481 matches
-
strat de bază, după care întinde două-trei straturi de culoare, folosind cel mai adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile de albastru, folosește gălbenuș de ou amestecat cu "lapislazuli", din azurit sau smalț. La curtea regală duce o viață pompoasă și libertină, trăiește în aceeași opulență ca și cea a clienților și protectorilor săi. În anul 1639 van Dyck se căsătorește cu Mary Ruthven, o doamnă din suita reginei Henrietta-Maria. După doi ani petrecuți la Antwerpen și Paris, pictorul se
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
sunt un trib pur NPC, de aceea nu poți juca cu ei. A sosit timpul Acum că zilele se scurtează și nopțile devin mai reci, popoarele din Travian înțeleg că se apropie sfârșitul erei. Poveștile despre bătălii glorioase și clădiri pompoase sunt tot ceea ce părea să rămână. Dar popoarele au hotărât că nu așa se va termina era. O minune ar trebui construită, o clădire de o putere infinită. Această minune a lumii va uni toți locuitorii Travianului. Trist, insă cunoștință
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
precum catapulte și berbeci. Cu cat nivelul acestuia este mai mare, cu atat unitățile sunt produse mai repede. Cerințe: Primărie nivel 10, Academie nivel 10, Travian Versiunea 2.5 sau mai nouă <br> În casa de cultură poți susține petreceri pompoase. Cu astfel de petreceri îți mărești punctele de cultură pentru a fondă sau cuceri alte sate. Cerințe: Primărie nivel 5 Nu poate fi contruit în satul în care este palatul!!! Vila este un palat mic, unde Regele și Regina stau
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
era implicat și în mișcarea sindicală, controlând astfel și afaceri legale de construcții, transporturi și altele. Luciano a desființat titlul de capo din tutti capi, știind că acesta crea tensiuni și resentimente între familii. A vrut să desființeze și ceremonialul pompos al primirii noilor membri în organizație, dar prietenul și consilierul său, Meyer Lansky, l-a sfătuit să-l mențină, argumentând că tinerii au nevoie de ritualuri pentru a se simți legați de grup. A reorganizat, practic, din temelii mafia italiană
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
al XIV-lea, expresie a Clasicismului de curte, denumit și Le Grand Siècle, preia mult din modul de organizare al curții: o anume rigiditate și multă grandoare, firești pentru momentul de maximă expansiune. Din acest motiv arhitectura este solemnă, deseori pompoasă, caracteristici care nu reușesc să-i anuleze calitățile. Faptul că francezii și alte țări monarhice au optat pentru clasicism, nu-și găsește încă justificare în organizarea unei fastuoase curți regale. Motivele evoluției arhitecturii de acest gen, nu numai în Franța
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
inocente", "que la curiosidad del elocuente".” </poem> <poem>(„"Dar de mai multe ori se aud mai bine" "purul ingeniu și limba aproape mută", "martori curați ai sufletului inocent", "decât curiozitatea elocventului".”)</poem> Adică, e de preferat a se evita retorica pompoasă și exprimarea forțată și cultă, pentru ca poezia să poată apărea ca sinceră, autentică și spontană; obiectivul poeziei este să fie „auzită”, este comunicarea sentimentelor, nu stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
plecarea lui Jane și a lui Elizabeth, domnul Darcy îi dâ mâna să o ajute să se urce în trăsură, aceasta uimită se retrage, iar Darcy pare tulburat și întristat. La Longbourn sosește domnul Collins, verișorul și moștenitorul domnului Bennet, pompos și condescendent. Acesta are intenția să se căsătorească cu una din surorile Bennet și la început pune ochii pe Jane. Dar doamna Bennet îl informează că aceasta e pe cale să se logodească, așa că obiectivul lui devine Elizabeth. În timpul cinei se
Mândrie și prejudecată (film din 2005) () [Corola-website/Science/311399_a_312728]
-
abia în anii târzii (marcați de începutul domniei lui James I) a scris cele mai mari piese ale sale: "Hamlet", "Othello", "Regele Lear", "Macbeth", "Antoniu și Cleopatra" și "Furtuna", o tragicomedie care se înscrie în acțiunea sa principală o ceremonie pompoasă la adresa noului rege. Această “piesă în piesă” ia forma unei măști, a unui interludiu cu muzică și dans, colorat de noile efecte speciale are teatrelor de interior recent apărute la acea epocă. Criticii au arătat că această capodoperă, care poate
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
a tradiției "cromolitografiilor" și a "cărților poștale colorate" și în domeniul nou al cinematografului, al "celei de-a șaptea arte". Căutările realizatorilor de filme au fost acerbe în direcția îmbunătățirii noii invenții, "cinematograful", și din cauza faptului că după o apariție pompoasă a acestuia, a început repede și căderea în desuet. Trebuia găsit ceva "nou" și "deosebit" care să atragă iarăși publicul în sala întunecată a cinematografului. Acest "nou" putea fi printre altele și "filmul "colorat"", sau cum va fi cunoscut mai
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
