527 matches
-
Bahia. Fondat în 1549, a servit drept capitată până în anul 1763, când a fost mutată la Rio de Janeiro. Locuitorii orașului sunt numiți "soteropolitani", termen dezvoltat din denumirea greacă a orașului "Soteropolis", ce însemnă, "Orașul Mântuitorului", Σωτήρ ("Soter") și πόλις ("polis"). Baía de Todos os Santos, a fost descoperită de către portughezi și denumită în 1500. În 1501, la un an după sosirea flotei lui Pedro Alvares Cabral în Porto Seguro, Gaspar de Lemos a ajuns în Golful Todos os Santos și
Salvador, Bahia () [Corola-website/Science/305740_a_307069]
-
mesopotaminaă ș.a.) deoarece prin fenomenul de colorizare se realizează schimburi comerciale și cultural artistice. Prin colonizare, civilizația greacă suferă influențe din alte zone geografice, dar la rândul ei este cunoscută în lume. Grecia este un stat organizat în orașe-state, sau polis-uri. Între aceste orașe existau conflicte majore pentru realizarea celor mai frumoase construcții sau sculpturi. Între secolele V-IV î.Hr. polis-urile cunosc o formă superioară de conducere, democrația sau conducerea conlectivă, prin care cetățenii liberi ai cetății erau consultați
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
alte zone geografice, dar la rândul ei este cunoscută în lume. Grecia este un stat organizat în orașe-state, sau polis-uri. Între aceste orașe existau conflicte majore pentru realizarea celor mai frumoase construcții sau sculpturi. Între secolele V-IV î.Hr. polis-urile cunosc o formă superioară de conducere, democrația sau conducerea conlectivă, prin care cetățenii liberi ai cetății erau consultați în probleme importante ale acesteia. Arta greacă precum și artistul grec devine astfel un artist-cetățean care este legat de viața cetății și
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
de către Cirus cel Mare, Lidia devine satrapie.Primul satrap ales de împărat a fost Tabalus. A avut un rol important în timpul războaielelor medice, fiind locul de plecare a armatei și flotei persane spre Grecia.Tot aici a avut loc revoltele polisurilor grecești, cauză a războaielelor greco-persane. Prin Lidia armatele macedonene pătrund în Imperiul Ahemenid, unde câștigă o primă luptă în fața perșilor la Granicus. Lidia rămâne o satrapiea Imperiului Macedonean până la moarte prematură a lui Alexandru Macedon. În 282 î.Hr. se formează
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
a fost o luptă navală care s-a dat între o alianță a unor polisuri (orașe-state) din Grecia Antică și Imperiul Persan al lui Xerxes I, în septembrie 480 î.Hr. Bătălia a avut loc în strâmtoarea dintre continent și insula Salamina (), o insulă din Golful Saronic, în apropierea Atenei. Bătălia a marcat punctul culminant al
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
este inclus mai târziu în satrapia ahemenidă Libia. În 331 î.Hr. Alexandru cel Mare a ocupat orașul iar la moartea sa, survenită în 323 î.Hr., Cyrene devine o parte a Egiptului Ptolemeic. Ofelas este generalul ce a preluat conducerea în polis în numele dinastiei ptolemeice și va stăpâni până la moartea sa. Succesorul său, Magas, (nobil macedonean), devine guvernator dar a fost învins în campania de cucerire a Egiptului. Cirenaica a rămas în componența lumii elene până în 96 î.Hr., când a fost cedată
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]
-
navale fiind utilizate navele de transport. Denumite generic galere, aceste nave erau propulsate manual, cu ajutorul vâslelor, dar foloseau și vele ca mijloc secundar de propulsie. Primele nave militare, construite și utilizate special pentru luptele navale, au fost realizate de unele polisuri care aveau deja adevărate flote de nave comerciale. Astfel, în secolul al VII-lea î.Hr., Ameinocles din Corint construiește primele , sau „triere”, nave de război cu trei rânduri de vâsle, ușoare, rapide și cu calități manevriere deosebite. Ulterior au apărut
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
din zonele dens populate în regiuni de periferie mai rar locuite. Domnia lui s-a caracterizat și prin lichidarea cultelor politeiste și a oricărei manifestări de păgânism pe teritoriul regatului. El s-a străduit să limiteze cât mai mult libertățile polis-urilor grecești din regat și să întărească puterea centrală. Cele dintâi operații militare întreprinse de Alexandru Ianai au fost cele care au dus la controlarea nordului Țării Israelului și apoi cucerirea orașului Ptolemais (Acra), port elenizat important, devenit ostil evreilor
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
