278 matches
-
İzmitul actual, unde au fost și executați. Lor li s-a alăturat și cel ce avea să fie Sf. Teoctist. Consemnările religioase descriu amănunțit torturile incredibile la care au fost supuși, în general, cei care refuzau să revină la credințele politeiste. Trupurile lor au fost duse, în secret, la Roma, unde au fost și îngropate, locul devenind scena ""multor tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo"". Biserica Sfântul Ciprian sau Biserica Zlătari, situată în București, pe Calea Victoriei, între străzile Stavropoleos și
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
spune adevărul despre acești oameni din antichitate [evreii — n.n.].” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască 12 triburi de
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel. Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina (Țara Israelului), care includea și etnii semite locale asimilate de evrei. Răspândirea creștinismului printre eleni, romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus, care se considerau la început evrei, ba chiar ca cei mai autentici. Noua credință, misionară, cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme, unele
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
controlului asupra unor puncte geografice cheie precum porturi și noduri de căi comerciale, întărirea economică a Iudeei, reașezarea de evrei din zonele dens populate în regiuni de periferie mai rar locuite. Domnia lui s-a caracterizat și prin lichidarea cultelor politeiste și a oricărei manifestări de păgânism pe teritoriul regatului. El s-a străduit să limiteze cât mai mult libertățile polis-urilor grecești din regat și să întărească puterea centrală. Cele dintâi operații militare întreprinse de Alexandru Ianai au fost cele
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea este un disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găsește peste tot, și că Universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune tuturor mesopotamienilor, au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
spune adevărul despre acești oameni din antichitate [evreii — n.n.].” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască 12 triburi de
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
Aracillum (Castro de Espina del Gallego, Sierra del Escudo - Cantabria), situat strategic pe valea râului Besaya, fiind considerat un loc politic. Dovezi literare și epigrafice confirmă faptul că, la fel ca vecinii lor din Galiția și Asturia, Cantabrii au fost politeiști, venerând un vast și complex panteon de zeități indo-europene de sex masculin și feminin, sculptate din sdejar sacru sau pin, sau venerând muniții, pădurile, cursurile apei ori sanctuarele rurale mici. Druidismul nu pare să fi fost practicat de Cantabrii, deși
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
cărămizi. Piramida lui Djoser este o serie de mastabale stivuite una peste alta. Piramidele au fost construite în Regatul Vechi și Regatul Mijlociu, dar faraonii din Regatul Nou le-au abandonat, în favoarea mormintelor tăiate în piatră. Religia vechilor egipteni era politeistă, iar numărul zeităților de ordinul sutelor. Religia egipteană a fost o succesiune de credințe ale poporului egiptean începând din perioada predinastică până la apariția creștinismului și islamismului în perioada greco-romană. Ritualurile se făceau sub conducerea preoților sau vracilor (folosirea magiei fiind
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Religia geto-dacilor a fost politeistă, eventual henoteistă, centrată în jurul zeului important Zalmoxis. Herodot afirma că dacii erau monoteiști, dar opinia majoritară a istoricilor de azi este că dacii nu erau monoteiști și că nu se poate avea prea multă încredere în afirmațiile lui Herodot. Zalmoxis
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
orașe-stat precum Ur, Uruk, Lagash ș.a., orașe prin unirea cărora se vor forma temporar state puternice ca Sumerul, Babilonul s.a. Perioade de înflorire: Orașele Uruk, Akkad, Lagash sunt adevărate focare de cultură. Arta se dezvoltă în strânsa legatură cu religia politeistă și cu puterea regală, pentru glorificarea ei. Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de construcție creat de sumerieni este palatul-fortăreață. Acesta este bine apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără deschideri, cu terase artificiale și
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
divin. Contratimpul se datorează multiplelor tradiții și straturi redacționale care fac Biblia ebraică, diverșii autori/redactori (trăitori în diverse epoci și nutrind ideologii sau preferințe religioase diferite) au avut, în mod demonstrabil, propriile lor relatări sau versiuni de raportat. Practicile politeiste conform cărora Iahve era adorat ca unul dintr-o serie de zeități par a fi continuat până relativ târziu, anume până în perioada postexilică (persană), tradițiile religioase rafinându-se într-un monoteism veritabil (exclusiv) doar în perioada elenistică (în timpul monarhiei hașmoneilor
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau regiștri. În registrul de jos, sau pe nivelul patru este o figură de femeie cu mâinile așezate pe capetele a doi lei care stau așezați la dreapta și la stânga ei. Figura de femeie poate
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
drept convigătoare dovezile că Dumnezeu a avut o soție.” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). În documentarul History Channel The Bible
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Astfel, doar începând cu secolul al 6-lea î.e.n. monoteismul iudaic s-a dezvoltat sub influența filozofiei grecesti pentru a deveni monoteist în sensul strict al termenului, afirmând un Dumnezeu pentru toată umanitatea. Prima utilizare a tetragramei apare în perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte zeități locale precum El, Milkon, Anat, Așera, Baal, Kemoș) și de tranziție spre monoteism, YHWH fiind numele zeității masculine, așa cum atestă mărturiile epigrafice găsite la "Kuntilet Ajrud" (ostrace cu invocații spre
