480 matches
-
este aeroportul din Pafos. Până în 2001, orașul nu avea legătură cu vreo autostradă din insulă; am aflat că alături de autostrada A6 pe care am rulat și noi de la Limassol, până în 2013, o altă autostradă va face legătura între Pafos și Polis (unde noi am fost anul trecut și am vizitat Băile Afroditei), facilitând parcurgerea rapidă a distanței dintre cele doua orașe pe un traseu minunat. Portul Pafos este mai mult utilizat pentru ambarcațiunile de agreement și bărcile de pescuit, având o
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
priceperea în treburile de interes public”. Cunoașteți, bineînțeles, acest citat faimos. Face parte dintr-un dialog al lui Platon între Protagoras și Socrate, unul din primele texte în care se încearcă înțelegerea comportamentelor oamenilor în calitatea de ființe circumstanțiate de polis. Îți recomandăm Marius Apostol, militar rănit în Afganistan: Îi ofer domnului Daniel Barbu o excursie „all inclusive” în Afganistan. Va învăța ce înseamnă onoare și respect față de țară Care e rostul acestui text aici, domnule Barbu? Pentru a scoate în
Gândurile mele de militar către domnul Daniel Barbu, fostul meu profesor () [Corola-blog/BlogPost/338376_a_339705]
-
de auster. Tradiția istorică și datele arheologice confirmă faptul că Pusta Getică a făcut parte din statul dac al lui Burebista care și-a extins hotarele pînă la Bugul de Sud în cursul său de mijloc și de jos. Vechile polisuri eline erau prea fărîmițate din punct de vedere politic și prea slabe sub aspect militar pentru a deține controlul deplin asupra regiunilor care le interesau. Grecii preferau să întemeieze pe litoral (în zona golfurilor și a limanurilor protejate de furtuni
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
lui Socrate.O seamă de probleme fundamentale existau în privința cărora între Socrate și marea majoritate a compatrioților săi existau deosebiri ireconciliabile și chiar antagonice.Gândirea lui Socrate era antidemocratică și antipolitică în sensul grec al cuvântului.El dezaproba așa-numitul polis, indiferent dacă era guvernat de cei mulți,ca în cazul democrației, sau de cei puțini ca în cazul sistemelor oligarhice.Peste toate acestea Socrate nu credea că poporul era capabil să guverneze.El considera comunitatea o turmă de oi ce
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340823_a_342152]
-
Constantin Prut, 1976, ,,Afirmări”, de Mircea Deac, 1978, ,,Enciclopedia artiștilor plastici români contemporani”, de V. Florea, Al. Cebuc, N. Laptoiu și Ion Șoldea, Alin Ion, Deliu Petroiu, Ion Iovan. ,,Lucrările sale sunt enunțuri ale unui spirit urban care pornește din polis-ul antic până în zilele noastre, fără a atinge însă filonul istoric, ci acela al frământărilor interioare. Prin îmbinarea celor două, artistul vizualizează în spațiul contemporan urban o dramă provenită din demitizarea frumosului, destituirea și dispersarea valorii unice și izolarea individului
ION SULEA/GORJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340552_a_341881]
-
aspecte. Circa 6.500 de ucrainieni (unii afirmă că sunt mai tari decât cammorra locală), trei mii de chinezi, vreo două mii de români, apoi polonezi, filipinezi, negri de toate nuanțele, crează a varietate greu de definit în multe zone ale polisului. La Otopeni nu se poate ateriza. Trafic intens. Am tresărit. Degeaba! Văd o bella Selena, ca o pizza Quattro stagioni, de vreo două ori prin hublouri până simțim pământul sub roți. Lowcost-ul rămâne cea mai bună soluție pentru firava clasă
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (5) – SORENTO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343747_a_345076]
-
Vâslașii ahei din Milet acostară Să -nalte o Cetate legendară La mijlocul Dobrogii -n mal frumos Și vestea-o duse-n larg un albatros: O ancoră - descălecat de țară În cea mai luminoasă, lungă vară ´Nainte de-anotimpul furtunos. Și noul polis, TOMIS fu numit După isprava lui Iason și-a Medeii* Apoi Bizanțul l-a-mproprietărit Prin Constantin ce dărâmat-a zeii. Küstenge i-au spus Turcii-mpătimit Să șteargă ce-au întemeiat Aheii. * O legendă relatează că Iason și prietenii săi îmbarcați pe
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
ROMÂNI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Anuarul Filialei Banat-Timișoara “oglindă “ fidelă a unei activități depuse în slujba culturii române Motto: Omul e prin natura sa o ființă trăind în polis. Aristotel În condițiile fenomenului de globalizare și de integrare europeană a țării noastre există riscul ca o parte din tezaurul cultural al neamului românesc să se piardă, așa cum se întâmplă în prezent, sub pretextul îmbogățirii limbii române cu englezisme și
ANUARUL FILIALEI TIMIŞOARA-BANAT A LIGI SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347346_a_348675]
-
