182 matches
-
sociologic, lingvistic. Un lingvist rus, V.A. Nikonov, aprecia că, în ceea ce privește toponimia, demersul etiologic deține rolul de pivot al cercetării în raport cu investigarea etimologică propriu-zisă. Îngemănarea celor trei abordări impune caracterul interdiscipli nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a echivocității ca trăsături definitorii ale omului Caragiale și ale creației sale. Șerban Cioculescu, Florin Manolescu, Mircea Tomuș 21, C. Trandafir 22, Dan C.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fost Caragiale, despre care Paul Zarifopol nota memorabil că deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului, ca instinct fundamental"49, suportă examenul tuturor formulărilor determinative ale comicului, ilustrând la fel de adecvat cele mai divergente aspecte examinate, ca dovadă a polivalenței elementelor de construcție a textului său. Mai mult decât atât, o astfel de încadrare a operei sale în șabloanele multiforme ale definițiilor date comicului, constituie o probă decisivă a inseparabilității celor două noțiuni: a comicului și a caragialismului. Observăm astfel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
abordărilor, dar și parțialitatea interpretărilor, soluțiile propuse fiind întotdeauna în inferioritate față de numărul necunoscutelor. În încercarea de a defini natura personajului caragialian ne situăm adesea "între două povețe" a căror egală putere de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
groază în care este stors la maximum, pagină după pagină, măcelul de pe trei septembrie comis de „neoameni polonezi“, „duminica însângerată de la Bromberg“, el se urmărește pe sine, ba nu, pe băiatul care, prin intermediul volumelor scoase de Knackfuß, admiră mai întâi polivalența lui Klinger, pictorul, sculptorul, desenatorul, dar care acum, după ce într-un alt volum a fost fascinat de biografia dezordonată a lui Caravaggio, dorește să fie ucenic în atelierul lui Anselm Feuerbach. În prezent, preferințele lui se îndreaptă spre cercul germanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu ne rămâne altceva de făcut decât să le respectăm și să le consolidăm, pentru că numai prin ele avem chezășia devenirii și dăinuirii noastre. Lucrare prezentată la Seminarul de Medicină și Teologie, Bistrița, 12 mai, 2014. Grigore T. Popa, sau polivalența spiritului “Morala creștină ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină”. Grigore T. Popa Puține sunt personalitățile de marcă care Într-o viață indecent de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
lui Michel Foucault un stâlp de nădejde, fiindcă și în gândirea acestuia echivocul rezultă tot dintr-o ființă homosexuală. La un moment dat, Foucault și-a mărturisit public înclinațiile homosexuale și comentatorii săi au sesizat că există o corelație între polivalența, aproape obscură, a discursului său și ambiguitatea sexuală. El a acordat o mare atenție unui caz celebru de hermafrodism, cel al lui Herculine Barbin, care a stimulat apariția teoriei celui de al treilea sex, în care a fost inclus și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Rezultatele sunt remarcabile și în domeniul esteticii, al științelor socioumane proxime, al istoriei literaturii și al celorlalte arte, în paginile revistei întâlnindu-se Mihail Dragomirescu (cu secvențe din Știința literaturii ori cu „dialoguri”), Tudor Vianu (Psihanaliza și morala), Lucian Blaga (Polivalența estetică a naturii, Weltliteratur și Daimonion), Scarlat Struțeanu (Arta nouă, Clasicism și romantism, Hedonismul estetic, Este arta un joc?), F. Aderca (Mic tratat de estetică literară și o suită de interviuri care vor intra în Mărturia unei generații), N.N. Matheescu
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
abandonează În pădurea Întunecoasă. Avem aici mai multe simboluri care duc la ideea de concepere. Mai Întâi, simbolul cheii este legat de rolul ei de a Închide și de a deschide intrările. Apoi, sărutul este semnul unității, care păstrează efectul polivalenței, al ambiguității nenumăratelor forme de uniune. Observăm În această subclasă că visul este motorul care oferă soluții pentru conceperea copilului. Gaston Bachelard crede că visătorul c. Animarea obiectelor Această clasă de invariante include o importantă subclasă, aceea care privește rolul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
răului. II .2.2. Factori biologici A. Ereditatea Aportul eredității în creație constituie o problemă încă nedeslușită în totalitate deoarece se bazează pe controversa ereditate - mediu. Mediul intervine asupra materiei prime ereditare pentru că nu putem fabrica genetic talente. Plasticitatea și polivalența predispozițiilor în momentul nașterii poate fi justificarea existenței talentelor multilaterale, persoane care excelează în mai multe domenii (Camil Petrescu - romancier, literat, filozof, matematician). Restrângerea multeralității de manifestare a omului contemporan este determinată de explozia informațională și de creștere a specializării
