235 matches
-
plus, de la corăbiile întîlnite în drum; aceste din urmă butoaie erau înșirate pe punte și în cabinele căpitanului și secunzilor. Mai mult încă: masa din careul ofițerilor fusese prefăcută în lemne de foc, iar ofițerii mîncau acum pe capacul unui poloboc de ulei, fixat în mijlocul punții. La teuga, marinarii își călăfătuiseră și-și gudronaseră lăzile, ca să le umple cu ulei; ei adăugau, cu umor, că bucătarul astupase cu un capac cel mai mare cazan și-l umpluse, că intendentul făcuse același
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ieroboam.................................................................74 LXXI Saula de maimuță ................................................................ 83 LXXII Stubb și Flask omoară o balenă normală, apoi vorbesc despre ea..................... 89 LXXIII Capul cașalotului - văzut prin contrast.................................... 96 LXXIV Capul „Balenei normate - văzut prin contrast.........................................102 LXXV Berbecul.........................................................................106 LXXVI Marele Poloboc din Heidelberg................................................110 LXXVII Cisterna și gălețile.............................................................112 LXXVIII Preeria...........................................................................118 LXXIX Nuca ..................................................................................122 LXXX Pequod întîlnește Fecioara.................................................................126 LXXXI Onoarea și gloria vînătorilor de balene.................................................141 LXXXII Iona din punct de vedere istoric........................................................145 LXXXIII Aruncarea lăncii...........................................................148 LXXXIV
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
in Dynastic Communism (New York, 1989), precum și editor al lucrării Historical Dictionary of the Republic of Moldova (Lanham-Londra, 2000). Debutează în 1967, în „Tribuna”, cu două poeme traduse din scriitorul american Wallace Stevens, iar în volum, în 1971, cu Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete de Jonathan Swift, la care semnează traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele „Secolul 20”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Synthesis”, „Revue des études sud-est européennes”, „Agora”, „Meridian” ș.a.
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
în 1991-1992, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. SCRIERI: Odiseu în Atlantic, Cluj-Napoca, 1977; Ieșirea la țărmuri, București, 1978; Castelul Romanului. Etymologicum parvum, București, 1981; Translații, Cluj-Napoca, 1982. Ediții: Războiul Independenței. 1877-1878, București, 1977. Traduceri: Jonathan Swift, Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete, introd. trad., București, 1971, Jurnal pentru Stella, introd. trad., București, 1973, Călătoriile lui Gulliver. Povestea unui poloboc și alte satire, București, 1985 (în colaborare cu Leon Levițchi); Erich Segal, Poveste de iubire, introd. trad., București, 1972
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
Romanului. Etymologicum parvum, București, 1981; Translații, Cluj-Napoca, 1982. Ediții: Războiul Independenței. 1877-1878, București, 1977. Traduceri: Jonathan Swift, Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete, introd. trad., București, 1971, Jurnal pentru Stella, introd. trad., București, 1973, Călătoriile lui Gulliver. Povestea unui poloboc și alte satire, București, 1985 (în colaborare cu Leon Levițchi); Erich Segal, Poveste de iubire, introd. trad., București, 1972; Sidney Geist, Brâncuși, București, 1973; Robert Stone, Sala oglinzilor, introd. trad., București, 1974 (în colaborare); Antologia eseului englez, I-II, București
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
