183 matches
-
cu anumite clișee și asociații constante, îndreaptă gândurile noastre pe căile pe care s-au mișcat și cugetele înaintașilor noștri, stabilind o legătură trainică între fiii aceluiași neam, o forma mentis națională."373 Totodată, Lucian Blaga a semnalat profunzimea și polivalența textemelor, referindu-se în primul rând la proverbe, pe care le-a caracterizat în modul următor: "Observație, căreia nu-i scapă nicio nuanță a realității, interpretare adeseori divinatorie a existenței, spirit ce se joacă cu relativitatea valorilor, imaginație care fixează
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Pentru Clujul anilor tinereții mele ar fi trebuit să se nască din nou Bacovia” (interviu cu Romulus Guga), ECH, 1981, 4-5; Moraru, Semnele, 190-192; Gorcea, Structură, 119-123, 161-164; Ileana Berlogea, Un dramaturg de mare originalitate, CNT, 1983, 43; Paul Dugneanu, Polivalența creatorului, CNT, 1983, 43; Diaconescu, Dramaturgi, 224-227; Valentin Silvestru, Ora 19:30, București, 1983, 227-232, 442-446; Felea, Aspecte, III, 74-78; Ghițulescu, O panoramă, 244-249; Const. Ciopraga, Simfonie neterminată, VR, 1986, 12; Grigurcu, Existența, 317-323; Măciucă, Motive, 166-202; Rotaru, O ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
acord, altele vor rămâne cum au fost (sau mai mult decât atât). Nu putem avea ambiția de a institui o limbă unică (deși această realitate ne-ar avantaja În comunicare), pentru că așa ceva este imposibil, Împotriva unei evoluții firești, a unei polivalențe expresive naturale. Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, În virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau infatuare pentru unii sau pentru alții. Unificarea nu Înseamnă Întronarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, În virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau infatuare pentru unii sau pentru alții. Unificarea nu Înseamnă Întronarea unicității, topirea polivalențelor Într-o paradigmă singulară, totală, Înțepenită. Ea va fi totală numai În privința unor anumite componente, dar secvențială, graduală, potențială, virtuală sau chiar indezirabilă pentru alte aspecte (și este bine că se Întâmplă astfel). Europa viitorului va arăta ca un mecanism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Acum se confruntă cu saturația pieței și cu stagnarea puterii de cumpărare. Noi tehnologii și o nouă cerere fac taylorismul și fordismul caduce. Atribuțiile de execuție sînt automatizate. Cele de coordonare și control se multiplică. Tehnologiile noi reclamă competența și polivalența lucrătorilor, o cerere foarte variabilă, mai personalizată și mai exigentă înlocuiește consumul de masă. Concurența s-a internaționalizat, inovația se accelerează, conjunctura devine imprevizibilă, apar comportamente noi la care producția în mari serii standardizate nu mai este adaptată. Se impune
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
altă parte, simbolul este, Întotdeauna, deschis, În sensul că e susceptibil de a dezvălui semnificații „transcendente”, care nu sunt „date” (nu sunt evidențiate) În experiența imediată ... Un simbol devine autonom În clipa În care s-a constituit ca atare, și polivalența lui ne ajută să descoperim omologări Între diferite moduri de a fi: omologări care prin simpla imaginație a materiei nu le-ar face posibile (). La Eliade Întâlnim elogiul și prestigiul permanent recunoscute simbolului În mentalitatea arhaică și, În genere, rolul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
instituie și impune semnificații, dar le și provoacă, „dă de gândit” (R. Ricoeur), adică „spune mai mult decât spune, nu sfârșește niciodată de spus ... și trebuie mereu reînceput a-l gândi” (/193). Este de fapt o multivalență, o polisemie sau polivalență ce ține de Însăși natura sa, just sesizată de Eliade ceea ce nu-l Împiedică să accepte o logică a simbolului, alături de coerența lor, ambele Însușiri contribuind la integrarea omului În Cosmos, astfel Încât aceasta să nu rămână un fragment impermeabil și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Profira Sadoveanu, În umbra stejarului, București, 1965; Cioculescu, Varietăți, 350-366; Const. Ciopraga, Mihail Sadoveanu, București, 1966; Ivașcu, Confruntări, I, 253-268, II, 219-224; Regman, Confluențe, 7-24; Săndulescu, Pagini, 112-127; Scrisori - Ibrăileanu, I, passim; Sevastos, Amintiri, 190-200, 486-488; Ciopraga, Portrete, 77-102; Georgescu, Polivalența, 5-61; Papu, Luminile, 21-26; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 189-197; Zaciu, Masca, 177-188; Baconsky, Marginalii, 7-21, 143-149; Felea, Reflexii, 31-38; Piru, Panorama, 203-223; N. Tertulian, Eseuri, București, 1968, 59-72; Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, București, 1968; George Muntean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în atac, sunt reprezentate în voleiul de plajă de: a) Sistemul de atac (formația de joc) b) Combinațiile în atac. a) Sistemul de atac (formația de joc), în voleiul de plajă este „1-1”, deci are în componență doi jucători polivalenți, polivalență care este legată de trecerea alternativă și permanentă, atât prin postul de trăgător cât și prin cel de ridicător. Aceste două posturi, ocupate de cei doi jucători, se numeasc trăgători-ridicători (TR), astfel, jucătorului care face preluarea îi revine și sarcina
