237 matches
-
acest drept (Chandler, 2000, p. 62). O jumătate de secol de reflecție asupra problemelor n-a mutat lucrurile prea departe de faza la care se aflau pe când Chandler încerca să-și explice poziția. Educat în tradiția imperială a unui universalism poleit, în textele lui Chandler vorbea, desigur, superbia apartenenței la un moment istoric glorios, nu ura de rasă. Atras pe un teren de bătălie care nu era, totuși, al lui, simte nevoia să spună lucrurile până la capăt: Dați-mi, vă rog
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ani. În primul rând s-a Încheiat cu prohibiția. În 1933, prin ratificare de către toate statele, Amendamentul numărul douăzeci și unu l-a revocat pe cel de-al optsprezecelea. La Convenția Legiunilor Americane din Detroit, Julius Stroh a scos cepul unui butoi poleit, cu bere Stroh din Boemia. Președintele Roosevelt a fost fotografiat sorbind un cocteil la Casa Albă. Iar pe strada Hurlbut, bunicul meu, Lefty Stephanides, a dat jos pielea de zebră, a demontat bodega din subsol și a ieșit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar nu a obținut nimic. Nu a folosit gărzile imperiale pentru a dispersa mulțimea, de teamă de a nu crea sentimentul asupririi. S-a retras în străfundurile Palatului și s-a afundat în gândurile sale stând pe tronul din Sălile Poleite, crezând că mulțimea își va da seama de greșeala pe care o face și că se va retrage. Dar a greșit gândind astfel. Nu știa că în fruntea răsculaților era un om mai priceput ca el în arta vorbirii, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sângele inocenților pereții albi ai holurilor. Auzind zarvă în Palat, Felix Amadeo a trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în Sălile Poleite, bănuind ce s-ar putea întâmpla în Palat. Când gloata a ajuns în Sala Tronului, Sala Poleită, nu mai era nimeni acolo. Au existat timp de mulți ani zvonuri conform cărora împăratul și suita sa ar fi ieșit pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în Sălile Poleite, bănuind ce s-ar putea întâmpla în Palat. Când gloata a ajuns în Sala Tronului, Sala Poleită, nu mai era nimeni acolo. Au existat timp de mulți ani zvonuri conform cărora împăratul și suita sa ar fi ieșit pe o cale secretă, dar soarta a făcut ca ei să se întâlnească cu un grup separat de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Requiescant in pace Dominus vobiscum et cum Spiritu tuo Requiem aeternam dona eis. Marea care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prea agitată. Dar tu i-ai citit toate celelalte cărți. — Nimeni nu ar putea să le citească pe toate. Am citit multe. Probabil prea multe. Zâmbind, Sammler goli plicurile și aruncă ghemotoacele În coșul Angelei de hârtii, din piele florentină, poleită. Achiziționat de mama ei În timpul unui tur. Cheilor le dădu drumul În buzunar, aplecându-se mult Într-o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șase pe patru picioare cu un apus în port și cu legenda: „Veniți, urmați-mă, a zis Iisus, și am să vă fac pescari de oameni!“. În cinstea Paștelui, sora mea improvizase o scenetă a patimilor pe televizor: un crucifix poleit, înconjurat de zece iepurași pascali chinezești cu bonete tam o’shanter pe cap. Cred că aici e de găsit adevărata devoțiune față de Dumnezeu a surorii mele: în accesorii. Cu ani în urmă, înainte de a-l cunoaște pe Dave, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o aură falsă de oarecari izbânzi, de false succese. Știam că toate sunt false. Știam că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți pierde totul, în beția unei nopți despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau înconjurat de o șleahtă de țigănci guralive agitându-și puradeii atârnați de țâțe. Că ajungi, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pământ, ca și cum ar fi fost rupți de prezent. Dispăruseră, Învăluiți de aripa cenușie, aproape neagră, a norilor. Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Khwaja-sara, ești așteptat de niște domni care vor să te vadă. Vino. La lumina unei lămpi, îl conduce pe Pran pe o scară de fier forjat spre o zonă a palatului decorată într-o versiune denaturată de baroc francez. Mulaje poleite strălucesc în colțuri și pe tavan. Frunze spiralate și înflorituri ușor obscene se încolăcesc în jurul oglinzilor care împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi dezorientante, înșelătoare. Pran este împins pe ușile duble, înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi foarte amabil, zice Vesey. Da, foarte, spune și sir Wyndham, așezându-se într-o parodie de scaun Luis al XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
