740 matches
-
jucăriile acestea? Aceasta se poate numi în serios o politică constituțională? Ne mărginim a pune întrebările, lăsând ca opinia publică să le dea răspunsul. [ 22 februarie 1880] {EminescuOpXI 38} ["N-AR FI GREU DE POLEMIZAT... N-ar fi greu de polemizat în ziaristică dacă am avea a face cu rațiunea, nu cu voința adversarilor noștri. Cine nu poate să înțeleagă aceluia îi mai putem subveni lipsurile traducând ceea ce voim să-i zicem în termeni mai concreți, dar pentru cine voiește să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care adversarii noștri le făceau la rândul lor alegătorilor pentru a nu le ținea. Asemenea toate deducerile și insinuările, subțiri ale organului marelui om de stat sânt căutare de nod în papură. {EminescuOpXI 39} 2. ["N-AR FI GREU DE POLEMIZAT... "] "Timpul" 23 februarie 1880. "Presa" mai citează un pasaj din program cu următoarea obiecțiune: Ca clasele de jos ale societăței să fie protegiate contra esploatatorilor și contra neprevederei lor. Dar cari sânt clasele de jos și cari cele de sus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de calibrul acelor roșii de cari țara Românească din nefericire e plină, de cari Moldova a fost scutită pîn-acuma, îi asigurăm că nici nu ne-am fi dat osteneala de a răspunde cu o silabă măcar la observările lor, precum nu polemizăm nici cu "Telegraful", nici cu "Democratul" sau "Curierul de Galați". Noi întrebăm pe confrații de la "Unirea" câteva lucruri la cari nu cerem nici un răspuns, căci facem întrebările numai pentru a le pune ad oculos deosebirea ce voim s-o stabilim
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și din când în când ironică. Desperarea trebuie căutată cu totul într-altă parte decât într-aceea a partidului conservator. Atunci când vom fi deznădăjduiți, crează-ne confrații vom avea alte lucruri, mai bune poate de făcut decât acela de a polemiza cu gazetele guvernamentale. Dar să vorbim franc. Toate tendențele câte ni le atribuie "Steaua Romîniei" sânt o pură invenție pe care ne-ar plăcea s-o atribuim căldurii escesive și lipsei de băi de apă rece care domnește la Iași
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al pământului lor nu se pot câștiga decât prin respectul pentru naționalitatea lor, astfel cum se prezintă ca limba, ca tradiție religioasă, ca datină și obicei, {EminescuOpXI 338} 18. "Romînul", "Presa", "Observatoriul", "Vocea Covurluiului", "Democrația națională", "Telegraful", ziare cu care polemizează Eminescu. Daca acest singur punct ar fi câștigat n-am vedea într-adevăr nici o greutate în punerile la cale de natură economică. Când am ști că limba și naționalitatea noastră se bucură în Austria de aceleași favori de cari se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
României disprețul celorlalte naționalități din Orient, este oare posibil să avem însemnătatea și să prezintăm greutatea națională cari singure ne-ar putea asigura un avantaj serios în orice eventualitate? Iar la 12 septembrie 1875 foaia d-lui C. A. Rosetti, polemizând cu "Presa", zice următoarele: Nu numai astăzi, ci totdeuna "Romînul" a predicat o confederațiune cu popoarele de dincolo de Dunăre; colecțiunea lui, de la fundare și până astăzi, este martură. Iată dar rețeta foii franceze din fir în păr în colecția "Romînului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acestea cititorilor în ziua când trupele taberei intră în capitală, mândre de munca lor, și inspirând tuturor o bărbătească încredere în viitorul țării. [ 12 octombrie 1880] {EminescuOpXI 368} OBSERVAȚII POLEMICE Între multele neplăceri ale ziaristicei e și aceea de-a polemiza cu organe a căror voință e dictată de mai nainte de cine știe ce interese necunoscute. Stat pro ratione voluntas. Astfel de ex. întîmpinăm în "Neue freie Presse" din Viena nălucirile vrunui obscur corespondent de gazetă care atribuie partidului conservator din România
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sunt însă suficient de clar definite: par să fie avute în vedere cele estetice, dar mixate cu elemente de sociologie a literaturii și cu tematica operei literare. Revista protestează împotriva reclamei în literatură, mai exact împotriva „personalităților de reclamă”, și polemizează acid cu autorii momentului (Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu, Corneliu Moldovanu, A. de Herz ș.a.). Respinge, de asemenea, poporanismul („cuvânt [...] care după atâția ani de zile n-a căpătat încă puterea de-a cuprinde într-însul o realitate morală” - O revistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287899_a_289228]