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
Valoarea de adevăr este și caracteristica distinctivă a propoziției deoarece la nivelul termenului interesează exactitatea referențială, iar la nivelul raționamentului validitatea. Adevărul și falsul sunt valori tradiționale sau clasice ale enunțurilor, cercetările moderne de logică încercând să depășească bivalența prin polivalența enunțurilor (logica modală, cu valorile necesar, posibil, imposibil). Totuși, „logicile polivalente mai curând generalizează decât neagă logica bivalentă”, ceea ce-l va face pe Bunge să exploreze <<o teorie cromatică (multivalentă) a adevărului, combinată cu o logică - în - alb - și - negru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
exploreze <<o teorie cromatică (multivalentă) a adevărului, combinată cu o logică - în - alb - și - negru >>”. (P. Ioan, 1983:45). Prin urmare, avem de-a face mai curând cu o nuanțare și specializare a bivalenței și nu cu o trecere la polivalență, cu o completare a raporturilor generice (de tip gen- specie) cu raporturi partitive (întreg-părți) sau vagi. „Adevărul - va spune P. Botezatu - este evaluarea gradului de corespondență dintre mulțimea constructelor și mulțimea obiectelor, corespondență dotată cu capacitate reprezentativă cu forță referențială
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de „azi pe mâine”; b) să se respecte, inclusiv în analiza efectelor, particularitățile colectivelor de subiecți și în consecință prevederile unor documente oficiale (programe, instrucțiuni, etc.); c) să se urmărească toate obiectivele antrenamentului sportiv și implicit ale educației fizice, adică polivalența exercițiilor fizice în scopul realizării obiectivelor specifice. Conținutul exercițiului fizic este analizat, în mod analogic, și după eficiența sa, după finalitatea realizată. Între intenție și finalitate trebuie să fie corespondentă, în perspectiva termenilor de analiză logică. De aceea, între intenție
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
face parte. •termenii trebuie să fie cât mai conciși posibili, fără ca înțelegerea lor să sufere •termenii noi trebuie să producă derivați •pot fi formați noi termeni prin modificarea semnificativă a unor termeni ai limbii cu condiția evitării ambiguităților •de exclus polivalența unor termeni respectând principiul: un concept definit de un singur termen sinonimia contribuie la apariția unor confuzii, limba tehnică trebuind să •capete claritate și nu varietate •când un cuvânt sau o noțiune sunt înrădăcinate în uz, ele nu trebuie să
Limba, mijloc de comunicare ?ntre oameni si de reflectare a culturii by Florin Teodot T?n?sescu () [Corola-publishinghouse/Science/83664_a_84989]
-
deasemenea, în ceea ce el presupune, limita absolută a comportamentului animal: perfecțiunea sa este semnul infailibil al caracterului său non inteligent. Invers, inteligența (care desemnează aici faptul de a acționa conștient și de a ne reprezenta ceea ce facem ) este caracterizată prin polivalența indefinită a întrebuințărilor sale: animalele nu acționează decât prin “dispoziția organelor lor” în timp ce rațiunea este “un instrument universal.”) Organ care se deplasează, organ mobil și liber pentru că el nu este cel al unui corp în serviciul căruia acționează, am putea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
atribuirile făcute de către profesor în relație cu colectivul de elevi privit ca grup social, cu norme și valori comune. Discursul pedagogic a fost cel mai adesea focalizat în jurul competenței didactice. Opiniile exprimate au favorizat dezbaterea listelor inventar , efect și al polivalenței conceptului. Descriptorii sunt satelizați în jurul stării de corespondență dintre latura socialobiectivă a activității de profesor și cea subiectiv psihologică; În termenii pragmaticii pedagogice, competența didactică este un concept-cheie care traversează nucleul personalității profesionistului oricărui cadru didactic. În logica simplă a
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
diversitate de unități turistice capabile să ofere o paletă largă de prestații; astfel se desprinde cu ușurință principiul potrivit căruia cu cât amenajările turistice sunt mai îndepărtate de piața cumpărătorului, cu atât gama serviciilor oferite trebuie să fie mai largă. • polivalența stațiunii amenajate, adică gradul de diversitate și de complexitate a serviciilor oferite turiștilor, determină amploarea segmentelor de piață pe care se va desface produsul. Localizările turistice sunt favorizate în zonele care au atins un nivel mai ridicat de dezvoltare economică
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
