610 matches
-
primi titlul de Doctor honoris causa al Universității Ovidius din Constanța în luna mai a.c. Ceremonia, care trebuia să aibă loc anul trecut, a fost amânată din motive de sănătate. Printre nenumăratele povești ce se întrepătrund, precum părțile unui op polifonic cu variațiuni, în Ordinea naturală a lucrurilor, roman a cărui traducere românească va apărea în curând la Humanitas Fiction, se află și această poveste de dragoste - fără viitor nici happy end - dintre un bărbat matur și insignifiant, împovărat de multe
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Persoanei întâi singular, a individului închis în sine, i se preferă pluraul noi, cu o voință de contopire cu uriașul flux colectivist: Noi vom cânta marile mulțimi agitate de muncă, de plăcere sau de revoltă; vom cânta mareele multicolore și polifonice ale revoluțiilor în capitalele moderne; vom cânta vibranta fervoare nocturnă a arsenalelor și șantierelor incendiate de violente luni electrice; gările lacome, devoratoare de șerpi ce fumegă"... O nouă sensibilitate, tutelată de vitalismul dionisiac al lui Nietzsche transferat în mediu urban
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
și într-o paranteză din text, pentru ca în rest să dezvolte o apologie a solemnității, aducând ca martori nu mai puțini de 29 de scriitori și filosofi străini și români, unii numiți de două, de trei ori. E un "monolog polifonic", cum se numește un volum din 1991, un privilegiu al apropierii prin depărtare. Jurnalele de lectură ale lui N. Steinhardt dau la iveală erudiție vastă și contact intens cu tainele lumii. Pofta intelectuală și elogiul vieții l-au făcut extrem de
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
Proba de instrument compusă din: a) un studiu, din trei studii propuse de candidat, de nivel de dificultate cel puțin al programei ultimei clase de gimnaziu, ales prin tragere la sorți de către acesta, executat fără partitură; ... b) o piesă polifonică la trei voci, la alegerea candidatului, interpretată fără partitură. ... Notă: Proba se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă, calculată ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate separat la punctele a) și b) . Proba a
ANEXE din 31 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259155]
-
notele acordate separat la punctele a) și b) . ... 8. Pian Proba I Proba de instrument compusă din: a) un studiu la alegere având nivelul de dificultate cel puțin al programei ultimei clase de gimnaziu, interpretat fără partitură; ... b) o piesă polifonică la două voci, executată fără partitură, la alegerea candidatului; ... c) improvizații la instrument pe o temă dată de comisie. ... Notă: Proba se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă, calculată ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din
ANEXE din 31 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259155]
-
și hedonist, cum pare să arate Havana lui Cabrera Infante, fără să exagereze în direcția autohtonizării prea apăsate dar reușind totuși să dea o reprezentare foarte bună în limba română a unei cărți care-mi închipui că sună teribil de polifonic în original. Plăcerea cu care se citește romanul lui Cabrera Infante se hrănește într-o bună măsură și din tema puternic pop-cult: Cuba prerevoluționară în epoca celebrei rumbe către care duc toate străzile animate, înecate în zăpușeală și răcorite de
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
moscovit cu „Lohengrin"... Kandinsky a fost totodată legat printr-o strânsă prietenie de Arnold Schonberg. Structurile sale pline de ambiguități spațiale și coloristice, create prin suprapunerea unor celule elementare - în „Compoziție nr. 7", de pildă - pot fi comparate cu aglomerările polifonice pline de tensiuni disonante nerezolvate ale compozitorului. Ca și Frank Lloyd Wright, Kandinsky a crezut ferm în artă ca manifestare a unei experiențe spirituale. Nevoia sa de a depăși limitele figurativului a fost la fel de mult legată de muzică pe cât a
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
personaje sunt proiecții ale propriei mele persoane. L-am citit pe Bahtin, care a scris o carte despre Dostoievski, un studiu despre poetica acestuia, care avansa ideea că toată scrierea este poezie; Bahtin nu recunoaște existența prozei, toată literatura fiind polifonică. Toate dezbaterile se derulează mereu asupra identificării autorului cu eroul, o persoană, purtând simpatia și identificarea, celelalte fiind considerate ca opozante. Atunci am înțeles că eu și criticii mei aveam o concepție foarte diferită despre artă: nu înțelesesem niciodată despre
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
persoană, purtând simpatia și identificarea, celelalte fiind considerate ca opozante. Atunci am înțeles că eu și criticii mei aveam o concepție foarte diferită despre artă: nu înțelesesem niciodată despre ce vorbeau, pentru ce mă blamau - era vorba de un roman polifonic. Cu această formulă a lui Bahtin am putut să mă caracterizez eu însămi cu o identificare difuză: identificându-mă atât cu binele cât și cu răul, cu negrul și cu albul. Nu există nici un personaj în cărțile mele care să