-
perspective adecvate asupra specificității discursului științific și, respectiv, celui literar: limbajele sunt diferite, stilurile și codurile de asemenea și, de aici, diferențierea semnificațiilor. Theodor Codreanu urmărește însă o revalorizare "științifică" și nu una estetică; de pe poziția acestui scientism sui-generis, autorul polemizează cu aproape toți exegeții de până acum ai lui Eminescu, "corectând", totul, de la G. Călinescu la Eugen Simion, de la Eugen Todoran la Dan C. Mihăilescu, de la Mihai Drăgan la I. Constantinescu, de la Edgar Papu la Ioana Em. Petrescu și Marin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rezuma în capacitatea cu care acesta și-a devansat epoca, el întruchipând la superlativ tipul de om din cultura românească racordat la cele mai exigente standarde europene. Totodată, consecvent demersului său exegetic, criticul îl plasează pe Eminescu în contemporaneitatea noastră, polemizând eficient cu detractorii săi și anihilându-le elucubrațiile. Despre naționalismul, antisemitismul și antidemocratismul poetului și ziaristului, atacurile de astăzi înseamnă a doua sacrificare a genialului creator care, în deplina cunoaștere a realității impuse de forțe oculte, el însuși se socotea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ochii noștri, în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic în destinul culturii române. În Ontologia arheității, polemizează cu aserțiunea eronată că Eminescu ar depinde, potrivit comparatiștilor și priorităților "izvorâte", cum le califica disprețuitor Călinescu, de modele străine. Dar știut este că poetul avea o capacitate de asimilare culturală neobișnuită și nu și-ar fi permis să importe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modest, cu privire la Eminescu, criticul Th. Codreanu atrage atenția asupra nereușitelor de ordinul evidenței, fără a fi cu orice preț demolator. (Obstacolul prețiozității Felicia Giurgiu). Este semnul unei eleganțe necesare în spatele căreia criticul se simte bine. Mai puțin elegant este atunci când polemizează cu postmoderniștii, patetismul ieșind ușor la suprafață, iar argumentația fiind mai degrabă gestuală decât fundamentală, deși criticului îi stau la îndemână toate mijloacele. În esență, cartea lui Theodor Codreanu este expresia unui spirit sistematic... Demonstrațiile și susținerile unor puncte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asemenea mod de a-și construi discursul critic și ipostaza de profesor a criticului. De altfel, atunci când profesia "îl trădează", el face apel la formule împământenite de școală, precum aceea a imaginii unui Eminescu, romantic întârziat. Dar, chiar și atunci când polemizează patetic, el ajunge uneori la concluzii oarecum paradoxale: "antinomiile receptării" la Eminescu, afirmarea-negarea au până la urma darul de a ivi ceva "sporitor de ființă". După care-l citează, în cele din urma, pe Valéry ca pe un suprem și liniștitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
literare. Theodor Codreanu face un periplu exegetic destul de lung, urmărind în oglinzi paralele ce au scris alți critici spre a determina propriile obiective ale analizei spre a-și găsi astfel "declicul" hermeneutic, cheia deschizătoare a căilor de acces, spre a polemiza din mers și a contura în consens sau în disensiune cu alții portretul paradigmatic al poetului. După ce ne inventariază cele două cărți cu multă atenție la nuanțe și alte repere critice, basarabene (Druță, Damian, Vasilache, Dolgan, Țurcanu, Palladi, Burlacu, Bantoș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Câtă zăpadă și câtă țară în copilăria mea! În consecință, Basarabia nu poate fi altceva decât un copil. Numai că un copil în scutece de sârmă ghimpată, rupt de la sânul mamei" (op. cit., p. 216-217). Am putea spune că Theodor Codreanu polemizează cu Mihai Cimpoi privitor la principiul central al liricii vierene. Dacă pentru M. Cimpoi motivul maternității reprezintă punctul central, Th. Codreanu promovează un alt punct de vedere, anume principiul infantil, cel al copilăriei. Relevante sunt interpretările făcute la poemele Pădure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
