457 matches
-
în mod evident, acest sens este o proprietate ideosincretică a subiectului cu tentativă de suicid, și nu i-a fost în nici un caz administrat prin intermediul unei teorii exterioare, atunci experiența clinicianului poate constitui un ghid prețios, util pentru clarificarea unei polisemii pe care subiectul o percepe adesea ca pe o cacofonie. Ideile și ipotezele psihopatologice care urmează se înscriu pe această linie, propunându-și să excludă orice explicație simplistă și liniară, cu toate că, din spirit de claritate didactică, vom iniția și o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
importantă, ci teoretic, adică sub ce axiome și în calitate de care problemă. Există două axiome care fac din semn, în principiu, un obiect sui generis: a)pansemia - totul e semn; sau: orice are o semnificație - sau, cel puțin, poate avea; b) polisemia - orice semn (obiect) poate avea mai multe semnificații (unicitatea existenței nu determină unicitatea semnificației). Cele două axiome fundamentale sunt urmate de o întrebare la fel de fundamentală: Ce este atunci semnul? Formulată, desigur, nu metafizic, ci pozitiv: care este mecanismul semnificării? Cum
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai clar afirmată în ideea că lumea nu se compune din două feluri de lucruri : din semne și non-semne, din lucruri cu semnificație și lucruri fără semnificație. Nu există adică obiecte lipsite de semnificație. Dai semnificație la Peirce înseamnă cognoscibilitate. Polisemia, a doua axiomă, este mai puțin evidentă. Semiotica sa este o teorie a cunoașterii care se situează de partea logicii. Formulele prin care o definește sunt: 1. cea mai generală știință; 2. logică a comunicării. Or, referențialitatea ocupă un loc
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sa este o teorie a cunoașterii care se situează de partea logicii. Formulele prin care o definește sunt: 1. cea mai generală știință; 2. logică a comunicării. Or, referențialitatea ocupă un loc important în semiologiile situate de partea logicii, iar polisemia e redusă pe măsura acestui rol crescut al referențialității. Definiția semnului este foarte abstractă: semnul este ceva ce stă în locul a altceva și este înțeles de cineva. Triada care rezultă din această definiție distinge între semn, relația semnului cu obiectul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnifică. Diferit de semiotica peirceiană, unde lumea semnifică prin cunoaștere, în acest caz lumea semnifică prin limbă. Limba acoperă totul; ea este, de fapt, lumea. Semnificația în acest caz se leagă mult mai firesc de comunicabilitate. La fel în ceea ce privește axioma polisemiei: în limbă orice unitate poate avea mai multe semnificații. Marea schimbare intervine în definirea semnului. Semnul este constituit ca o diadă, din semnificam și semnificat. Relația dintre semnificant și semnificat este arbitrară, imotivată. Ei sunt uniți prin forța sistemului. Semnul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
generale, structuraliștii francezi se plasează pe teritoriul acestei semiologii generale din care fac o întreagă filosofie. Folosind lingvistica saussureană ca pe o adevărată disciplină pilot, structuraliștii au impus ideea pansemiei - totul este semn, orice are / poate avea semnificație - și a polisemiei - orice semn poate avea mai multe semnificații (unicitatea existenței nu determină unicitatea semnificației) - și au făcut din semiologie o hiperteorie și o metodă interdisciplinară. O dată cu ei apare clar și conștient afirmată în toate consecințele sale această a treia tematizare filosofică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
1970) și în S/Z (1970). Și, într-adevăr, analiza conotațiilor ar putea reprezenta încă mai mult, și mai general, o depășire a limitelor analizei structuralismului de orientare lingvistică mulțumit să descrie structura spațiului semantic al operelor culturale, spre evidențierea polisemiei acesteia, a semnificațiilor multiple, individuale și colective, conștiente, inconștiente și non-conștiente, imaginare sau ideologice, care se întrețes în textura ei unică. Cea mai riguroasă dintre aceste tentative este analiza conotațiilor nuvelei Sarazine a lui Balzac, din S/Z: fiecare unitate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
la originea postulatului monosemiei lui"14. Un termen trebuie să aibă, așadar, într-un anumit domeniu de specialitate, un singur referent, nu mai mulți. Deși există numeroși termeni polisemantici, ei sunt utilizați cu sensuri diferite în domenii distincte ale cunoașterii. Polisemia unui termen se datorează tocmai apartenenței sale la mai multe domenii de specialitate, dar nu este admisibilă în cadrul unui singur astfel de domeniu. Termenul este "o unitate semnificantă constituită dintr-un cuvânt (termen simplu) sau din mai multe cuvinte (termen
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de mai multe ramuri ale lingvisticii: fonetică, morfologie, sintaxă, formarea cuvintelor, semantică, stilistică, ortografie (în sens larg) etc. Sensul său lingvistic se reduce, așadar, la cel etimologic, extrem de general: "absență, lipsă, omisiune, omitere, suprimare". Pentru a evita, în măsura posibilului, polisemia termenului în discuție și, în consecință, ambiguitatea sa, unii lingviști au recurs după cum reiese parțial și din definițiile citate mai sus la diverse clasificări ale tipurilor de elipse, cărora li s-au atribuit fie denumiri speciale 18, fie calificative exprimate