devine material, proliferând în roduri, precipitându-se a se filtra în alambicuri. Poetul e notabil în scenele „de gen”, cu aer „olandez” (G. Călinescu), sau când glorifică prozaic abundența, într-un peisaj ce amintește pe alocuri de Verhaeren, din Flamande. Poloboace, căpițe, cârciumi în „medean”, piețe de pește, „cară cu boi” încremenite la răspântii, asemenea unor menhire, fac relieful acestei lirici, în care orașul, „bătrân”, se animă de o continuă, subtilă aproape, împresurare a satului, absorbind însetat jertfa de roade, aromele
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
dimprejur... Istoria nu l-a-nvățat Să nu fie răsfățat. E-o tradiție la noi S-avem lideri mândri, goi Care nu știu ce e munca, Nici cum a rosti porunca. Și de-aceea stăm pe loc Ca-ntr-un fund de poloboc. Totuși, veșnica-ntrebare: Până când tot așa, oare? 19 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVI) Circulă un vis integru Între cei mai mari „sforari”, Că se va schimba la „negru” Leu pe-o mie de dolari. Nevăzute ziduri groase Se înalță între inși
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
urechi într-un zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză... Străinul era ostenit tare. Vorbi încet: —Să sorb întâi paharul acesta... Luă paharul, îl privi în zare, scuipă într-o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de-afară mi-e soră. S-apropie-ncet miezul nopții, Și sună a frunzelor horă - Eu trec din odaie-n odaie, Când bate satanica oră. Vânt Toamna a țipat c-un trist accent, Văzul cade neatent, Vântul sună lemnăria, Bate gol, în poloboace, butnăria. Lângă ușă frunzele s-au strâns. De departe vin ecouri vechi de plâns, Brumă, toamnă literară, Pe drum prăfăria se duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat Versuri fără de talent
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul. O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca pe un mic simbol al sentimentelor lui. Nu trebuie să vă îngrijorați dacă soarele urcă prea sus pe cer. Vă rog să vă luați tot timpul de care aveți nevoie pentru despărțire. Dintr-o barcă, în cealaltă, trecură un poloboc cu cel mai bun sake și diverse delicatese. Chipul lui Muneharu se lumină de bucurie. — Ce surpriză. Iar dacă este dorința Seniorului Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să o ducă la łarigrad” tot va trebui să plătească bani pentru spital. Apoi cei ce duc vin în „łara Leșască sau łara Ungurească sau prin raia” vor plăti câte doi lei de butea de vin și un leu pentru poloboc. Iar cei ce duc vin în łara Căzăcească „Carii plătesc vamă mare” vor plăti „câte un leu de bute”. Cei ce duceau lemne la „târgul Galaților” trebuia să plătească o para pentru carul cu lemne de foc și câte două
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mănăstirii Sfântul Spiridon, făcută la 31 mai 1761 (7269), am aflat că pe lângă alte venituri s-a vândut și vin pe care s-a încasat 180 lei și 75 bani „pe 2 buți de vin”, apoi 20 lei pe „un poloboc de vin din dejma Cotnarului”. În pivnița mănăstirii au mai rămas două poloboace cu vin de Copou. Era și firesc, dragule, să se scoată bani și pe vinul mănăstiresc. Asta-i drept, părinte, dar uite ce se spune mai departe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
alte venituri s-a vândut și vin pe care s-a încasat 180 lei și 75 bani „pe 2 buți de vin”, apoi 20 lei pe „un poloboc de vin din dejma Cotnarului”. În pivnița mănăstirii au mai rămas două poloboace cu vin de Copou. Era și firesc, dragule, să se scoată bani și pe vinul mănăstiresc. Asta-i drept, părinte, dar uite ce se spune mai departe: „3 poloboace ce s-au băut, bez un poloboc ce s-au mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vin din dejma Cotnarului”. În pivnița mănăstirii au mai rămas două poloboace cu vin de Copou. Era și firesc, dragule, să se scoată bani și pe vinul mănăstiresc. Asta-i drept, părinte, dar uite ce se spune mai departe: „3 poloboace ce s-au băut, bez un poloboc ce s-au mai luat la dumnealui hatmanul”. Eu mă întreb întâi cât o fi măsurând un poloboc cu vin? Nu cred că avea doar vreo 20-30 de ocale... ci mult mai multe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