în cetatea Irinopolis din Isauria, Asia Mică în jurul anului 790 dintr-un tată păgân pe nume Serghie și mamă creștină numită Maria. A fost numit Decapolitul pentru că în Isauria, (Iordania și Siria de azi) se aflau zece cetăți apropiate (deka - polis). A avut o fire blândă și a crescut sub în grijirea mamei sale dovedind dragoste și înclinare față de rugăciune și tainele bisericești. Amănunte despre viața lui ne-au fost transmise de Ignatie Diaconul care i-a fost ucenic și l-
SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346869_a_348198]
-
fi lipsit de lege și dreptate, cum spune filosoful în Politica, el și-ar pierde statutul existențial, ar deveni ori fiară, ori zeu. Totuși, problema "ultimă" vizată de Aristotel în contextele amintite aici este aceea a relației dintre individ și polis: așadar, mai degrabă o chestiune de filosofie politică, iar nu de antropologie filosofică propriu-zisă, fiindcă nu este reconstruită însăși ființa omului (ceea-ce-este omul), ci ființa sa determinată în împrejurările polis-ului. Fie considerată în proiectul ei, fie în întruchipările dobândite
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
contextele amintite aici este aceea a relației dintre individ și polis: așadar, mai degrabă o chestiune de filosofie politică, iar nu de antropologie filosofică propriu-zisă, fiindcă nu este reconstruită însăși ființa omului (ceea-ce-este omul), ci ființa sa determinată în împrejurările polis-ului. Fie considerată în proiectul ei, fie în întruchipările dobândite unele dintre ele vor fi prezentate și interpretate mai departe -, antropologia filosofică păstrează în însăși structura sa imposibilitatea unei legături analitice (în sens kantian) între postularea unei esențe a omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cea mai importantă idee sociologică esențială este chiar comunitatea, iar rolul ei unificator rămâne necontestat de către cei mai mulți. Deși s-ar putea identifica abordări anterioare ale problematicii comunităților, comunitatea devine un element central al analizei sociale și politice odată cu analiza caracterului polisului grecesc de către Platon și Aristotel. Cât privește varianta în care regăsim conceptul în scrierile moderne, originile acesteia sunt mult mai recente. Părinții fondatori ai sociologiei au situat problema comunității în centrul preocupărilor lor, originile și explicația ordinii sociale și a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de comunitate a cărui autoritate să fie general acceptată, înfruntările ulterioare rezumându-se la modul în care modelul original ar fi fost optim dezvoltat. Însă, departe de a exista un consens referitor la acel model original, unii se întorc până la polisul grecesc ca paradigmă a comunității, alții către satul feudal, iar alții la viziuni care nu pot fi practic identificate. Așa cum sociologia nu poate primi o definiție o dată pentru totdeauna, definirea ei realizându-se în funcție de realitatea socială aflată în permanentă schimbare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și comunitarism în lupta pentru afirmarea priorității ideii religioase a binelui față de concepția politică a ceea ce este corect, respectiv reciproca. Aceasta în condițiile în care ideile de bine, respectiv corect sunt privite ca sprijinindu-se reciproc în comunitatea mică asemănătoare polis-ului. În ultimă analiză, dezacordul dintre liberali și comunitariști pe problema individualității și comunității nu este despre prioritatea individualului sau a comunității, ci despre prioritatea a ceea ce este corect asupra a ceea ce este bun. În definirea unei comunități, liberalii pun
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
București: Editura All. Portes, Alejandro. 1973. The factorial Structure of Modernity: Empirical Replications and a Critique, în American Journal of Sociology, vol 79, 1, pp. 13-44. Poznanski, Kazimierz. 1999. Teoria comparativă a tranziției: recesiune și redresare în economiile postcomuniste, în Polis, 4. Predescu, Sorin, Vlad. 2002. Reprezentarea socială a democrației la tinerii din România și Iugoslavia, în Neculau, Adrian (coord.). Noi și Europa. Iași: Editura Polirom. Putnam, Robert D. 1993. Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy. Princeton University Press
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Raționalitatea cea mai înaltă este o stare sufletească clară și rece, departe de a oferi sentimentul fericirii pe care-l produce beția (Nietzsche). Toate naturile profunde ale Antichității erau scârbite de filosofii virtuții (exemplu Epicur); Platon a desprins instinctele de polis, de întreceri, de îndemânarea oșteanului, de artă și frumusețe, de credința în tradiții și strămoși, ademenit de plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor au fost cei dinaintea lui Socrate. Ei refuzau contactul cu plebea și moravurile
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și mai largi. Expresia cea mai pregnantă de factură mitică a teoriei ideilor o găsim la Platon în celebrul mit al peșterii din pasajul 514a-517a al cărții a VII-a a Republicii. Cum remarca M. Heidegger, mitul peșterii privește esența polis-ului și prin aceasta ridică întrebarea în legătură cu însuși esența politicului ca atare. „Mitul spune o poveste. Povestirea se desfășoară în dialogul lui Socrate cu Glaucon. Socrate este cel care spune povestea”. Dar rolul lui Glaucon, așa cum îl fixează M. Heidegger