supoziție susținută și de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundenței și prosperității, iar cheia și lacătul reprezintă complementaritatea principiilor masculin și feminin." Apoi, sărutul este semnul unității, care păstrează "efectul polivalenței, al ambiguității nenumăratelor forme de uniune". Observăm în această subclasă că visul ("ciudat", "grozav") este motorul care oferă soluții pentru conceperea copilului. Gaston Bachelard crede că visătorul "își câștigă prin visare o garanție de existență, că reveria e capabilă să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
răului. II .2.2. Factori biologici A. Ereditatea Aportul eredității în creație constituie o problemă încă nedeslușită în totalitate deoarece se bazează pe controversa ereditate - mediu. Mediul intervine asupra materiei prime ereditare pentru că nu putem fabrica genetic talente. Plasticitatea și polivalența predispozițiilor în momentul nașterii poate fi justificarea existenței talentelor multilaterale, persoane care excelează în mai multe domenii (Camil Petrescu - romancier, literat, filozof, matematiciană. Restrângerea multeralității de manifestare a omului contemporan este determinată de explozia informațională și de creștere a specializării
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
și putere necesare pentru adoptarea deciziilor mari care influențează performanțele echipelor lor; structurile orizontale recurg la informatică pentru a-i ajuta pe lucrători să-și realizeze obiectivele de performanță și să furnizeze clientului propunerile de valori; structurile orizontale insistă asupra polivalenței și formează lucrătorii să găsească soluții și să muncească într-o manieră productivă într-un cadru transversal; structurile orizontale favorizează diversitatea, creativitatea în cadrul echipelor; serviciile funcționale sunt reorganizate pentru a deveni parteneri de performanță alături de grupele de proces; structurile orizontale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ar putea trece de la o echipă la alta, dacă aceste echipe au nevoie de el și de competența lui. În felul acesta se oferă lucrătorilor operaționali posibilitatea de a-și exprima întregul potențial. Structura orizontală # pune accent pe responsabilizare, pe polivalență și pe evaluarea fondată pe obiective de performanță direct atașate proceselor. De aceea, ea permite operatorilor să efectueze o muncă extrem de gratificantă și orientată direct spre furnizarea propunerilor de valoare și atragerea/cucerirea clientului (Ostroff, 2000, p. 90). # Autorul atrage
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al lui. Extrem de evidentă în cadrul acestui model este evoluția înregistrată în modul de concepere a persoanei umane, în cazul nostru, a liderului. Dacă la început se susținea că te naști lider, și nu devii, ești predestinat să ajungi conducător prin polivalența calităților, și nu te formezi ca atare în cadrul relațiilor sociale, cu timpul s‑a trecut la interpretarea mult mai nuanțată și mai în acord cu descoperirile științei a ființei umane, a devenirii ei ca personalitate. În vechile concepții, conducătorul apărea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a fost valorizat pentru prima dată de școala neogramatică, care a arătat că el reprezintă, împreună cu schimbările fonetice, factorul decisiv în evoluția limbilor, procedeul prin care se trece de la o stare de organizare la alta. Ulterior, i s-a recunoscut polivalența și reversibilitatea, cîmpul universal de aplicație, capacitatea de a acționa ca o "tendință generală regularizatoare" în toate limbile. În lingvistica europeană, termenul cunoaște o accepțiune mai ales gramaticală și sincronică (așa cum apare la F. de Saussure), care presupune conștiința și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Whirligig of Taste, Londra, 1929, și Fashion in Literature, Londra, 1931 ; F. P. Chambers, Cycles of Taste, Cambridge, Massachusetts, 1928, si The History of Taste, New York, 1932; Henri Peyre, Writers and Their Critics: a Study of Misunderstanding, Ithaca, 1944. 23. "Polivalența": cf. George Boas, A Primer for Critics, Baltimore, , 1937. 24. F. Pottle, The Idiom of Poetry, Ithaca, 1941; ediție nouă, 1947. 25. Criticii secolului al XVIII-lea "n-au putut explica virtuțile poeziei perioadelor mai vechi și, de fapt, nici
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
lăsat sau poate fi acuzat de disproporție comparativ cu opera bacoviană; adică, prolix și, la o privire concisă, redundant. Dar, hotărât lucru, cunoscătorii în materie sunt liniștiți în această privință, știut fiind că operele de valoare sunt deschise, cu o polivalență semantică nelimitată, iar critica profesionistă are oricând de găsit semne ale inepuizabilelor semnificații. Și astfel se întreține longevitatea reciprocă. Însuși exhaustivul Theodor Codreanu are convingerea că, oricâtă abnegație ar cheltui, critica e departe de a-i descifra enigma existențială și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]