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
București, 1956; Dima, Studii, 125-143; Baltazar, Evocări, 205-209; Mircea Anghelescu, Al șaselea roman din ciclul Comăneștenilor, ST, 1964, 1; Eftimiu, Portrete, 37-41; Brădățeanu, Istoria, I, 80-81; Manolescu, Lecturi, 27-45; Negoițescu, Scriitori, 99-133; Săndulescu, Pagini, 5-94; Streinu, Pagini, IV, 266-269; Georgescu, Polivalența, 217-221; Zaciu, Masca, 69-102; Stănuța Crețu, Duiliu Zamfirescu poet, ALIL, t. XX, 1969; Mihai Gafița, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 7-42; Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Zaciu, Glose, 33-38; Barbu, Sine ira, 251-253
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
deasemenea, în ceea ce el presupune, limita absolută a comportamentului animal: perfecțiunea sa este semnul infailibil al caracterului său non inteligent. Invers, inteligența (care desemnează aici faptul de a acționa conștient și de a ne reprezenta ceea ce facem ) este caracterizată prin polivalența indefinită a întrebuințărilor sale: animalele nu acționează decât prin “dispoziția organelor lor” în timp ce rațiunea este “un instrument universal.”) Organ care se deplasează, organ mobil și liber pentru că el nu este cel al unui corp în serviciul căruia acționează, am putea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Pillat, Tradiție, 88-116; Streinu, Clasicii, passim; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’epoque des lumières, Sibiu, 1945, 365-429; G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1965, 11-26; Vianu, Studii, 545-559; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, passim; Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
a crea tradiții și mituri care să susțină societatea 265. La momentul respectiv, mitul a fost creat din nevoia de a da credibilitate și stabilitate unor idei politice, însă, pentru a reuși acest lucru, a fost nevoie de o anumită polivalență a mitului. Jill Stern sugerează în acest sens că miturile și simbolurile puternice sunt cele care au capacitatea de a exprima mai multe sensuri în același timp, un mit trebuind să captiveze inima și mintea majorității, dar în același timp
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
vrea decît să sintetizeze toate aceste modalități materiale ale transmisiei. Noțiunea de mediasferă, după cum vedem, conține efectele cumulative ale tuturor înțelesurilor pe care le poate avea cuvîntul "transport" într-un anumit loc și la un moment dat. De aici provine polivalența sau instabilitatea mediologului, care nu se poate conecta doar la o singură rețea (de intercunoaștere și co-oficiere), nici la o instituție profesională unică. Mediile au drept operatori jurnaliști, de formație umanistă, încorporați în comunitățile literare. Telecom-urile operează cu tehnicieni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cafea. Izolarea i-a priit, în schimb, literar. În critică s-a eliberat cu totul de clișee, dând substanțiale și subtile comentarii atât despre Călinescu, Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu sau Anton Holban, cât și despre mulți contemporani (vezi, printre altele, Polivalența necesară, Printre cărți sau Volume). Marea revelație a anilor recluși sunt însă romanele lui Paul Georgescu, târzia lui carieră impunătoare de prozator. Cele zece romane ale sale, dacă am numărat bine, precedate de două culegeri de nuvele, configurează un ținut
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
e menit să dea un impuls pornirilor celor mai nobile ale sufletului, consider că ceea ce contează este să vibrezi tu însuți și să faci pe alții să vibreze. Frumosul este pretutindeni în jurul nostru; este o valoare inestimabilă. El prezintă o polivalență formativă: cultivă sensibilitatea, dezvoltă capacitățile creatoare, influențează înălțarea morală a omului. Frumosul trebuie sa devină parte integrantă a existenței noastre, un adevărat mod de viață care să ne lumineze sufletul și să ne facă mai buni și mai... omenoși. El
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu în cele din urmă, și-a onorat cu efort și grație condiția de profesor , inspector de specialitate, inspector școlar general sau consilier al ministrului educației, de autor de manuale, studii și cărți de specialitate, fără să facă din această polivalență recurs la conduita lui de generoasă și modestă dăruire colegială. Lucian Pavel avea vocația prieteniei așa cum unora le place să miroasă trandafirii. A fost un factor coagulant într-o lume aflată în dispersie. Iar mie îmi vine să strig din
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