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
la Premiul Booker pentru literatura rusă și recompensat cu Premiul Médicis Étranger. Cărțile sale s-au tradus până în prezent în peste treizeci și cinci de țări și i-au adus un număr impresionant de premii și distincții literare. În extraordinarul său roman polifonic, Daniel Stein, traducător (2006), Ludmila Ulițkaia oferă cititorilor o imagine caleidoscopică a lumii de azi, o lume apăsată deopotrivă de povara trecutului și de dilemele prezentului, o lume în care până și elanul generos al lui Daniel Stein este sortit
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
iar aceasta atât în genurile muzicii baroce și clasice, cât și în genul atât de particular, de popular, al song-ului american. Desigur, repertoriul bachian al orgii rămâne predilect; inclusiv în alegerea programului de recital. Creațiile bachiene de structură prioritar polifonică - mă refer la Preludiul și fuga în mi bemol major, sunt orientate pe direcția unei spectaculozități elocvente ce vizează construcția mare, grandioasă, a lucrărilor; preludiile de coral, partea lentă a Concertului în la minor, o genială transcripție după Vivaldi, sunt
O suită de concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6699_a_8024]
-
distopică din Dezordinea preventivă. Matei Vișniec jonglează cu teoria omului care are nevoie de scenarii utopice pentru a-și vindeca depresiile constitutive. Dezordinea preventivă face apologia libertății și a democrației uzând experimente distopice dintotdeauna. Cititorul este angrenat într-o narațiune polifonică, din care extrage rețeta unei mult dezbătute morți a utopiilor. Ambiția lui Matei Vișniec pare a fi și justificarea unei nuanțe din criza artei contemporane. Dezordinea preventivă este o frumoasă pledoarie pentru „monada orfelină” - cuvântul, dar și pentru poezie. Leily
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
și chiar totalitară, dacă ne gândim că nu-i permite să se exprime decât unei unice voci. Romanul este, el, democratic. Apariția lui în istoria literaturii e legată de democrația politică. Povestirea fiind monologică, romanul este dialogic. Bahtin îl numea polifonic. În romanul modern, vocile pot fi individualizate și prin construcție, cum a procedat primul Camil Petrescu, în Patul lui Procust, și apoi Dana Dumitriu în Întoarcerea lui Pascal sau J.M. Coetzee în Jurnalul unui an prost, ca să rămân la aceste
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
nu susținea Camil Petrescu că nu e cinstit să vorbești decât la persoana întâi? Cel care ne convinge o dată în plus, și paradoxal, că polifonia face romanul este Proust în uriașul lui monolog în care reconstituie timpul pierdut: deși momentele polifonice par rare (capitolul despre Swann, acela despre moartea lui Bergotte), întreg romanul nu e altceva decât exprimarea unui cor imens prin intermediul unei singure voci. Are dreptate Pamuk: „Arta romanului reprezintă îndemânarea de a vorbi despre tine însuți ca și cum ai fi
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
și poet sefard, ilustrează un pluralism cultural autentic în Spania sec. 14. Extraordinar apare un erou al lui Vargas Llosa, care-și reconstruiește profilul iudeo-peruvian prin contaminarea cu acela al unui mic trib amazonian, machiguengas, dobândind, în final, o identitate polifonică și dialogică. Este un exemplu de „gândire slabă” eficientă: prin cordialitate, interlocutorii pot depăși (învinge) ușor ideologiile contrastante ale discursurilor lor. Demn de remarcat este faptul că autorul discută contribuția românească în literatură (prin reprezentanți precum Gellu Naum, Norman Manea
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
trupului, dar și cu o inteligență reflexivă peste medie, secondată strâns de cuvânt. Nu Șeherezada îmi vine în minte în primul rând, chiar dacă trimiterea e directă, și nici nimfomania ca patologie. Ea, eroina, este un construct epic, un mecanism compozit, polifonic, livresc și confesiv: își povestește cuceririle ca-„într-o după amiază de august”, asemeni Emiliei lui Camil Petrescu, cu toate detaliile joase și picante, dar se visează dotată și cu finețuri de doamnă T. Se privește și e privită ca
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
bunul mers al discuțiilor și de respectarea graficului. Reprezentanți importanți ai principalelor centre universitare din țară, ca Vasile Spiridon, Oana Strugaru, Ion Simuț, Angelo Mitchievici, Romulus Bucur, Crina Bud, Ruxandra Ivăncescu, Nicolae Oprea, Alina Buzatu și Livia Iacob au dialogat, „polifonic”, cu operele lui Dumitru Țepeneag și Dorin Tudoran. Decantarea procedeelor postmoderne din romanul Hotel Europa, deconstrucția polemică a mitului Mioriței sau problematica antologiilor, cu ricoșeuri la cea alcătuită de Dumitru Țepeneag, sunt doar câteva dintre liniile de forță ale operei