95-99 î.Hr. au fost martorii unor noi campanii militare dirijate de această dată contra Moabului tot în scopul acaparării unor centre ale comerțului nabateean. În 80-83 î.Hr. el organiză înca o expediție la est de Iordan, ca să cucerească mai multe polis-uri locale - între care Dion și Gerash. Ianai se vedea conducător unic și a fost primul dintre capii familiei Hasmoneilor care a emis monede pe care apare titlul de rege, în greacă „Basileos”. Pentru a sublinia concentrarea puterii în mâinile
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
El a păstrat relații bune cu Egiptul lagid, în primul rând cu regina Cleopatra a III-a, care i-a venit în ajutor în timpul asediului Acrei. Din acest motiv s-a ferit de a lovi Ascalonul, vecina Gazei, deoarece acest polis era aliatul Egiptului. Alexandru Ianai a condus regatul Iudeei ca un războinic, și în acest fel și-a sfârșit și domnia, în timpul asediului uneia din cetătile de la răsărit de Iordan.În ultimii ani a încercat să vindece adversitățile ivite între
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
drumurile (rutele) pe mare ale corăbiilor cu mărfuri fiind bine cunoscute de pirați. Coastele sudice ale Anatoliei (Cilicia, Caria), care, prin configurația lor (golfulețe, mici peninsule), ofereau adăpost tâlharilor marilor, constituiau baze importante ale piraților antici. Tucidide ne consemneză că polisurile grecești au organizat în secolele al VIII-lea î.Hr. și în al VII-lea î.Hr expediții împotriva piraților; primul dintre aceste orașe-stat a fost Corintul, un important centru comercial elen. În secolul al IV-lea î.Hr., Alexandru Macedon a
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
West Midlands. Manchester este unul dintre primele orașe industrializate ale lumii, fiind cunoscut rolul important pe care l-a avut în timpul Revoluției Industriale. A fost centrul dominant internațional al manufacturii materialelor textile, în secolul XIX fiind numit și "Cottonopolis" (cotton = bumbac; polis = cetate, oraș). Cuvântul "Manchester" vine din termenul latin "Mamucium", care se crede a fi o latinizare a unui cuvânt cu origini celtice (probabil însemnând "sân" ("mamm" în celtică) plus anglo-saxonul "chester" care înseamnă oraș. Orașul Manchester este poziționat pe o
Manchester () [Corola-website/Science/305034_a_306363]
-
sprijinul lui Aristide "cel Drept", el a fost ales printre cei zece "strategi" ai Atenei, având o influență determinantă asupra celorlalți nouă colegi. În anul 490 î.Hr. atenienii au înfruntat puternicele forțe persane trimise de Darius I pentru a pedepsi polis-urile grecești care sprijiniseră revolta eșuată a ionienilor din 499 - 493 î.Hr. și pentru a a supune întrega Grecie. Întreaga flotă persană (în jur de 600 de corăbii) ancorase în golful de la Maraton - la circa 42 km de Atena. Miltiades
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
conflicte serioase, deoarece nu era o împărțire exactă a vietii personale de cea socială. Individul decidea singur cît este de rațională participarea lui în treburile sociale și statale, între care ei nu făceau nici o diferență. El se identifică ușor cu polisul și deciziile primate și se consideră la fel de liber în calitatea unei părți organice a unui tot întreg. Acest fenomen după părerea teoreticianului liberar Benjamin Konstan era o libertate colectivă care: a totodată în realizarea anumitor funcții a puterii supreme, care
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
societate că îmbinata cu forma colectivă a libertății. Toate acțiunile particulare se aflau sub o strictă supraveghere. Propria independența nu se reflectă nici în opinia, nici, cu atît mai mult, în ceea ce privește interesele reale a persoaneia. Supunerea fără obiecții a individului polisului nu însemnă că democrația ateniana nu avea conflicte interioare. Astfel de conflicte apăreau periodic, în primul rînd înăuntrul claselor, bogații avindu-se de o parte a conflictului, iar săracii de cealaltă parte. Pe timpul lui Pericle neînțelegerea dintre ei era clarificata cu
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
de asemenea, influența părerea politică a poporului socotind participarea lui la viața politică că singura îndeletnicire de vază a cetatenului atenian. Toate aceste fapte ne permite sa caracterizam modelul antic de a puterea poporului” că o dominație nemijlocit socială. În polisul atenian nemijlocit domnea democrația directă, principala instituție a puterii fiind aadunarea populară”. În cadrul acestei adunări fără anumite grupări sociale că: parlament, partie, birocrație, se forma voința comună se adoptau legi , se luau decizii. Puterea adunării poporului nu era de