aventură grozav de importantă!", "dar el nu a reușit să se obișnuiască cu ea". În unele variante ale poveștii și în unele sub-produse, Peter poate fi și foarte egoist și arogant. În Adaptarea Disney (1953), Peter este foarte critic și pompos (de exemplu, îi numește "capete seci" pe băieții pierduți și când spun copiii familiei Darling că ar trebui să se întoarcă acasă imediat, el înțelege greșit dorința lor și presupune cu furie că ei vor să crească mari). Totuși, el
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
În istoriografia română apare și sub numele Mircea cel Mare. În timpul lui , Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității sale, exprimată în titulatura pompoasă (care încludea și titlul de despot „al țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea numismatică. Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana și pe Mircea, cu doamna Calinichia. Asupra originii acesteia din urmă există mai
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
fost Geoffrey Hall, editor de imagine Andrew Horvitch; decorurile au fost realizate de Corvin Cristian și costumele de Oana Păunescu. David Johnson de la DVD Verdict a numit filmul „un film de acțiune generic cu un complot neimplicant, secvențe de acțiune pompoase, niște efecte speciale sărăcăcioase, răsturnări de situație previzibile”, adăugând: „Seagal nu se deosebește de niciun alt personaj pe care l-a interpretat vreodată și nu sunt suficiente chestii interesante pentru a ne distrage atenția”. J. Andrew Hosack de la JoBlo a
Maestrul din umbră () [Corola-website/Science/328646_a_329975]
-
Forumul Cetățenilor Austrieci(ambele fiind considerate că a avea șanse)au câștigat nu mai mult de 2% din voturi, sfidând așteptările ulterioare. Rezultatul alegerii a fost caracterizat că fiind un val puternic pentru partidul de dreapta și support pentru discursul pompos anti-UE. Moltere s-a retras ca președinte de partid ca rezultat al pierderii suferite de OVP și a fost înlocuit de ministrul mediului, Josef Proll; purtătorul de cuvânt al “verzilor”, Alexander Van der Bellen s-a retras de asemenea , fiind
Alegeri legislative în Austria, 2008 () [Corola-website/Science/313531_a_314860]
-
prezent, în incinta cetății ființează Facultatea de Arte Vizuale a Universității din Oradea. Menționând funcțiunea de avanpost al Transilvaniei, călătorul turc plasează cetatea la o lovitură de tun de malul Crișului, la câmpie, având forma unui pentagon, „clădire solidă și pompoasă”. Șanțul cetății avea o lățime de 120 de picioare și „afunzime” ca o mare, fiind umplut cu apă de Criș. Circumferința cetății avea 2 500 de pași. Existau cinci bastioane prevăzute cu tunuri, care erau acoperite cu „pături” de culoare
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
sale. A fost creată în <time class="nowrap date-lien" datetime="1868-06-21">21 iunie 1868</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1868-06-21"></time> în München. Durează aproximativ patru ore și jumătate. V"orspiel-ul" (adică preludiul) operei este renumit pentru caracterul vesel, pompos și plin de viață, grație tonalității luminoase date de cheia în do major. Acesta este, fără îndoială, unul dintre preludiile de cel mai mare succes ale lui Wagner, care conține principalele laitmotive ale operei, rezumând opera cu măiestrie. El începe
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
convingă pe maeștrii cântăreți. Dar triumful este la sfârșitul luptei și atunci când motivul meșterilor cântăreți și cel al Fraternității în Artă revin la fel de energic, instrumentele de suflat din lemn cântă cu însuflețire Cântecul lui Walther care pare dus de alămurile pompoase. În cele din urmă meșterii, convinși, îl recunosc pe Walther ca pe unul de al lor și munca lui Sachs și îi sprijină cu fervoare. Voioșia generală din "coda" anticipează fericitul deznodământ. Acțiunea are loc în Nuremberg în secolul XVI
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
își conserve cu orice preț controlul asupra societății civile. Volumul, apărut în martie 1903, după moartea autorului, la editura lui Georges Charpentier, poartă o panglică neagră ca semn de doliu. Critica salută abordarea temei educației laice, dar consideră că folosirea pompoasă a schemei Afacerii Dreyfus diminuează din calitatea romanului. "Dreptate", ultimul roman al seriei "celor patru Evanghelii" nu a fost niciodată început. Știm că eroul cărții ar fi fost Jean Froment, militar antimilitarist, conștient de necesitatea dezarmării mondiale pentru asigurarea păcii
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
prezintă pe membrii străjilor orășenești nu sunt în Olanda o noutate. Pictorul se înscrie astfel într-o lungă tradiție, dar grație talentului sau revoluționează acest gen de pictură. În locul demnitarilor solemni, pictează un grup de personaje pline de viață. Gesturile pompoase, atitudinile rigide capătă în tablourile lui Hals naturalețe, spațiul vast îi permite prezentarea personalității fiecăreia din figurile înfățișate.
