738 matches
-
Deși subiectele lor, de o diversitate de tabloid, ar indica cu totul altceva. Despre orice ar scrie însă, autorul vrea să spună întotdeauna mult mai mult, există mereu o fabulă, ascunsă sau nu, explicită sau implicită. Lista celor cu care polemizează Alexandru George e mai lungă decît numărul textelor, iar părerile sale de multe ori șocante ar depăși, dacă ar fi să le rezumăm, spațiul paginii. Mai important însă mi se pare a descoperi cîteva linii de forță, a spune în
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
puținii moraliști pe care îi cred și îi admir fără rezerve. Alexandru George nu generalizează niciodată enervant, în felul în care o fac aproape toți venerabilii noștri. Nu caută "specificul național" nici în literatură, nici în viață. Alexandru George nu polemizează anonim. întotdeauna atacurile sale au andrisantul cunoscut, nu ocolește niciodată nume, nume sonore, mituri ale societății noastre culturale. Și nu o face niciodată pentru a se afla în treabă, ci întotdeauna pare că spune întocmai ce ne șoptește și nouă
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
Europă Centrală și de Est sedusă de politici totalitare. Numeroși intelectuali s-au opus obscurantismului ideologic și crimei politice. Cîteva dintre marile personalități ale vremii (Eugen Lovinescu și aproape toți criticii literari de seamă, apoi, Zeletin, Ralea și alții) au polemizat cu ortodoxismul, cu dacismul, cu Garda de Fier și cu naționalismele de toate spețele. Conduita pro-occidentală este perfect identificabilă în interbelic. Cultura română majoră a epocii se naște din ea. în parte, impresia că printre intelectualii români de odinioară au
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
felul cum concepea el istoria civilizației române, ci și de întreg modul lui de a se raporta la lume. Obscurantismele și extremismele interbelice au avut puțini adversari mai tenace decît el. Deși profund pesimist, Lovinescu s-a crezut dator să polemizeze cu toate ideologiile care amenințau progresul și chiar ființa națională (uneori chiar în numele ei!). I-a combătut deopotrivă pe tradiționaliștii ca Nicolae Iorga, Pamfil Șeicaru, pe ortodoxiștii ca Nichifor Crainic, pe adepții legionarismului, pe spiritualiștii din noua generație, pe marxiștii
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
comerciale". Și mai departe: ""Specificul" acesta: prioritatea acordată activităților intelectuale față de cele fizice - îl au evreii în comun cu toate popoarele ridicate la nivelul culturii adevărate. Proporțiile, "diferențele de grad", nuanțele - nu știrbesc cîtuși de puțin adevărul acesta general". Apoi polemizează, cu argumente valabile, cu opiniile știute ale lui Werner Sombart despre evrei și spiritul lor comercial. După care se oprește analitic asupra ipostazei antisemitismului religios, stăruind asupra faptului că religia creștină s-a născut în spațiul iudaismului și că Apostolul
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
este multiplă, exploatată la maximum și eficient. Chioșcul este refugiu, este departe de ochii celorlalți, aici se bea ceai sau vodcă, ziua sau noaptea, dar liniștit, aici iau foc sufletele și tot aici se sting, aici se filosofează și se polemizează, au loc, ca pe o estradă, spectacole de bîlci, cu încăiereli și bătăi în toată regula. Locul acesta trăiește și el și se dezmembrează, încet-încet ca și sufletele celor ce-l năvălesc. Un alt lucru prin care spectacolul a cîștigat
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
și criticului Gh. Grigurcu (n. 16 aprilie 1936). Cassian Maria Spiridon îi schițează un portret amplu și înțelegător, iar Adrian Dinu Rachieru se ocupă de critica de poezie a lui Gh. Grigurcu într-un articol cu va urma. Criticul însuși polemizează cu Ion Simuț pe tema canonului și a revizuirilor, reiterînd puncte de vedere pe care le cunoaștem, parte din ele publicate chiar în România literară în anii din urmă. Pledoarie pentru stagnare se intitulează textul împotriva lui Ion Simuț. Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
poetul i-a scris criticului să o reediteze, el, pe a sa din 1883/1884. Exceptînd episodul din 1890 al ediției Morțun prima ediție care e polemică voit cu cea maioresciană e, din 1893, și e semnată de A.D. Xenopol. Polemizează cu aserțiunea lui Maiorescu din prefața ediției din 1889 că boala lui Eminescu fusese ereditară ("Cine l-a înnebunit pe Eminescu, căci contest cu energie că el să fi înnebunit de la sine? L-a înnebunit țara lui, poporul lui ce
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