Study of Central European Culture", în Comparative Central European Culture. Books in Comparative Cultural Studies, West Lafayette, Purdue University Press, 2002. În opinia lui Steven Totosy, Europa Centrală și Răsăriteană "sunt amplasate într-o periferie intermediară, unde strategiile convențiilor de polivalență mediază impactul centrului asupra auto-referențialității culturale". Paradigmele centru/periferie și centru/margine sunt concepte bine instalate în studiile postcoloniale (inclusiv colonialismul imaginației), iar conceptual de "periferie intermediară", "in-between peripherality", a fost propus sub influența unei mari varietăți de scrieri de
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
globalizării piețelor și a financiarizării economiei este întreprinderea. În timp ce schimbările și răsturnările macroeconomice ale mondializării antrenează o intensificare a imperativelor competitivității și rentabilizării pe termen scurt a întreprinderilor, acestea au adoptat noi scheme de organizare a muncii. Se cunosc principiile-cheie: polivalență, echipe autonome, priorități, calitate, satisfacerea clientului, tot atâtea modele ce semnalează o schimbare a universului purtător de noi referențiale de performanță. Management prin excelență, organizare în rețea, sistem Toyota, întreprindere inteligentă; nu lipsesc expresiile care desemnează ruptura de modelul fordist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
poate face excepție de la această regulă suverană, cu atât mai mult cu cât istoria pe care se grefează este excepțională.“ (Contemporanul, 31 martie 1972) ZALIS Henri „Una dintre cele mai strălucite particularități ale scrisului odobescian mi se pare a fi polivalența. Reflectam deunăzi la exemplul acestui mare și inimos învățat, după ce recitisem cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la plenara lărgită a Comitetului municipal de partid București.“ (Informația Bucureștiului, 21 octombrie 1971) „Ce am fi rămas dacă nu era Partidul? O țară eminamente
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
muntelui deținea dovezi de necontestat că au fost populate de mii de ani, cu nimic mai prejos decât multele civilizații dispărute din orice parte a lumii, că Sfinxul de pe culmea Bucegilor este o probă, insuficient studiată, mai ales în contextul polivalențelor interacțiunilor dintre Om și Divinitate, dintre Om și natură. Timpul se scurgea cu repeziciune, intrasem în al treilea an de activitate intensă în Cipru, unde mă simțeam util și fusesem receptat ca o persoană potrivită specificului muncii de relații și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
fie puse în acord, altele vor rămâne cum au fostă sau mai mult decât atât! Nu putem impune o limbă unică (chiar dacă această realitate ne-ar avantaja în comunicare), pentru că așa ceva este împotriva firii, a unei evoluții firești, a unei polivalențe expresive naturale. Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, în virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau de infatuare pentru unii sau alții. Unificarea nu înseamnă întronarea
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, în virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau de infatuare pentru unii sau alții. Unificarea nu înseamnă întronarea unicității, topirea polivalențelor într-o paradigmă singulară, totală, înțepenită. Unificarea va fi totală pentru unele componente, dar secvențială, graduală, potențială, virtuală sau chiar indezirabilă; pentru alte aspecte; și este bine să fie așa. Europa viitoare va arăta ca un mecanism complex, care va
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Rebreanu, București, 1954; Georgescu, Încercări, II, 84-99; Ion Ianoși, Romanul monumental și secolul XX, București, 1963, 383-422; Fanny Rebreanu, Cu soțul meu, București, 1963; Al. Piru, Liviu Rebreanu, București, 1965; Manolescu, Lecturi, 46-53; Cioculescu, Varietăți, 312-325; Săndulescu, Pagini, 128-133; Georgescu, Polivalența, 252-257; Lucian Raicu, Liviu Rebreanu, București, 1967; Zaciu, Masca, 189-197; Gavril Scridon, Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene, Cluj, 1967; Papu, Luminile, 27-34; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 65-81, 257-261; Puia Florica Rebreanu, Zilele care au plecat, București, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
proces de inovare, de mobilitate și de interferență a acestora, ca cel prin care trece astăzi Întreaga metodologie de instruire și educație. De aici și incorectitudinea unor clasificări care nu se dedică În mod constant unuia și același criteriu. Însăși polivalența specifică unor metode creează dificultăți suplimentare În ceea ce privește stabilirea poziției lor Într-un grup sau altul, deoarece funcția și respectiv locul fiecăreia diferă de la o situație la alta. O metodă poate, de exemplu, să devină demonstrativă Într-o secvență de Învățare
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]