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
cronologică; firul istorisirii este rupt în permanență de inserția unor episoade care se desfășoară în viitor (mesajele transmise de At’n de pe Pământ), simultan cu transferul funcției narative de la narator la personaj, romanul căpătând în felul acesta structura unei narațiuni polifonice. În schimb, în „Odioasa crimă din Carpathia” (Editura Cartea Românească, 1995), scriitoarea abordează formula romanului „de mistere”, preluând elemente din recuzita istorisirilor detective, dar propunându-și, mai ales, să arunce o privire în culisele societății totalitare, dezvăluind fața ascunsă a
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
putem gestiona geografia și anxietățile colective? și, în fine, chenzina literară a Taniei Radu, care scrie cu entuziasm despre recentul roman Negru și Roșu, publicat de Ioan T. Morar: „Marea performanță a romanului Negru și Roșu este felul cum împletește polifonic teme spinoase, pline de capcanele prejudecății și ale blocajului mental, scoțându-le în acest fel de sub statutul de miză a cărții.(...) Ioan T. Morar își arată originalitatea în curioasa poziționare față de eroii lui: un fel de bună dispoziție greu de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
Or, zic eu, se poate comenta fără a mutila. Foarte provocatoare, apropo de "râsul" pe care se presupune că îl suscită o comedie, mi s-a părut reacția criticilor de film în compania cărora am văzut pelicula. O adevărată experiență polifonică, pentru că arareori s-a râs în același timp. Mai știți diviziunea aceea între umorul de limbaj și cel de situație? Nu se aplică la acest film, tocmai din cauza simbiozei dintre cele două. Greu de detaliat, pentru că Jarmusch nu operează cu
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
importanță - cititorul trebuie să înțeleagă repede și bine ce e cu acel personaj, ce loc ocupă el în narațiune, ce rol îi revine în intriga romanului, ce funcție îndeplinește în raport cu alte personaje etc." Întreg acest demers ține seama de poetica polifonică a romanului dostoievskian, pusă în lumină de Mihail Bahtin în Problemele poeticii lui Dostoievski, 1963 (ediția întâi, 1929). Dostoievski: ,spre deosebire de Turgheniev sau Tolstoi lucrează - după cum a arătat Bahtin - nu cu un timp biografic, ci cu un timp al crizei". Această
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
Pe vremea aceea, pe lângă reportaje, la Gazeta literară, scriam uneori și cronici de balet la spectacolele de la Operă. O slăbiciune a mea din junețe. Dirijoratul clasic, de pildă, ansamblurile orchestrale părându-mi-se divizii-divizii, executând impunătoare mișcări de paradă, asalturi polifonice devastatoare, sub comanda, sub bagheta unor adevărate căpetenii de oști, ca Wilhelm Furtwangler, Herbert von Karajan... Eram prieten cu Irinel Liciu, balerină de clasă mare, socotind-o ca pe o soră. De ea avea să se îndrăgostească subit, abia sosit
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
să capete sens mistic, prin „orânduire și așteptare”. Mai complex, dar tot despre semnele reîntregirii lumii scindate în identități secate spiritual, vorbește și Iacob, fiul lui Zevedei - o variațiune pe tema luminii din întuneric. Cu această nuvelă, V. Vosganian construiește polifonic, amestecând savant pasiunea pentru armoniile cosmice, în care se confruntă ordinea prestabilită cu urzeala interiorităților. Mai multe fire narative soluționează dizarmoniile unor protagoniști inundați de neliniști. Cosmina, împreună cu chirurgul Pantelimon și radiologul Efrem dezbat, dincolo de angajamentele profesionale, dileme existențiale. Maieutica
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
ale lui Ignațiu de Loyola. Se adaugă tot felul de „recompuneri” ale locului cu „contemplarea și meditarea celor văzute și nevăzute”. Nu avem de-a face cu simple jocuri ludic-experimentale, ci cu „văluri” (ale Maiei!) ce imprimă adîncime acestei narațiuni polifonice. În centru - privit din varii perspective - se află mereu maleficul Universal, asemenea unui păianjen ce-și țese pînza în care Maia se prinde și din care se zbate, cu disperare, să iasă încercînd să-și dezlege ițele predestinării. Mai multe
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
șfranceză - n.n.ț în sonorități stranii și obsedante, el publică cărți-obiect, dă recitaluri-spectacol etc.” (p.53), Claude Sernet și alții, ajungând la oniricii din anii șaizeci reprezentați în acest exil de D. Țepeneag, autor „ale cărui structuri narative de caracter polifonic îl transformă într-un fel de compozitor în proză iar romanele sale în povestiri muzicale care propun o înnoire importantă a narațiunii poetice în limba franceză” (p.95: Longre este autorul unei cărți despre Musique et littérature). Într-un ansamblu
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]