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
din populația Ierusalimului și a regatului Iudeei a fost deportată în Babilon. Spre deosebire de deportarea din secolul al VIII-lea în.Hr. de către Asiria (aprox.722 î.Hr) a unei părți din locuitorii regatului Israel, unde religia iudaică conviețuia cu culte politeiste și unde, se pare, cei deportați s-au asimilat mai lesne în populația asiriană, iudeii surghiuniți și-au păstrat în Babilon identitatea religioasă-etnică. Comunitatea evreiască din Babilon a devenit în consecință cea mai străveche comunitate din Diaspora evreiască. Ea a
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
De la un anumit moment, elitele religioase (preoțimea iahvistă) au încercat să suprime credințele populare în suflet (care să nu uităm, era perceput ca o conștiință întrupată) și continuarea existenței după moarte. Motivația era simplă: iudaismul născut fiind într-un mediu politeist, orice practică și credință legată de cultul morților și într-o viață după moarte, presupunea acceptarea existenței șeol-ului (iadul iudaismului timpuriu), care în credințele canaaneene era sub dominația unui zeu de resort, ori preoții iahviști voiau să stârpească monolatria (henoteismul
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii romane politeiste față de monoteismul promovat de iudaism. Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum mii de evrei sunt uciși în timpul unor războaie civile din Egipt, Cipru și Cyrenaica. Împăratul
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
a reaminti sclavia și salvarea Israelului și de a ilustra împlinirea legământului cu Israel. Exodul a fost un subiect central al iudaismului: el a servit pentru a-i orienta pe evrei către sărbătorirea acțiunilor lui Dumnezeu în istorie, spre deosebire de sărbătorile politeiste ale acțiunilor zeilor în natură, în ziua de azi el este menționat zilnic în rugăciunile evreiești și sărbătorit de Pesach. În istoria seculară exodul a servit drept inspirație și model pentru multe grupuri, de la imigranții protestanți care fugeau din fața persecuțiilor
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea este un disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găsește peste tot, și că universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune tuturor mesopotamienilor, au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
Ramses al II-lea, unul dintre marii constructori ai Noului Regat, realizează templul de la Abu Simbel, săpat în stâncă și delimitat de patru statui colosale care îi poartă efigia. Faraonul Amenophis al IV-lea (numit și Akhenaton) a înlocuit religia politeistă cu religia monoteistă și a mutat capitala la Amarna. Domnia acestuia constituie un moment important în evoluția artei antice egiptene, încât putem vorbi de "stilul amarnian". Pe locul unde s-a situat acest oraș s-au descoperit numeroase vestigii (palate
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
I, 8:13, și în originea numelui tribului israelit Zabulon (în ebraică - Zevulun זבולון ). S-au găsit pilde ale acestui cuvânt și în surse extra-biblice ca de pildă în tăblițe ugaritice. Izabela a tins să cultive în regatul Israel cultul politeist al lui Baal, răspândit între canaaneni-fenicieni, și pe care îl practica în locul ei de obârșie. Ca soție a regelui Ahab, a avut o influență considerabilă asupra acestuia. După Midrash, din prima zi de căsnicie, la îmboldit pe Ahab să practice
Izabela () [Corola-website/Science/335705_a_337034]
-
credincioșilor la cele cinci rugăciuni zilnice (numită "adhan"). Bilal a fost ales de Muhammad pentru a fi primul muezin al islamului datorită puterii fascinante a vocii sale. În anii ce au urmat, Bilal a participat la bătăliile dintre musulmani și politeiștii meccani. În Bătălia de la Badr din 624, cel care îl torturase pe Bilal bin Rabah înainte de a fi eliberat de Abu Bakr, Ummaya bin Khalaf, a fost ucis de trupele musulmane. Unul dintre cele mai importante momente în care Bilal
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
care ne blasfemiază religia. Titlul romanului, "Versetele satanice", constituie o trimitere directă la o problemă foarte delicată pentru musulmani. Este vorba despre controversata teorie a unor interpolări "satanice" în textul Coranului. Profetul Mohamed, ca să-și facă prozeliți într-o lume politeistă, ar fi susținut ideea existenței altor zei în afară de Allah, pe care apoi a retras-o, afirmând că a venit de la Satana. Musulmanii contestă puternic posibilitatea unor interpolări în textul sfânt al Coranului. Gibreel Fishta, personaj schizofrenic și star la Bollywood
Salman Rushdie () [Corola-website/Science/299223_a_300552]
-
apariția Universului, a Pământului, a vieții și a ființei umane, ca rezultat al săvârșirii actului creator. Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o exercitare a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât și în cea politeistă. De multe ori, mitul creației cuprinde și ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei. Profunzimea mitului originar este relevantă în modelul actului primordial, care susține respectiva credință mitologică. Actul primordial are calitatea de a fi, pe lângă unic și original
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
cel original ebraic. Un exemplu este Facere 6 unde versetele în ebraică trădează o insistentă dar puțin de imaginativă intervenție care comporta repetiții peste repetiții, solilocvii ad hoc și erori gramaticale insolubile și probabil inevitabile, totul pentru a camufla contextul politeist în care a fost gândit mitul potopului original, anume acela în care avea loc un conflict între diverse grupuri și ierarhii de zei, așa cum știm că se întâmplă în variantele mesopotamiene. Dovezi arheologice vin să sprijine textul biblic, demonstrând că
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]