mult mai implicată în contingent, și de aceea lipsită de valoare și de durabilitate. "Marxista" universitate americană a produs în ultimele decenii valuri de teorii care de pe țărmul opus al Atlanticului par isterice și mediocre. Nu m-aș încumeta să polemizez cu aceia care nutresc asemenea convingeri dacă exemplul ales ar fi, să zicem, critica postcolonială, sau așa-numita queer theory. Dar reacționez la rîndul meu cu iritare cînd aud sentințe implacabile care reduc toate eforturile intelectuale din Statele Unite la o
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
Homer mai doarme câteodată! Regizorul Terence Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să șocheze, nu polemizează cu textul. Ample mișcări de aparat rimează cu analitice prim-planuri. Povestea tinerei newyorkeze Lily Bart - inteligentă, ambițioasă, orgolioasă, independentă, dar săracă - nu e foarte originală și nici neașteptată. Distrugerea ei de către o lume - înalta societate newyorkeză de început de
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
adresează umbrei mamei lui, reconstituind întîmplări disparate, al căror înțeles deplin i se dezvăluie în momentul recuperării prin amintire, prin evocare. Cu fiecare pagină avem însă și radiografia traumei psihice, mai edificatoare decît a medicilor specialiști (cu care personajul nostru polemizează la un congres), posibilă doar datorită constantei afecțiuni și al des-pomenitului al șaselea simț, ce făcea din ei două glasuri cîntînd o piesă muzicală pentru o singură voce. După decesul mamei, fiul va proceda exact cum ar fi dorit ea
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
ironică posedă în cuprinsul versurilor în chestiune și o conotație de morală socială, ca o tentativă de reechilibrare a unei existențe ce-și asumă marginalitatea. Ființa periferică, deposedată de rolul ce s-ar cuveni a-l juca, cel al autenticității, polemizează cu centrul abuziv, predispus la manifestări parazitare, al convenției prezumțioase. între eul poetic cu o situare lăturalnică și lumea asupra căreia se răsfrînge acest centru mai mult ori mai puțin corupt prin artificiu se instituie o tensiune pe care ironia
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
rău conceput. De la titlu: despre cu totul altceva e vorba în articol decît spune titlul. Și anume despre oportunismul arătat de G.C. în anii de imediat după războiul al doilea, cînd, colaborînd (sau editînd) ziare și reviste de inspirație peceristă polemiza cu partidele istorice pe temele menționate de dl Schifirneț. O astfel de polemică a dus-o contra lui Corneliu Coposu, acuzat de neolegionarism. În contextul anilor '45-'47, acuzația era mortală. Firește că tînărul lider penețist nu gîndea ca un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
preocupat de mitul faustic. Iar atunci când Faust vorbește de organizarea cerului în sfere, despre spiritul Paștelui și despre corul îngerilor, este posibil ca autorul să trimită la Johann Georg Hagelgans, Sphaera coelestis mystica (1739). În fine, când Wagner și Faust polemizează despre „al vremurilor duh” (Geist der Zeiten), versurile trimit la conceptul hegelian Zeitgeist / genius seculi, atât de dezbătut în epocă și ironizat de Herder: „Este el un geniu, un demon? sau un strigoi, un înviat din vechi morminte?, ori poate
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
cu nepermise intruziuni, cea de-a doua, din anii ’70 -’80, integrală, dar cu mari omisiuni și traduceri greșite din germană, ca să nu mai vorbim de croșetele cenzurii. În tot acest timp, s-au scris biografii și monografii, s-a polemizat cu Maiorescu, ba chiar, de la criticii realist-socialiști la noii emuli de azi ai lui Gherea (trecând prin inevitabilul Mihai Ungheanu), i s-a spus „adio” întemeietorului criticii românești și, totodată, „degetului său de lumină”, cum spunea Lovinescu, reprezentat de autonomia
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
putem pe nevoiași, să dăruim. Partea tristă este că oriunde mă uit în jur nu văd decât oameni cenușii, triști, apăsați de griji, deprimați, complet imuni la moșii crăciuni care le surâd din vitrinele luxoase ale magazinelor. Nu vreau să polemizez inutil, parcurgând toate subiectele arzătoare și actuale din presă, sunt alții mult mai competenți care-o pot face mai rapid și mai bine. Una peste alta, treaba nu-i a bună deloc. Iar noi nu avem prea multe opțiuni. Putem
Să auzim doar de bine! [Corola-blog/BlogPost/97919_a_99211]
-
păcătui. De ce nu? Fără păcatele noastre Domnul ar fi șomer. „Cu mâine zilele-ți adaugi”, ai multe vieți, de ce nu m-aș bucura de râsul unui copil? 24 ianuarie 2015 Arta îndobitocirii și arta îndoielii. Cel mai greu este să polemizezi cu un stultor. Mai cu seamă dacă are și vagi cunștințe de cultură. Pe Net se vede clar diferența și excelența. Am visat că eram la o adunarea a scriitorilor și nu prea vorbeam cu nimeni. Toți erau foarte preocupați
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