au mai rămas două poloboace cu vin de Copou. Era și firesc, dragule, să se scoată bani și pe vinul mănăstiresc. Asta-i drept, părinte, dar uite ce se spune mai departe: „3 poloboace ce s-au băut, bez un poloboc ce s-au mai luat la dumnealui hatmanul”. Eu mă întreb întâi cât o fi măsurând un poloboc cu vin? Nu cred că avea doar vreo 20-30 de ocale... ci mult mai multe... Hăt încolo spre vreo 300-400 de ocale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe vinul mănăstiresc. Asta-i drept, părinte, dar uite ce se spune mai departe: „3 poloboace ce s-au băut, bez un poloboc ce s-au mai luat la dumnealui hatmanul”. Eu mă întreb întâi cât o fi măsurând un poloboc cu vin? Nu cred că avea doar vreo 20-30 de ocale... ci mult mai multe... Hăt încolo spre vreo 300-400 de ocale. Și apoi trei poloboace ar cam fi ajuns la vreo 900 ocale de vin... ceea ce ar însemna - să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai luat la dumnealui hatmanul”. Eu mă întreb întâi cât o fi măsurând un poloboc cu vin? Nu cred că avea doar vreo 20-30 de ocale... ci mult mai multe... Hăt încolo spre vreo 300-400 de ocale. Și apoi trei poloboace ar cam fi ajuns la vreo 900 ocale de vin... ceea ce ar însemna - să nu fie de deochi - că se cam bea în sfânta mănăstire fără să se scoată măcar o para chioară. Miere să fie, fiule, că muște se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ușă, noroc că gârliciul e foarte Înclinat, toate-toate (adică: toți) s-au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă din sângele Său, În poloboace... - și Moș Iacob Își netezea temeinic musteața Învinețită de sfânta Împărtășanie. Lucrurile noastre rămase În casă? D-apăi să videți, doamnă, că cum stau sâtuațiile, că-ntâi și-ntâi or stat Rușâi șî, după legea lor, rusască, prăpăd șî pară!; șî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însă cum Mana era cel mai important cătun din lume...) dar și altceva, mult mai Însemnat: era Moș Iacob. Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul poloboacelor și bătutul cercurilor. Ajutam și eu - lucram Împreună, nu? Stăpâneam cu mâna câte o doagă din cele multe și toate gata-gata să cadă (dacă nu le țineam eu, ucenic al lui Moș Iacob). Din această pricină (bătrânul zicea, mereu: «Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să cadă (dacă nu le țineam eu, ucenic al lui Moș Iacob). Din această pricină (bătrânul zicea, mereu: «Măi, de-aș avè eu paisprăzece mâni...»), totul trebuia să se petreacă În liniște: Punea pe pământ, În mijlocul ogrăzii, fundul-de-jos al viitorului poloboc; Îl Încorona (tot pe jos) cu trei sau patru cercuri, concentrice depindea numărul de mărimea butoiului - și zicea, cu degetul la musteață: - Șșșșșt! Să nu ne-audă... Să n-audă doagele și cercurile că avem noi de gând să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cât să poate fi luat și așezat... Ce urma era o soluție, vorba lui Moș Iacob, la care nu participam cu mâna; cu sufletul-la-gură, da. Fiindcă era „‘ndelicată tare”. O singură dată s-a Întâmplat să-i scape căpacul În interiorul polobocului, iar atunci a tras mult aer În piept și, dintr-o dată cu sudoarea răcită, mi-a zis: - Ian’ du-te tu, măi băiete, la voi acasă și caută-mă pe-acolo - da trage ușa după tine, să n-auzi ce delă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
casă - Moș Iacob se uita la mine... Dar ușa n-am Închis-o. Așa că am auzit cea mai lungă poezie de Înjurături; sau Înjurătură În versuri; mai degrabă: boscorodeală; și mai aproape: afuriseală - cu rimă și ritm. Un descântec de poloboc cu căpacul de sus Înghițit, ceva mai aprig rostit... Când butoiul-poloboc era Încheiat, adică și căpacul se afla la locul cuvenit - dar Încă ne-strâns, Moș Iacob: - Am scos-o la capăt, amândoi - de-amu s’ ne cinstim c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]