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
asemenea, la cele trei coline ale Boston-ului. "Orașul fasolei" ("Beantown") se referă la comercianții din anii timpurii ai orașului care aveau obiceiul de a vinde fasole gătită cu melasă importată. "The Hub", "Centrul", este o formă prescurtată a frazei pompoase "The Hub of the Solar System", sau chiar a mult mai bombasticei "The Hub of the Universe", care aparține scriitorului [[William Tudor]] ([[1779]] - [[1830]]), cofondator al revistei "[[North American Review]]", care a mai "botezat" orașul și ca fiind "Atena Americii
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
deznodământ, romantism; iar alții sunt din secolul al XX-lea: deconstrucționism, intertextualitate, structuralism, fluxul conștiinței etc. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: În esență, există o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și, chiar dacă nemărturisit, dă dovadă de spirit gășcar. A doua, însă, se pitulează atât de bine după catene de concepte, încât judecata de valoare se rătăcește într-un codru
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
științelor oficiale; aceasta a fost un succes în ciuda unei lucrări de către Prințul de Conți, criticând teatrul în general și al lui Molière în particular. În mai multe din piesele sale de teatru, Molière a descris doctorii timpurilor sale că invidizi pompoși care vorbesc (puțină) latină pentru a-i impresiona pe altii cu erudiție falsă, si cunosc doar clistirele și sângerările că remedii (ineficiente). După "Mélicerte" și "Pastorale comique", a încercat să joace din nou Tartuffe în 1667, de data aceasta cu
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
Unity" ar putea deveni o parte distractivă a seriei Assassin's Creed. Are o campanie elevată, cu asasinări de calitate și un cadru extraordinar, dar cu multe probleme tehnice și de performanță, microtranzacții și sisteme de navigare și luptă prea pompoase; "Unity"—în stadiul actual—nu poate fi considerat decât o revoluție eșuată." Sam Prell de la Joystiq i-a acordat jocului o notă de 2.5/5, spunând că: "Nu este greu de apreciat ceea ce lui [Unity] i-a reușit și
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
spus că democrația este cea mai rea formă de guvernămînt cu exceptia tuturor formelor încercate de-a lungul timpului”. Definiția lui Chruchill nu este singura din acest punct de vedere. Giovani Sartori a scris în mod amuzant că: „ Democrația este numele pompos a ceva care nu există” iar ex-președintele brazilian Jose Sarney a afirmat tot în glumă că „Democrația este sistemul care îți permite să îți faci valizele”. Actualmente cuvîntul democrație are cîteva înțelesuri. Primul lui înțeles este legat de proveniență etimologica
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
în perioada interbelică, unii Vlahi au emigrat în Cadrilaterul dobrogean, alții precum Alcibiade Diamandi au început să promoveze regruparea Vlahilor într-un teritoriu compact și independența acestuia, proiectul respectiv, susținut de dictatorul italian Benito Mussolini dar ne-concretizat, luând denumirea pompoasă de „Principatul de Pind și Meglen”. „Legionarii” lui Diamandi s-au confruntat după toamna 1943 (când Mussolini a pierdut puterea iar Italia a trecut de partea Aliaților) cu rezistența comunistă greacă „ELAS” care a preluat controlul teritoriilor Vlahe, păstrându-l
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
multilateral, cu mari oscilații morale, pe bună dreptate controversat, nu numai de adversarii săi, care l-au acuzat de diletantism intelectual. Din punct de vedere literar, impresionează stilul său vehement, incisiv, bogat în imagini, sarcastic și paradoxal, adesea prolix și pompos. Nu poate fi ignorată mania de grandoare și dorința irezistibilă de a surprinde pe cititor, de multe ori în conflict cu obiectivitatea, cu riscul de a nu fi luat în serios. Oscilând între filosofie, istorie, istorie literară, beletristică și erudiție
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]