158 matches
-
s-a păstrat până la acea dată" (v. Dimitrie Postămaș, Philobiblon mureșean, Târgu-Mureș, 2003, p. 45). Din cele 200 de pagini ale manualului ciparian de Poetică, aproape trei sferturi cuprind exemplificări docte, citate în original din literatura universală, mărturie scrisă a poliglotului Cipariu. Ultimele 40 de pagini aduc și exemple din lirica populară românească, dar și din poeți români ca Dosoftei, Teodor Corbea și pașoptiștii prezenți în Epigonii, D. Bolitineanu, Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Mureșanu și Alecsandri. Lui Eminescu i-a plăcut desigur
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
a răspuns proaspătul arestat, dar știu la ce se gândea juna gazetăriță: la foarte probabila invocare ulterioară de către prezumtivul infractor a "nesuportării regimului de detenție" și a altor maladii declanșate la țanc. Atleți plesnind de sănătate, veritabili "cipăndeili" ("Chip-and-Dale", pentru poligloți!) ai partidelor sexuale și ai orgiilor din baruri cu circuit închis, o dată arestați se năruie și exhibă judecătorilor (cu care adesea chefuiseră în draci) psihice labile, boli incurabile și o cumințenie îngerească. Prin gemulețul mizerabil al maladiilor imaginare s-au
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
am citit schița Genialoidul, supranumele potrivit lui Stelian Mateescu. A fost acest personaj un excepțional congener al lui Mircea Eliade, și apreciat de acesta fără rezerve, cum se vede în Memorii. Un spirit febril, obosit prematur de o prea mare încordare, poliglot și gânditor original în glosarea filosofiei clasice, religios și agresiv în receptarea suprarealismului etc. etc., Stelian Mateescu a sfârșit într-o ireparabilă tulburare mentală. Medalionul scris de Florin Faifer este excepțional. Scurt și cuprinzător. La antipod se situează eseul "Confidenta
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
(în arabă:يعقوب صنوع, cunoscut și ca James Sanua چمس سانووا) Sanua era un poliglot, putând scrie în franceză, engleză, turcă, persană, ebraică, italiană și în araba literară și araba egipteană. Jacob Sanu s-a născut la Cairo într-o familie de evrei. Numele său în ebraică era Yaacov ben Rafael Tzanúa.Mama sa era
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
XXI sau un Gheorghe Mușu fără sutană. Cartea lui Mincă e lupta sa cu îngerul, un fel de zidire de unul singur între meterezele unei limbi pe care o țese în laboratorul propriei minți. O claustrare augustă între pereții unei poligloții aiuritoare, prin iscarea unui joc cu mărgele de sticlă la care autorul participă solitar: o cruciadă cu puțini martori și cu și mai puțini admiratori, fără adepți și, probabil, fără urmași, o cruciadă născută dintr-o dotare de excepție și
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
ca parte componentă a Planului de Acțiune eEurope 2002, programul eContent se va derula până în 2005. Accentul se pune pe două direcții: îmbunătățirea accesului și extinderea utilizării transfrontaliere a informațiilor de interes public, precum și promovarea producției de conținut didactic electronic poliglot, destinat unei audiențe multiculturale.
Agenda2003-22-03-12 () [Corola-journal/Journalistic/281067_a_282396]
-
dar care, iată, era în același timp democrat convins, prinț ce ține cu poporul. Urmașul de Domn, căzut ca din cer în lumea mediocră a Iașului, avea însă sumedenie de alte săgeți în tolbă: s-a auto-prezentat de la început drept poliglotul absolut al țării, singurul român cunoscător al unui număr incalculabil de limbi străine. într-unul din primele texte publicate în revista sa Foaea de storiă română (1859), Hasdeu declara că știe perfect: elina, latina, toate limbile și dialectele slave (sic
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
misterioasă? Nu te întristează oare acest spectacol pentru că reface istoria vanităței, a mărirei și a puterei omenești?" (Cap. XII). Descoperind legenda "acasă la ea", Ralet are și o revelație de natură lingvistică. Față de colegii săi de generație, memorialistul era un poliglot autentic: știa greaca din familie, franceza tot din familie, germana - din epoca studiilor universitare (în Moldova epocii sale, scriitorul trecea drept unul dintre puținii intelectuali familiarizați cu limba și cultura germană), apoi latina și destul de bine italiana; avea, de asemenea
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