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
chiar corespunde condensării lexico-semantice: absorbția lexicală. Termenul absorbție este folosit și chiar explicat în mai multe lucrări ale cercetătorului german A. Blank 21, care, pe lângă faptul că include și el fenomenul printre tipurile de schimbări semantice (care duc, desigur, la polisemie, nu la formarea a noi cuvinte), folosește în paralel ambele denumiri, "elipsă lexicală" și "absorbție lexicală", arătându-și totuși preferința pentru acest din urmă termen: "Tipul 5, elipsa lexicală sau mai bine spus absorbția prezintă două subtipuri, în funcție de partea unui
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
inedit, îmbogățindu-și conținutul semantic. Dacă este vorba doar de o modificare de sens, urmează în mod logic că rezultatul nu este un cuvânt nou, ci același cuvânt, care a achiziționat un înțeles suplimentar. Orice tip de schimbare semantică creează polisemie, deci toate cuvintele al căror sens s-a modificat în urma condensării devin, nu-i așa, polisemantice. Dacă am adopta acest punct de vedere, ar trebui să ajungem la concluzia că procedeul condensării nu duce decât la o extindere a sensurilor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sensurilor cuvintelor; reținerea dintr-o sintagmă sau dintr-un compus a unui singur element ar fi însoțită de o reinterpretare semantică a acestuia; ar fi vorba de același cuvânt, care a dezvoltat un nou sens, devenind polisemantic ori sporind complexitatea polisemiei sale, și care, eventual, și-a schimbat și categoria lexico-gramaticală. În concepția unuia dintre semanticienii germani contemporani de marcă, Andreas Blank, tipurile de schimbări semantice lexicale sunt următoarele: metafora (de ex. engl. mouse "șoarece" > "maus [la computer]"), transferul cohiponimic (fr.
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sensului 79. Ca mecanism de schimbare semantică, "elipsa lexicală sau mai bine spus absorbția prezintă două subtipuri, în funcție de partea dintr-un cuvânt complex dat care absoarbe sensul acestuia. Sincronic însă, absorbția este identică fie cu rezultatul restricției semantice, realizând o polisemie taxonomică, fie cu efectul sincronic al metonimiei. Astfel, absorbția ca proces diacronic nu are o realitate sincronică proprie"80. Cele două subtipuri sunt absorbția în determinat (de pildă sp. coche "trăsură" a dobândit și sensul "automobil, autovehicul", ca urmare a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
condensării nu trebuie și nu pot fi confundate, în sincronie, nici cu efectele simplei restricții sau specializări semantice, nici cu acelea ale unei metonimii obișnuite. Acesta este, de fapt, motivul pentru care "absorbția nu are o realitate sincronică proprie" în privința polisemiei: ea produce cuvinte noi, nu cuvinte polisemantice. Ca să folosim exemplele date de autor, sensul "automobil" al substantivului sp. coche nu constituie, în opinia noastră, o restrângere (sau o specializare) a înțelesului "trăsură" al aceluiași termen, ci o scurgere în elementul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
element comun sau, altfel spus, sensul lui cremă a fost înglobat de înghețată fiindcă cele două cuvinte se găseau alăturate într-un grup sintactic. Din punctul nostru de vedere, explicația prin relația de contiguitate, ca și aducerea în discuție a polisemiei ca rezultat al transferului de sens prin contiguitate între nume, constituie un mod mecanicist, unilateral și formalist de analiză, care ignoră alte aspecte ale fenomenului și chiar și substanța acestuia. Pe de o parte, simpla prezență într-o sintagmă a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
perspectivă formală și sincronică, constituentul menținut își pierde semnificația inițială, deoarece preia înțelesul întregului grup; acest proces reprezintă, de fapt, nu o schimbare semantică propriu-zisă, care s-ar datora dezvoltării unui sens nou dintr-unul vechi și ar duce la polisemie, ci o inovație lexicală prin care se creează o formație inedită, care funcționează la început ca variantă a termenului complex din care provine, creată printr-un tip particular de scurtare a sintagmelor și compuselor, ca metodă de economie lingvistică. De
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sunt de același gen, pe care l-au preluat de la etimoanele lor : fr. portable 1 s.m. "telefon portabil, celular" < [téléphone] portable // portable 2 s.m. "calculator portabil, laptop" < [ordinateur] portable. Omonimia unor astfel de cuvinte nu poate fi confundată, desigur, cu polisemia. Concordanța sau neconcordanța dintre genul unui cuvânt și al corespondentului său dintr-o sintagmă din care ar putea să provină ne aduce uneori indicii prețioase relative la etimologia lui. Substantivul masculin rom. combustibil s.m. este împrumutat din franceză (combustible s.m.