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
(în greaca veche Πλάταια, Πλαταιαί), sau Plataea, a fost un oraș-stat ("polis") din Grecia antică aflat în partea sud-estică a Beoției, la sud de Teba. A rămas celebră, printre altele, ca fiind locul în care s-a dat Bătălia de la din 479 î.Hr., în urma căreia o alianță a polis-urilor grecești (Sparta
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
fost un oraș-stat ("polis") din Grecia antică aflat în partea sud-estică a Beoției, la sud de Teba. A rămas celebră, printre altele, ca fiind locul în care s-a dat Bătălia de la din 479 î.Hr., în urma căreia o alianță a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) a învins forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. Această victorie decisivă a grecilor a determinat sfârșitul războaielor medice. În timpul primei invazii persane, dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
î.Hr., în urma căreia o alianță a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) a învins forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. Această victorie decisivă a grecilor a determinat sfârșitul războaielor medice. În timpul primei invazii persane, dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul să trimită un contigent în sprijinul Atenei, atacată de către perși. În Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), alături de cei 10.000 de atenieni au luptat și 1.000 de plateeni. Temuta armată persană (care părea
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
confederația beoțienă și alianța ateniano-plateeană. Pentru a se evita prelungirea acestui război fratricid s-a apelat la o mediere: Corintul a acceptat această misiune. S-a ajuns astfel la un acord care, printre altele, a stabilit granița dintre cele două polisuri, Teba și Plateea. În plus, Teba s-a angajat să nu mai amenințe și alte cetăți care nu doreau să se afilieze confederației beoțiene. Acest ajutor primit de la atenieni, datorită căruia Platea și-a menținut independența, nu a fost uitat
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
ajutor primit de la atenieni, datorită căruia Platea și-a menținut independența, nu a fost uitat de cetățenii plateeni. Atunci când Atena a fost în pericol de a fi invadată de perși (în timpul primei invazii persane - 490 î.Hr.), Plateea a fost singurul polis care a trimis ajutor militar Atenei, plateenii luptând alături de atenieni în bătălia de la Marathon. Sub pretextul răzbunării incendierii templului din Sardes de către trupele ateniene care participaseră la expediția făcută în Asia Mică în anul 498 î.Hr., pentru a-i ajuta
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
î.Hr., pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni răsculați împotriva stăpânirii persane, Darius I (mânat atât de dorința de răzbunare, cât și de planul strategic, mai ambițios, de a supune întrega Grecie) a trimis o imensă armată și flotă împotriva polisurilor grecești care refuzau să i se supună. În fruntea armatei terestre se afla Artaphernes, nepotul lui Darius, iar flota era comandată de Datis. În anul 490 î.Hr. armata și flota persană s-au pus în mișcare. După ce s-au îmbarcat
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
cerut ajutor Spartei; spartanii însă, reținuți de scrupule de natură religioasă, nu s-au pus în mișcare înainte de a fi lună nouă, adică șase zile mai târziu - când ei au ajuns la locul bătăliei, aceasta se terminase deja.. Dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul să trimită un efectiv de circa 1000 de oameni. Unul dintre cei zece "strategi" ai Atenei (funcție electivă anuală), Miltiades "cel Tânăr", cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara, Corint și altele. Deși era depășiți numeric, grecii au luptat cu mult curaj, iar în timpul luptei au reușit să-l omoare pe Mardonius. Moartea acestuia a precipitat deruta perșilor. Deși numărul pierderilor persane variază de la un istoric la altul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
cinstea protectorului sau, împăratul român Tiberius. Monede găsite în localitate din vremea împăratului Claudius, din anul 54 e.n., arată că în vremea aceea orașul a fost numit o vreme Claudiopolis , adică orașul lui Claudius și că dobândise probabil statutul de polis. În limba greacă orașul se numea Tiveriás (Τιβεριάς) , iar în arameica טבריא. Învățații evrei au căutat să născocească, prin speculații lingvistice și jocuri de cuvinte (midreshey milim), o explicație diferită, neaoșa, a numelui orașului. Astfel în Talmudul babilonean (Masehet Meghila
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]