177 matches
-
realizează prin transfigurarea realului: M. nu este un mistic, e un gnostic. El nu aspiră la contopirea cu un factor transcendent prin anularea realității, ci aspiră să recupereze tocmai această realitate ocultată, camuflată - după caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu urmărește vreo abolire a contingentului pentru a evada într-un iluzoriu spațiu numenal și încearcă tocmai o recuperare a fenomenelor banale, efemere, prozaice, dar atât de reale. Nu degeaba
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Rusia secolului al XIX-lea). Când europeanul cultivat a căpătat deja o profundă conștiință autocritică - fiind gata să examineze eșecurile proiectelor civilizației creștine din trecut -, răsăriteanul pravoslavnic și-a menținut preferința tipic romantică pentru un trecut cosmetizat, cu o impecabilă poleială bizantină. Derivându-și autoritatea dintr-o tradiție multimilenară, teologii ortodocși au fost foarte adesea tentați să inhibe orice formă de interogație (auto)critică asupra trecutului. Mulți episcopi răsăriteni au ajuns să judece aspectele polifonice ale propriei lor culturi cu trufia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la asta. Ele sunt slabe și frumoase, iar eu nu sunt. N-aș îndrăzni niciodată să le sugerez să merg cu ele, și nici ele n-ar îndrăzni vreodată să mă invite. Nu că ar fi obraznice; vedeți voi, sub poleiala și frumusețea lor, sunt fete de treabă, dar o tipă trebuie să păstreze aparențele, iar prietenele grase - mi-e teamă că ies din calcul. Regimul urmat de ele pare să bifeze sticle de șampanie și linii de cocaină asigurate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă facă să privesc drept în față adevărul lumii pământești. Mi se pare chiar că trufia, mândria, semeția și dorința mea de cucerire au trăit în mine pentru a mă face să văd adevărata față a lumii, risipind pe nesimțite poleiala care o înfrumuseța. Pentru ca în curând moartea mea să pătrundă Japonia, așa cum moartea Domnului a pătruns cu lumină lumea pământească... Pesemne că părintele Vasquez a fost ars și prefăcut în cenușă, iar cenușa sa a fost aruncată în mare. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Că nu se poate... A încetat ploaia. E primăvară. Totul lucește verde. E ceva subtil în aerul limpede. Natura învinge urâțenia de aici. Razele soarelui, curate și încă reci, pun pe toate, pe casele strâmbe și pe gardurile neegale, o poleială care le dă un prestigiu nou, surprinzător. Glasurile trecătorilor de pe stradă, sonore și clare, vin parcă din depărtări. Tălăngile sună sacadat pe dealuri. Pe drum trec mereu trăsuri, în amândouă direcțiile, încărcate mai ales cu femei, îmbrăcate în culori deschise
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era frumos îmbrăcată, și abia dacă-l observase... iar azi, uite unde ajunsese, se uita la el cuprinsă de un interes subit, având pe ea doar un salwar kameez alb, croit prost și decolorat, fără inel în nas, papuci fără poleială și nesuflați, cu ochii necreionați ca să pară mai pătrunzători... Atât de conștientă era de simplitatea ei, că nu putea nici măcar să-i întoarcă zâmbetul; de fapt, tot ce putea să facă era să nu izbucnească în lacrimi. Imediat ce ajunse acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nu-i deloc grețoasă abordarea. E tristă și, într-un plan mai complex, generatoare de amare reflecții. E imaginea cea mai elocventă a unei animalități neînfrânte de miile și miile de ani de istorie. O animalitate frustă, țâșnind peste toată poleiala de cultură, civilizație, moravuri șlefuite etc. Nu-i numai problema noastră, desigur. Am văzut la fel de mizere closete și în China, și în Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari deosebiri vor fi fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri, la vâlvătăile tricolore. Nu știu ce scârbă a sufletului face să mă țin tot mai departe de astfel de poleială de paradă, prea des repetată. Îmi apăr, astfel, oare tot ce păstrează în mine, adânc, sentimentul mândriei de neam? Acel sentiment închis în dusul sângelui prin mine? Am văzut cum, într-un răstimp destul de mic, nici măcar un secol, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu cât e mai lung odgonul, cu atât ni se pare că suntem mai liberi. Nu era a mea ideea. Citise Ester cam despre așa ceva în Dostoievski și îi plăcea să-mi curme entuziasmele, când mă pomeneam lăudându-i cine știe ce poleială a multilateralei noastre dezvoltate care îmi luase ochii: „Odgonul, Simioane, odgonul când ai să-l simți?“. Când am simțit odgonul, rămăsesem fără Ester. Fugisem de ea în bicisniciile istoriei mele. O clipă, cândva, crezusem că, jucându-mă cu funia clopotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
săgeți. Pe umeri aveam aripioare de ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior subțire cîntam cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot, sărbători fericite, te las cu Roberto, să ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat și brad. Mugurel a atârnat în el beteală și instalația cu beculețe și câteva bomboane de pom învelite în poleială colorată, legate cu ață. Se vedea dând ocol bradului cu Petrișor în brațe, rememorând o scenă de felul ăsta dintr-un film american pe care-l văzuse la televizorul ei alb-negru în ziua când îi dăduseră drumul la curent. