Po... pohtește, îngână Tăutu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
să fie pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat! Te-am... Ștefan bănuiește și nu mai întreabă. Oftează... Bea... Ce pohtește? întreabă el încetișor. Po... pohtește, îngână Tăutu, pohtește pe voievodul Alexandru ostatic... zălog... chezaș de credință la Înalta Poartă... În tăcerea ce se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat! Te-am... Ștefan bănuiește și nu mai întreabă. Oftează... Bea... Ce pohtește? întreabă el încetișor. Po... pohtește, îngână Tăutu, pohtește pe voievodul Alexandru ostatic... zălog... chezaș de credință la Înalta Poartă... În tăcerea ce se lasă, nu se aud decât niște suspine înăbușite. Și, deodată, ca o furtună, izbucnesc strigătele boierilor: Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat! Te-am... Ștefan bănuiește și nu mai întreabă. Oftează... Bea... Ce pohtește? întreabă el încetișor. Po... pohtește, îngână Tăutu, pohtește pe voievodul Alexandru ostatic... zălog... chezaș de credință la Înalta Poartă... În tăcerea ce se lasă, nu se aud decât niște suspine înăbușite. Și, deodată, ca o furtună, izbucnesc strigătele boierilor: Nu!! Nu-l dăm!! E voievodul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat! Te-am... Ștefan bănuiește și nu mai întreabă. Oftează... Bea... Ce pohtește? întreabă el încetișor. Po... pohtește, îngână Tăutu, pohtește pe voievodul Alexandru ostatic... zălog... chezaș de credință la Înalta Poartă... În tăcerea ce se lasă, nu se aud decât niște suspine înăbușite. Și, deodată, ca o furtună, izbucnesc strigătele boierilor: Nu!! Nu-l dăm!! E voievodul nostru!! Nu se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Chilia și Cetății Albe... Ștefan sare ca opărit. Trântește cu pumnul în masă: Niciodată!! Aiasta, niciodată!! Odată cu capul!! strigă Ștefan. Să-și pună pohta-n cui! întărește Duma. Ștefan dă ocol încăperii cu pași mari, cu gesturi mari. De le pohtesc, să le ia singuri! De pot! Asemenea marfă se plătește cu sânge! Pe ușă, în goană, intră Negrilă cu încă o carafă pântecoasă în brațe. După el, două slujnicuțe cu catrință zoresc cu sfeșnice și lumânări aprinse, pentru înserarea ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui Hristos! Vând osanalele! Tămâia pontificală! Gogoșii sanctificați! Agheasma! Tractatele măsluite! Care mai pohtește?! întreabă vesel, dar deodată se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă lasă singur?... Vitejilor, vouă vă e teamă?! și se uită la Duma, la Șendrea, la Mihail. Nu ne temem, Măria ta!! răspund

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ștefan. Greșeală peste greșeală... A pornit și-o să ajungă pe vipia lui Cuptor, că nu puteau veni, omenește, mai la toamnă, pe răcoare. Din aiasta se vede cât de mâniat e Mahomed. A dat ca orbeții : prima mare greșeală... Să pohtească! Îi stropșim! Îi... îi... se entuziasmează Mihail. Ciocu' mic! Nu te mai grozăvi! Vorbim noi la urmă!... Eu mă temeam de un război-fulger, caz în care eram terminați! Așa, ei sunt mai mulți, noi suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
râd, îl încurajează: Așa-așa, moșule! Nu te lăsa! Atinge-o! Și voi ce vă băgați?!?! se stropșește la ei Savastița. Plecați de-aici! Valea!! Valea!! Savastița, arțăgoasă, violentă, trece la atac. Îi smulge coiful din cap, buzduganul din mână. Pohtim de mai pleacă, amu! Pleci cu muierea ta la codru! E poruncă de la Vodă! Gata! Am zis! Afurisită muiere! se aud șoapte admirative din mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră-n casă târând după ea buzduganul, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
solul fericit că a scăpat singur, ciumpăvit, numai cu nasul tăiat, adaugă Duma. Și, punându-i tot aurul în brațe, l-o lepădat peste Nistru, să meargă să povestească stăpânului ce grozăvie i-au văzut ochii. "Și... și să mai pohtească și altă dată, de nu s-a săturat!" a strigat după el Măria sa. Ștefan izbucnește cu teribilă mânie: Nu-mi pare rău!! Nici o milă pentru cotropitori!! E pe viață și pe moarte!! Dar noi stăm la taclale și turcii trec

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de râs... E de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
moartea face parte din viață. Când ajungi să nu-ți mai pese de moarte, nu-ți mai e teamă nici chiar de viață. Păcii îi preferăm zbuciumul... Și... și totuși nu ne dăm duși; ba, de s-ar putea, am pohti nemurirea... Și totuși, sunt clipe când trebuie să alegi grea alegere și totuși, trebuie să optezi pentru ca să salvezi ceva mai de preț. Dar... dar, oare, există ceva mai de preț ca viața? Dacă... dacă nu poți face altfel?... E o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289

omenească sub stânci: corturi, cotețe, palate cu turnulețe. Toate locuite de oameni. Între ele, nici un drum, nici o cărare, nici o separație. Sate lungi, vechi, cu livezi de meri. De mirare că nu s-au împărțit și ele după pohta ce a pohtit-o fiecare inițiator privat, ca să arate ca un cioarece peticit: două pogoane de cânepă, unul de sfeclă, grâu cu maci, iarăși mere, porumb de mături. Unele curți erau prospere: case cu nouă-douăsprezece camere. Foarte rar cu băi și canalizare. În

Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
noștri, ai „încornoraților”. Noi simțim că ceva e putred în Danemarca, putred moral, dar bine camuflat legal. Nu avem cum să-i „legăm” pe prăduitori, căci au lucrat sub acoperire odată ce legea (ordonanța, hotărârea de guvern) și „pohta ce-am pohtit” sunt una. Îi putem trimite însă în opoziție sperând că ceilalți ne vor încornora mai puțin. În paranteză fie spus, în prima etapă a guvernării actuale suntem martorii „satisfăcuți” ai unor dezvăluiri, post în-văluiri, despre raptul patronat sau tolerat de

Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
în grațiile șefilor, cât și pe cea politică: egalitatea de șanse. Propune un liberalism yoghin în locul celui politic. Niciodată nu am fost mai convinsă că, dacă vrem stat de drept, femeile nu mai trebuie să depindă de „pohta ce a pohtit-o” șeful, ci de legi și politici publice. Sexismul este discriminare fundațională și trebuie consemnat ca atare în legea antidiscriminare. Proporția minimă pentru echilibrul de gen este de 40%. Nici unul dintre sexe nu trebuie să scadă sub acest procent de

Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]