fiecare ins are aici o opinie diferită, mai ales cei care citesc orișice text (nu doar pe acesta de față) nicidecum pentru a-l urma și înțelege pe autor, ci doar pentru o confirmare a propriului monolog sau pentru o polemiza imaginar întru salvarea propriilor idei (o postură psihomentală iarăși tipică egocentricului și belicosului european). Numai că, într-un film precum Ice Age 4: Deriva Continentelor, poziția morală/moralizantă americană, punând apocalipsa Terei pe umeii Europei, vrea să indice „natura răului
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
Aderca: "Bine știu - și-aștept cu spaimă - / Că din primul pas în lume,/ Lumea ai s'o schimbi." La fel cum a schimbat lumea literelor o colecție subțire, ordonată, cu tablă de materii la sfîrșit, pe autori și pe genuri, polemizînd discret, în tablete de jumătate de coloană, întotdeauna sub zodia deplinei civilități, și ducîndu-și programul cu o încredere nesmintită, prin atîtea bătălii, în utilitatea, dacă nu dreptatea, cauzei ei. Prin nu mai mult de 150 de pagini - o efemeridă... - publicată
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
mirosuri abstracte, inaccesibile chiar și celor mai rafinați fabricanți de parfumuri. Parisul e o carte poate fi considerat un adevărat recital Nicolae Balotă, un spectacol cu un singur interpret, inepuizabil, care reflectează în fața unor vechi monumente, râde la comediile franțuzești, polemizează cu Sartre sau cu adepții de azi ai marxismului, privește luna roșie și se gândește la violența care domină secolul douăzeci, încearcă să înțeleagă tânăra generație, își aduce aminte de propria sa tinerețe, mărturisește ce cărți l-au influențat ș.
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
autosemnifică într-un proces continuu la care actantul poetic participă în mod involuntar, fiind obligat la aceasta de evoluția firească a formelor de expresie" (p. 588). Un alt prilej lămuritor se ivește în secțiunea rezervată lui Ilarie Voronca, unde criticul polemizează cu modul de înțelegere călinescian, bazat pe croceanism, conform căruia conceptul de poeticitate se oprește la sens, transpunerea unui sentiment și transmiterea unei emoții. În replică, Marin Mincu etalează o concepție modernă despre poezie "ca act semiozic" (p. 400). Dacă
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
urmărită cu obstinație. Dimpotrivă, în toate documentele programatice ale grupării cerchiste apare evident un mod particular de a (re)gândi tradiționalismul. Se adeverește încă o dată ideea călinesciană că, în secolul XX, opțiunea tradiționalistă a poeziei e o formă de modernism. Polemizând cu sămănătorismul și naționalismul redeșteptat în timpul celui de-al doilea război, gruparea cerchistă se revendică de la o tradiție mai profundă, îndepărtată în trecut și, pe cât se poate, fără legătură imediată cu prezentul și conjuncturile politice. Esențializarea tradiției înseamnă pentru cerchiști
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
case, de cine și ce cîntă la Ateneu, sau la Londra, Praga, Viena, Paris, de ce se scrie pe pămînt, de cum se face jurnalism, de ce este o ambianță valoroasă. Veneu unii la alții, mergeau la cîrciumi și vorbeau despre toate astea. Polemizau, se supărau, se bucurau, reveneau, bîrfeau. Trăiau împreună. Efervescent. Comunitățile existau și erau, încă, bine definite. Pulsul unei vieți reale, cu toate ritmurile firești, cu patimi și secrete, cu suișuri și coborîșuri, cu devieri de tot felul animau zilele și
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
are parte Radu Aldulescu -, și inamicii mediocri - Constantin Barbu ține capul de afiș -, și pe sine însuși în perioadele de nevroză politică. La fel de puțin indulgent se arată, însă, a fi, atunci când nemulțumirile sale au circulație mediatică, editorială sau măcar revuistică. Polemizează, de pe poziții de naturalețe jucat cordială, cu noii intelectuali de stânga, se indignează în fața gafelor gramaticale pe care le comit redactorii singurului post de televiziune cultural, se distanțează de viziunea simplificatoare a unor critici literari cu - altminteri - admirabile cunoștințe de
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
detectiv în decodarea unor expresii populare licențioase, autorul pătrunde și în lumea virtuală, a chat-ului și messenger-ului, studiind cu atenție noile jargoane. Seriozitatea nu mai e însă jucată, ci maximă în două texte de facturi diferite, unul, Despre nedreptate, polemizând cu Gheorghe Grigurcu ("A fi scriitor te apără de orice nedreptate sub raportul judecății literare. Pentru că scrisul e o bucurie pe care ți-o faci în primul rând ție însuți."), iar celălalt pornind de la analiza tot a unor reviste glossy
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]