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Copiilor, în Piața Națiunii, aveam vreo patru sau cinci ani pe-atunci. Orășelul mi s-a părut imens, în mijloc se afla un brad până în ceruri, plin de becuri colorate, ghirlande de toate culorile, pachete mari de carton învelite în poleială aurie, purpurie, albastră, globuri cât un cap de om, beteală groasă ca mâna. În vârf, bradul avea o stea roșie în cinci colțuri care reușea să înroșească zăpada din tot Bucureștiul cu lumina ei. Pe alei se aflau oglinzi strâmbe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soare și le-am găsit pe toate fetele adunate pe mica platformă de ciment, pe care încă se mai vedeau cele șapte cercuri din jurul tronului. M-am așezat pe scaunul împodobit și Puia mi-a pus pe cap coronița de poleială. M-au înfășurat în ghirlande lungi de hârtie lucioasă roșie ca focul, mi-au împletit în păr garoafe și mi-au pus pe degete inele cu pietre rubinii. Apoi mi-am primit obiectul, un ineluș care părea de aur. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spuse Fulguleț. Acolo sus ești ca într-un observator, poți vedea departe... - Mie îmi place să mă așez pe câmp, să le țin cald semănăturilor de grâu. - Eu aș vrea să mă așez pe crenguțele brazilor, să-i decorez cu poleiala hăinuțelor mele... zise Fulgușor. - Mie mi-ar plăcea să mă așez pe luciul inghețat al apelor, să-mi pot privi chipul in oglinda gheții. - Dar tu Fulguleț, tu unde vei vrea să te așezi? Întrebă Tatăl Crivățul - Eu, eu... nu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
afișul muzical al acelei reviste, afiș ce-și înfigea persuasiunea în mintea spectatorului, pe calea auzului. Canțoneta conținea toate duhurile rele care circulau printre cei cinci sute de figuranți; conținea atmosfera încărcată de pudră, fard și parfum, de decolteuri, de poleială, de lac nou, de pijamale închise, de fuste învoalate, de maiouri lipite, de dans și contorsiune. Oyral era un fel de sugestie de la scenă la sală. Deștepta în spectator multiple senzații care zăceau în el latent. Orchestra făcea să tresalte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
erau atente la fiecare Îmbucătură pe care copiii lăsați În grija lor o duceau la gură, trebuind ba să dea la o parte foile de salată verde de lîngă sendvișul cu salam ca să nu facă febră tifoidă, ba să scoată poleiala În care era Învelită ciocolata, păstrînd poezia lui Campoamor care se afla Înăuntru. Julius și Cinthia stăteau acum cuminți la masă, fiecare cu un mic sendviș În mînă, Vilma era din nou frumoasă și liniștită, mătușa Susana era din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plîngă; lor le părea nespus de rău, Îi durea sufletul și-au pus În gînd să se Îndrepte, n-o să mai mîzgălească niciodată pereții și, cînd o să mănînce bomboane de ciocolată, o să meargă glonț la coșul de gunoi ca să arunce poleiala. Au promis solemn și-au dat cuvîntul de onoare, erau cu adevărat cuprinși de remușcări, dar chiar cînd intonau imnul colegiului ca să se emoționeze mai tare și să simtă cît de legați erau de Inmaculado Corazón, grăsanul Martinto i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
solemn și-au dat cuvîntul de onoare, erau cu adevărat cuprinși de remușcări, dar chiar cînd intonau imnul colegiului ca să se emoționeze mai tare și să simtă cît de legați erau de Inmaculado Corazón, grăsanul Martinto i-a lipit o poleială de caramelă pe spate unuia din frații Arenas. Și cum era foarte lipicioasă, Arenas n-a reușit s-o desprindă, așa că a rămas toată ziua cu hîrtia lipită pe haină. A doua zi a venit cu un plasture alb care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimineață, la cîteva săptămîni de la venirea lui Fernandito. Dar din nefericire incidentul n-a avut semnificația pe care cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum hotărîtor. Fernandito tocmai Își cumpărase furios o ciocolată și desfăcea poleiala, cînd se apropie de el nătărăul de Martinto, grăsanul. Nu-și dăduse seama de nimic grăsanul ăsta neisprăvit; nici măcar nu-și dăduse seama că Fernandito era Într-a treia și că era tot timpul furios. Observase numai faptul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era goală, doar șina sclipea de-a lungul ei. Între fața
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
macaralei se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vizavi stau două femei. Una e căruntă, de vreo șaizeci de ani, cealaltă pare a fi fiica ei, o femeie de vreo patruzeci de ani, cu părul negru. Bătrîna tricotează, tînăra citește. Interiorul liniștit este atît de suficient sieși, cu poleiala lui de calm mulțumit, că Thaw simte că nu trebuie atins. Nu-l poate nici să-l întrerupă, nici să adauge o notă în plus, așa că găsește o gaură în gardul de verdeață și se întoarce în sat. Ia ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dumneavoastră. Mă așez pe scaun, îmi pun un prosop pe umeri și fac eforturi să nu tresar în clipa în care Annabel amestecă nu știu ce pastă cu miros de chimicale și mi-o pune pe cap, în mii de bucăți de poleială. Blond. Păr galben. Păpuși Barbie. O, Doamne. Ce fac ? — Cred că a fost o greșeală, zic brusc, încercând să mă ridic de pe scaun. Nu cred că mi-ar sta bine blondă... — Relaxează-te ! Annabel mă prinde bine de umeri, forțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Horoscoapele ! Annable țâțâie din buze. N-o prea duce capul, așa-i ? adaugă în șoaptă către Trish. Nu prea, murmură Trish discretă. Dar spală senzațional. Deci asta înseamnă să fii o femeie care se respectă. Să stai cu bucăți de poleială în cap, bând Buck’s Fizz și citind reviste despre vedete și modă. Singura revistă pe care am citit-o de la treisprezece ani până azi e The Lawyer. De obicei, îmi petrec vremea la coafor scriind e-mail-uri și citind contracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]