Astfel îmi amintesc că m-am gândit zadarnic opt zile la rând cum să traduc sub dio moreris și abia în ziua a nouă, când am ajuns cu răbdarea la capăt, am dat brusc de cuvântul potrivit.” Și precum sfântul poliglot Ieronim, traducătorul se aventurează nu doar în jonglerii lingvistice, ci și în cumpătare și abstinența asiduă, căci având în vedere onorariul infim cu care este milostivit pentru munca depusă, în final nu este răsplătit cu mai nimic. Asemenea sfântului său
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
multor limbi (există oare un număr critic?) sînt predispuși la schizofrenie și tulburări de personalitate". Se remarcă lesne că tema speculației lui Judt cu privire la culturile multiple, precum aceea a Europei Centrale dintre 1818 și 1918, și tema lui Steiner, cu privire la poligloții din naștere revin la o unică obsesie, a identității. S-ar părea că și multiculturalismele de felul celui central-european, și multilingvismul unor inși născuți în spații multietnice conduc uneori la schizofrenie sau la tulburări de personalitate adică din care ia
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
Alex. Ștefănescu Comedia limbajului Mihail Gălătanu s-a înfățișat de la debut că un "poliglot în limba română" (pentru a folosi o inspirată sintagma prin care Nichita Stănescu s-a definit pe șine). Prima sa carte, Știri despre mine, apărută în 1987 la Editură Litera, conține versuri scrise la 17-18 ani și echivalează cu o
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
singurul nostru subiect de discuție - singurul, pe care-l accepta el - era poezia persană și traducerile la care lucra. Cred că e o exagerare a memoriei excepționale a Mioarei Cremene, sau un artificiu poetic, imaginea acelui adolescent excesiv de poliglot, "un poliglot înnăscut aș zice... (care) vorbea și scria sanscrita, japoneza, împreună cu două duzini de alte limbi și dialecte asiatice" și care "compunea o epopee scrisă în limba vietnameză" (p. 133). Otto Starck, despre care nu știu dacă e același cu autorul
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
-ul pentru Melanie Maxy: "Lasă luna grîul să și-l depene/ eu, totuși, doamnă, vă trimet un pepene./ Flexibil și cu mult sînge rece,/ Acest pepene a învins orice foarfece./ Fîntîni sar ca epe-ner-/ voase,/ ce vărgat e un pepene/ poliglot, cu favoriți englezești/ sau frumoase./ Un tramvai e mai rotund ca un pepene,/ ori un pepene e mai pătrat ca un tramvai - / nu știu doamnă,/ vreți un pepene electric/ sau un pepene cu cai?/ Că mai poartă și monoclu, scuză
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
și eu, des, în schimbul câte unei napolitane, ori rahat sugiuc, turcesc; nu se compară cu ăl românesc. Când Garabet prăjea cafeaua, Urziceniul se umplea de mirosul oriental și de un norișor vânăt. Eram, dacă vreți, un ucenic, binevoitor, al armeanului poliglot. Manivela, roata aparatului de râșnit, era lustruită de palmele generațiilor de antecesori, căci era o mașină veche de tot, din cele care, la orice ar sluji, au "un aer julvernian", zic acum. Ce mai știam eu despre această mașină străveche
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
bucureștean, și alături de Petre Solomon, cu care lucra la Cartea Rusă, forma un inseparabil "solo de Petronom, cu acompaniament de Paoloncel". De ce e atât de potrivit acest joc de cuvinte, unul din multele jocuri de cuvinte prin care Paul Celan, poliglotul, explora limbile în care scria? Pentru că Petre Solomon era într-adevăr "metronomul" acestei "muzici de anticameră": metronomul bate măsura, obligând violoncelul să păstreze ritmul, să nu alerge, să nu rărească. O paranteză despre jocurile de cuvinte o să-mi îngădui, înainte de
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
interes. În plus, cu puțin umor, putem concede că mica încurcătură editorială e departe de a fi antipatică. Aici un rol important joacă, întradevă r, poemele din ultima parte (cea practică) a cărții. Mai cu seamă unul dintre ele, intitulat, poliglot injurios, Ai vrea tu! Merde de la merde!, care ipostaziază splendid chiar această atitudine, de vinovăție hâtră, nu foarte gravă, dar nici cu totul scuzabilă, echivalând cu o ridicare spăsită din umeri. Intră în ecuație și un dram de ipocrizie, și
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
au schimbat relieful.." (Relief schimbat). Este un nou chip. Din fericire, el ne transmite nu numai emoție, ci și credință, speranță, iubire: "Rămași jos,/ dar cu semnul de neșters al atingerii Lui / nu mai știm să vorbim decât limba Iubirii. / Poligloții de obște ne spun atunci bieți amnezici..."( Un nou chip). "Isus ne iubește" - mi-ai șoptit înainte să pleci. Cu ce grijă, cu ce dragoste fără preț/ ai putut să mi-o spui/ când trupul ți se topea de durere
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