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Fără libertate nu există nici politică și de aceea activitatea politică se desfășoară doar în afara peșterii, în regimul libertății. Este clar că aici Platon, la fel ca mai târziu și Aristotel, prelucrează în planul gândirii sale politice experiența istorică a polisului grec în varianta sa democratică (Atena) unde libertatea constituie premisa și condiția principală a existenței unei realități politice. Dar, eliberați de întuneric oamenii nu se pot obișnui dintr-o dată cu soarele de afară a cărui lumină le aduce și libertatea. La
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în mod substanțial. Folosirea acestui procedeu este cât se poate de emblematică pentru cultura greacă în care relația tată-fiu este de o importanță crucială, având în vedere rolul pe îl avea statutul familiei (oikos), ca un fel de oglindă pentru polis, mai mult chiar, ca o copie în multe aspecte, fiind una dintre sursele de putere cele mai importante în Atena. Astfel, se știe că pentru a fi considerat un adevărat cetățean în polis, condiția oikos-ului din care un viitor cetățean
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oikos), ca un fel de oglindă pentru polis, mai mult chiar, ca o copie în multe aspecte, fiind una dintre sursele de putere cele mai importante în Atena. Astfel, se știe că pentru a fi considerat un adevărat cetățean în polis, condiția oikos-ului din care un viitor cetățean provenea era de o importanță crucială, iar comportamentul pe care unul îl avea în oikos era unul decisiv pentru imaginea și statutul pe care îl va avea în polis. Acest lucru se întâmpla
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un adevărat cetățean în polis, condiția oikos-ului din care un viitor cetățean provenea era de o importanță crucială, iar comportamentul pe care unul îl avea în oikos era unul decisiv pentru imaginea și statutul pe care îl va avea în polis. Acest lucru se întâmpla, în principal, din cauza distincției neclare dintre public și privat. Relația tată-fiu este poate cea mai relevantă în perspectivă politică din cauza dominării exclusive a vieții politice de către bărbați și, în mod relațional, a importanței continuității asigurate de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
termenul său consacrat eroziunii naturale (phtora) de care au parte toate formele fizice care au o geneză, o creștere și o decădere, registrul de discuție a „declinului” fiecăreia dintre ele nu este nicidecum natural. „Există trei forme pentru constituțiile unui polis și tot atâtea deviații în calitate de degenerări ale celor dintâi.” Termenul parekbaseis, prin care Aristotel caracterizează constituțile deviante, se referă la o alunecare alături care are loc în maniera unei ieșiri din limite în felul unei hipertrofii, așa cum am remarcat deja
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar dezvolta după o filosofie a sensului istoriei. Aristotel nu își proiectează reflecțiile politice pe fundalul unei filosofii a istoriei. Chiar mai mult, singura „istorie” este cea anterioară propriu-zis politicului, în măsura în care el prezintă „preistoria” în calitate de condiție și origine a apariției polis-ului. În ciuda taxonomiei sale, care pare a impune ca cea mai bună constituție regalitatea, Aristotel va construi în cartea a VII-a a Politicii imaginea unei constituții maximale care nu va avea de-a face cu regalitatea, ci va constitui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
gândirii platonice - grija față de suflet - articulează istoria Europei: statul dreptății, cel în care filosoful nu mai trebuie să moară, ci poate să trăiască tocmai ca filosof, statul modelat de exigența filosofică a grijii față de suflet este moștenirea pe care eșecul polis-ului grec o transmite lumii elenistice, acesta Imperiului Roman și, la rândul său, acesta o încredințează Europei medievale. Dar nașterea, ascensiunea și, finalmente, explozia modernității vor schimba datele problemei: acțiunea tinde din ce în ce mai mult să se rezume la sfera obiectivării, iar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cunoaște înseamnă deopotrivă, în felurite moduri, a vedea, a ști, a fi fost văzut.” Lumea pare să fie, în temeiul acestor premise, reflex vizibil al structurii ierarhice a Ideilor. Vizibilul este martorul (adesea inconsecvent însă deocamdată privilegiat) al inteligibilului. A. Polis -ul și rațiunea civică „Platon urmărea să descopere secretul cunoașterii regale a politicii, a artei de a guverna oamenii.” Arta guvernării cetății este, în viziunea lui Platon, corespondentul terestru al efortului Creatorului. Polis-ul este pentru el, în plan concret-istoric
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]