știe, de timpuriu, fără rest, tradiționalismul ("Sunt un scriitor tradiționalist. Romanul este pentru mine o specie narativă conservatoare, relativ stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și kominternistă"), să nu fie totuși, acesta, altceva decât "izolaționism, autarhie mortificatoare, stagnare", să nu fie el tocmai din contra: "posibilitatea inovărilor firești, organice, ferite de riscurile artificiale, manieriste"? Tradiționalismul, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de intoleranții noii ideologii internaționale: "A nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de intoleranții noii ideologii internaționale: "A nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare! Să-ți păstrezi calmul față de "setoșii de sânge" ai unei dogme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare! Să-ți păstrezi calmul față de "setoșii de sânge" ai unei dogme "minoritare" exclusiviste, intransigentă cu orice fel de majorități, în primul rând, cu cele naționale, și, pe deasupra, să polemizezi cu ei "cu simpatie" presupune o mare, copleșitoare strădanie. Oricum, în finalul lecturii constatăm că polemicile lui Theodor Codreanu nu prea "mustesc" de simpatie față de inamicii arheului național și "Mitläufer"-ii (tovarășii de drum, ori, într-un limbaj bine cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
slujind o cauză nobilă, sobrietatea textului, felul pedestru de curgere a gândului, meticulos, pe îndelete, neabătut, cu hotărâre și cu generozitate totodată. E proba cea mai convingătoare, probabil, a unei înalte dignități intelectuale și etice. Cu cine și cu ce polemizează, concret, Theodor Codreanu, pe cine îl ia drept arbitru și ce îi servește ca argument de sprijin și criteriu al adevărului? Ținta polemicilor sale este, parafrazând o binecunoscută "profeție" a "Manifestului comunist", noua stafie care bântuie deja nu numai Europa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei dezlănțuiri de blamuri și blasfemii? Iată însă că subtilul polemist de la o margine de țară le găsește clenciul, prinde în ele latura de fond, temeiul lor ideologic: "Vajnicul justițiar polemizează ...nu cu bolșevismul, ci cu martirii din pușcării, cu Mircea Vulcănescu, ...cu Mircea Eliade și cu Lucian Blaga, cu Noica". Și celelalte acuze la adresa românilor sunt respinse cu o statornică tărie a argumentului, găsind, corect, că "viciul de gândire al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a Polemicilor sale: "Omul nu este niciodată victima lui Dumnezeu, Dumnezeu este totdeauna victima omului". E ceea ce spune și Părintele Savatie Baștovoi cu un titlu recent de carte: Diavolul este corect politic. "Metaliteratură", nr. 3-4, 2011 Ion BELDEANU " A nu polemiza cu ură" Nu ezităm a afirma că în aceste pagini, Theodor Codreanu își creionează direcțiile de acțiune ale strategiei sale precizând, între altele, că în disputele existente în presa literară se află, de fapt, "deliciul vieții literare și culturale". Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
niciun spor de adevăr", mulțumindu-se cu așa-zise "victorii personale", ce reprezintă în fond nimic altceva decât banale "câștiguri narcisiste". Edificator rămâne răspunsul pe care Theodor Codreanu îl formulează la observațiile menționate și care înseamnă, în esență, "a nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții", unicul criteriu pentru abordarea disputelor propuse fiind și rămânând susținerea și, deci, propulsarea adevărului. Și încă o precizare necesară: aici trebuie căutată cauza pentru care cele mai multe polemici derulate în cultura românească au eșuat, dovedindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lector 340 POLEMICI "INCORECTE POLITIC", RÂMNICU-SĂRAT, EDITURA "RAFET", 2010; EDIȚIA A II-A, ADĂUGITĂ, IAȘI, EDITURA "ȘTEFAN LUPAȘCU", 2011, COLECȚIA "RADIOGRAFII: 21" Mircea DINUTZ Theodor Codreanu "Polemici "incorecte politic"" 341 Andrei ȚURCANU Polemici "incorecte" politic 343 Ion BELDEANU " A nu polemiza cu ură" 352 ION BARBU ȘI SPIRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ MODERNĂ. ERMETISMUL CANONIC, BUCUREȘTI, CURTEA VECHE PUBLISHING, 2011, COLECȚIA "ȘTIINȚĂ, SPIRITUALITATE, SOCIETATE" C.D. ZELETIN O carte de excepție privitoare la Ion Barbu 354 Anca MĂGUREAN Ion Barbu sau limitele interpretării critice 357
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înjurături din presa română. Nu fac parte din nici un partid. N-am fost niciodată implicată în vreo mișcare politică. M-am ocupat mai ales de munca mea. Ca jurnalist, am făcut numai observații critice, niciodată de pe poziția unui partid. Am polemizat în jurnalele suedeze numai cu Ana Maria Narti, atunci când mi s-a părut că judecata ei asupra evenimentelor înclina prea mult spre stânga. Nu-mi plac violența și revoluțiile. Acesta e felul meu liberal. Aș vrea ca lucrurile să evolueze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]