jurnalelor, ficțiune și autoficțiune, limbajul jurnalistic, eterogenitatea genurilor literare, scrierea în comun etc.). De fiecare dată se ajunge la ...cuvânt. Ratarea și succesul personajelor sunt provocate de "relațiile" autorului cu materialul lexical. Grecul Pantelis Vassilikioti, "scriitorul ratat de origine multiplă", poliglotul cu un limbaj lexical de invidiat, trăiește drama de a nu avea un teritoriu lingvistic ereditar, duce dorul limbii materne: În nici o limbă... nu visezi în mod constant. În nici o limbă nu mă pot juca fără teamă cu cuvintele. Nu
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
o adevărată apocalipsă socială. Ieri monarhiști, azi republicani, toți vor să învețe, în noile condiții, suedeza. De aici, o întreagă fantastă epocă a Cincizecimii, la regula căreia Don Stephano se adaptează perfect. Asupra lui se coboară, întâi, harul. El e poliglotul prin excelență. În tinerețe, ni se spune, obișnuia să polemizeze, în bibliotecile Cordobei, când în persană, când în ivrit. Ceea ce nu-l împiedică, ceva mai încolo, să-și recunoască deplina incompetență lingvistică. Singura limbă în care se descurcă e, tam-nisam
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
Mircea Handoca Numele lui Georges Dumézil (1898-1986) - expeditorul scrisorilor alăturate - figurează în toate dicționarele și enciclopediile lumii. Erudiția savantului poliglot, specialist în mitologia romană, greacă, germană, scandinavă, indiană, iraniană și caucaziană îi era cunoscută lui Mircea Eliade încă din perioada interbelică. În câteva articole a discutat strălucitele cărți ale învățatului francez 1. Îl va cunoaște însă personal în noiembrie 1943
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
și cine nu e stă la coadă să devină. Dar cu 80 sau 90 de ani în urmă, singurii europeni din Europa erau evrei ca părinții mei. Ceilalți erau patrioți bulgari, sau irlandezi, sau norvegieni. Evreii erau europeni devotați. Erau poligloți, iubeau feluritele istorii și moșteniri literare și, peste toate, iubeau muzica. Iubeau câmpurile, și livezile, și pâraiele și pădurile sub zăpadă, iubeau străduțele strâmte din orașele vechi, universităț ile și cafenelele. Europa nu le-a întors niciodată iubirea. Fiindcă erau
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
români, ca acum. Altă dată dacă nu vorbeai în limba lui Arpad, n-aveai cum să te înțelegi cu ei; acum vorbeau dintr-o dată tot felul de limbi. Teama de o eventuală invazie a României în Ardeal, îi făcea deodată poligloți în cel mai strict sens al cuvântului. La București mare fierbere și întrunirti politice. Țara cerea intrarea în război contra ungurilor. Cu greu ținea piept furtunii, întocmai ca un vechi stejar, bătrânul și înțeleptul rege Carol, care nu vedea o
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
putem reprezenta pe Bach decât doar în calitatea lui de „geamăn” al unui alt german, Georg Friedrich Händel, ceea ce consună și cu descrierea acestei relații de „îngemănare” prin „poliglotismul” lor stilistic, așa cum o face Brigitte François-Sappey: „Rămâne traseul gemenilor germani. Poliglot în arta, precum și în existența lui, Haendel amestecă preludii și fugi à l’allemande, dansuri à la française, arii melismatice și allegro concertante à l’italienne (Suitele pentru clavecin, 1720), și, campion al reangajării, el se împrumută fără rușine. [...] La
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
vede, nu se aude așa. M-am întâlnit cu poeta și jurnalista Veronica Balaj din Timișoara, (România) la Budapesta, cu prilejul Fetivalului internațional de poezie ”Mare și cuvinte”, organizat de poetul Aron Gaal, un mediator între poeții lumii și un poliglot. Dovadă e chiar faptul că la ediția respectivă au participat scriitori din Rusia, Finlanda, Muntenegru, Bulgaria, Anglia, din Israel (subsemnatul) și, desigur, scriitori din Ungaria. Cuvintele leagă mări și tări, dar, mai ales, dimensiunile poeziei. M-am bucurat să întâlnesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
foarte diversă a societății intelectuale românești, cu necesitățile ei racordate la Occident sau la psihologismul rusesc niciodată nesocotit în România. Nouă ne trebuie acum o istorie literară generală informativă, nu „creatoare", căci publicul cititor, cel puțin bilingv, dacă nu și poliglot, a început să ne citească în felul în care o fac și o făceau străinii. Sunt necesare manuale (fără adresă didactică) orientative, antologii cu piese cât mai atractive. P.S. Nu pot să nu închei decât conform obiceiului meu de a
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]