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
original și nou dintre Univers și om" (1958, p. 89). Dar enunțul nu spune nimic despre experiența ca atare, care implică pansenzorialismul sau participarea plenară a tuturor simțurilor. În acest sens, Joseph Runzo vine să aducă binevenite completări legate de polisemia intrinseca a termenului: "În literatura mistica, există două sensuri ale "viziunii". "Viziunea" poate fi utilizată (a) pentru a desemna o experiență (subl. în text, n.m.), în contextul căreia se spune ca recipientul are o viziune sau (b) pentru a desemna
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
referință pentru teoria și metodologia cercetării sociologice, evidențiind rolul teoretic în investigațiile empirice concrete, arătând importanța definirii clare a conceptelor precum și importanța necesității introducerii variabilelor-test în verificarea relațiilor dintre două fenomene, valoarea analizei multivariate și a analizei contextului. În științe polisemia noțiunii de teorie are o dublă accepțiune: aceea de teorie și ceea ce Raymond Boudon numește paradigme. Noțiunea de teorie implică faptul că, propozițiile supuse verificării sunt deduse dintr-un număr mare de propoziții primare. Exemplul sinuciderii durkheimiene corespunde întru-totul unei
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
sensul de număr al substantivului: ‘singular’ - directoare-a/‘plural’ - directoare-le. În flexiunea nominală, omonimia la nivel de dezinență poate fi anulată de prezența morfemului pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate în interiorul acelorași categorii gramaticale. Sincretismul generează polisemia morfemelor. Astfel, în flexiunea verbală, dezinența exprimă concomitent numărul și persoana: -i (persoana a II
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
număr al substantivului: ‘singular’ - directoare-a/‘plural’ - directoare-le. În flexiunea nominală, omonimia la nivel de dezinență poate fi anulată de prezența morfemului pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate în interiorul acelorași categorii gramaticale. Sincretismul generează polisemia morfemelor. Astfel, în flexiunea verbală, dezinența exprimă concomitent numărul și persoana: -i (persoana a II-a + ‘singular
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate în interiorul acelorași categorii gramaticale. Sincretismul generează polisemia morfemelor. Astfel, în flexiunea verbală, dezinența exprimă concomitent numărul și persoana: -i (persoana a II-a + ‘singular’: cânta-i)/-ți (persoana a II-a + ‘plural’: cânta-ți). În flexiunea substantivelor, dezinența exprimă concomitent genul, numărul și cazul; în structura termenului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planuri, prin modul specific în care se interferează dimensiunile semantică, sintactică, morfologică, deictică. Formele absolute infinitiv, gerunziu etc. se caracterizează printr-o reorganizare a interferenței acestor dimensiuni și la primul nivel, al categoriilor lexico-gramaticale (părți de vorbire), prin dezvoltarea unei „polisemii” specifice, și la al doilea nivel, al opozițiiilor categoriale (morfologice sau morfo-sintactice), prin neutralizarea lor (relativă sau absolută). La primul nivel, „polisemia” lexico-gramaticală a formelor absolute este reprezentată de complementaritatea verb-nume (infinitiv, participiu, supin) sau nume-verb-adverb (gerunziu). La cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reorganizare a interferenței acestor dimensiuni și la primul nivel, al categoriilor lexico-gramaticale (părți de vorbire), prin dezvoltarea unei „polisemii” specifice, și la al doilea nivel, al opozițiiilor categoriale (morfologice sau morfo-sintactice), prin neutralizarea lor (relativă sau absolută). La primul nivel, „polisemia” lexico-gramaticală a formelor absolute este reprezentată de complementaritatea verb-nume (infinitiv, participiu, supin) sau nume-verb-adverb (gerunziu). La cel de-al doilea nivel, neutralizarea opozițiilor categoriale se manifestă ca potențialitate absolută (infinitivul) sau ca absolutizare a semanticii unui termen al opoziției (gerunziu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celorlalte grade de determinare, dacă primesc alte determinări sintactice: deasupra aceleiași (acestei) case deasupra unei case (2) Fără conținut lexical propriu, prepozițiile se caracterizează printr-un plan semantic specific (cu diferite grade de abstractizare, manifestat în gradul de dezvoltare a „polisemiei” lor sintactice), lipsit de autonomie, dependent sau într-un raport de continuitate (sau numai compatibilitate) semantică, (1) pe de o parte, cu conținutul lexical al termenului pe care îl preced, (2) pe de alta, cu funcția sintactică pe care acest
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]