separată Jonathan stă pe pat, rezemat de un maldăr de perne. Da, se simte mai bine, mulțumesc. Acest lucru i se datorează în mare parte lui Star, care a venit să-l vadă. S-a întins pe un fotoliu greoi, poleit, suflând fumul țigării pe fereastra deschisă. Dar nu doar prezența ei este revitalizantă (oricât de plăcută ar fi) ci felul în care vorbește despre Gittens. — Dumnezeule, Johnny, e atât de placid! Repetă mereu aceleași lucruri, ca o învățătoare! Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în mîinile lor șase sute cincizeci de talanți de argint, unelte de argint de o sută de talanți, o sută de talanți de aur, 27. douăzeci de pahare de aur de o mie de darici, și două vase de aramă frumoasă poleită, tot atît de scumpă ca aurul. 28. Apoi le-am zis: "Sunteți închinați Domnului. Vasele acestea sunt lucruri sfinte, și argintul și aurul acesta sunt dar de bună voie făcut Domnului, Dumnezeului părinților voștri. 29. Fiți cu ochii în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
urările. Turiștii de Anul Nou mergeau prin castel, privind prin toate camerele. Admirau ușile glisante ilustrate de Kano Eitoku, se uitau cu ochii mari la rogojinile tatami cu chenarele lor de brocart coreean și priveau, minunându-se, pereții lustruiți și poleiți. Gărzile mânau mulțimea prin poarta grajdului unde, în mod neașteptat, drumul era barat de Nobunaga și de câțiva slujitori. Nu uitați contribuția! O sută de mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii cu mâinile lui și-i arunca peste umăr. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pui trupul sub niște paravan și să le dai foc. Până atunci, nu lăsa inamicul să intre. În timp ce-i dădea aceste instrucțiuni, Nobunaga îl privea pe Ranmaru drept în ochi. Ușa de lemn era asigurată. Nobunaga privi un moment picturile poleite, încă intacte, de pe pereți. Un fir subțire de fum începea să se infiltreze de undeva, dar mai era câtva timp înainte ca flăcările să se răspândească înăuntru. „E vorba de o plecare. N-am de ce să mă grăbesc.“ Avea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare de Încântare. De fiecare dată când Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
primul etaj, mi-am dat seama că el n-avusese nici un amestec În alegerea copăceilor. Numai pe hol erau trei mese, pe ale căror tăblii se aflau din belșug bibelouri și alte objets d’art. În jurul meselor erau adunate scaune poleite cu aur, pe podele erau așezate straturi groase de covoare, iar tablourile se Înșirau până la jumătatea pereților, În straturi, așa cum atârnau odinioară În muzeele victoriene. Din câte Îmi puteam da seama, zugrăveala era verde pal, dar pereții erau Într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
înțepător, de familie; abia seara îmi dau seama că uitaserăm să cumpărăm decorațiuni pentru tort, așa că merg repede la supermagazin, nu reușesc să mă hotărăsc în fața raftului, ce ar fi mai potrivit, bombonele colorate sau ursuleți de marțipan, sau inimioare poleite, poate că este totuși exagerat să decorezi cu inimioare un tort în formă de inimă. Simt deodată cum un os înțepenit mă izbește, fruntea mi se lovește de raft, mă întorc pentru a-i atrage atenția femeii aceleia tinere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cuvioșii Sfinți Părinți, Proorocii și Mucenicii isihaști, din Vechiul și din Noul Testament, sub ramuri de măslin și de finic, păstrau o tăcere mormântală, încordată, ca și când s-ar fi pregătit să se pogoare, dintr-un moment în altul, din lăcașurile lor poleite, din fresce, de deasupra stranelor și să-i ia la rost, cu temei, pe neobrăzații musafiri. Sus, la baza cupolei mediene, în medalionul Liturghiei Îngerești, porumbelul Sfântului Duh pornea cu ciocul în picaj, asemeni șoimului, într-o neobișnuită postură beligerantă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ștreangurilor... Cum nu mai erau decât vreo sută de metri până acasă, Grigore coborî, plăti și continuă drumul pe jos. A doua casă din strada Argintari era a lor, adică a ei, a nevestei lui. Grilajul de fier cu vârfurile poleite avea o poartă monumentală la mijloc. În fața casei, o grădiniță îngrijită, cu câteva ronduri de flori, cu poteci prundite. Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor mai ales prin scara de marmoră roșie apărată sus de o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capitalei. Apoi ajunseră la Amara. Satul, mai mare, era copleșit de aceeași sărăcie, cu aceleași căsuțe coperite cu paie, aceleași ogrăzi pline de bălării. Grigore însă atrase atenția lui Herdelea, cu o mândrie nedisimulată, asupra bisericii de piatră cu turnul poleit, ridicată de bunicul său, și asupra școlii noi, clădită de tatăl său, iar într-o ulicioară, pe stânga, îi arătă și conacul moșiei Vaideei, în care locuia arendașul Cosma Buruiană și care fusese casă de argați înainte de a se fărâmița
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în rest, piața cu pricina este cea mai mare sorcovă ofilită pe care mi-a fost dat să o văd vreodată. Însoțind, probabil, marele ou tradițional, cîteva gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]