334 matches
-
ripostă la anumite alianțe și acțiuni americane specifice?" Istoria infamiei a reținut arareori exemple mai scabroase de josnicie umană. Și totuși, astfel de personaje continuă să fie prizate în numele unei penibile exaltări a "alterității", "egalității", "pluralității opiniilor" și al altor poncife ale corectitudinii politice. Acestor monștri ai urii și resentimentului, Rob Riemen le opune figura luminoasă a câtorva creatori pentru care "noblețea spiritului" a reprezentat valoarea supremă. Și atunci când Socrate refuză să abjure credința în simplitatea vieții, demnitate și libertate asumată
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
fiecare dată când simt în jur derapaje, într-un sens sau în altul. Iar ceea ce văd în ultima vreme e o clară încercare a unor grupuri bine organizate de a ajunge în prim-plan punând la bătaie cele mai penibile poncife ale extrem-stângismului: Marx, Engels și Lenin citiți prin lentila derridiano-űiűekiană! Și pentru că am pomenit de Śiűek, guru-ul leninisto-antisemit ce face furori în lumea academică occidentală: trebuie neapărat citită analiza lui Adam Kirsch, The Deadly Jester, apărut în "The New
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
de la zero este, fără îndoială, grupajul de articole din Dilema (1998), valorificat nu atât în litera (au fost și intervenții nefericite atunci, după cum prea bine se știe), cât în spiritul propunerii de modificare atitudinală față de opera (și viața) poetului: abolirea poncifelor, eliberarea de zgura clișeelor și mai ales lectura pe cont propriu a creației eminesciene în integralitatea ei (Bianca Burța-Cernat își intitulează intervenția: Cine nu are acasă un Eminescu să-l cumpere (și să-l citească). Pentru că, într-adevăr, nu atât
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
pe toți, (...) maestrul absolut al sofisticii, al acrobației intelectuale și morale, într-un cuvînt, al tuturor combinațiilor, genialul Ostap Bender al anilor noștri '50, este George Călinescu. Bărbatul care a reușit sinteza între un hedonism cînd neoclasic, cînd baroc, și poncifele marxiste". E adevărat că exegetul se distanțează de alte aserțiuni, din unghiul d-sale de vedere, "oarecum gratuite, greu de susținut cu argumente serioase", precum următoarea ce nouă ni se pare demnă de luat în considerare: "Poezia anilor '60 este
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează: Tehnica se consumă, spune el, și este consumată. Valoarea ei este uitată. Creația tehnică însemnă evoluție, înseamnă colectiv. Arta nu poate fi consumată, valoarea
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
cu cuvintele survine ca urmare a unei discuții în doi peri cu soția, Anca (Irina Săulescu), profesoară de limba română și care ascultă unul dintre hiturile de odinioară ale Mirabelei Dauer. Cântecul nu emite pretenții filozofice, el oferă ca majoritatea poncife sentimentale îmbrăcate în câteva metafore uzuale, material din care se fabrică retorica erotică ușor desuetă a unei alte generații. De altfel, cum și mărturisește, tânăra nu este interesată de cuvinte și numai curiozitatea soțului agasat o determină să-i ofere
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
familiar de sensibilitate emotivă, cu exhibițiile și efectele îngroșate luate din cultura hamburgerului și cu mediile marginale, reziduale, poluate halucinogen. Filmul pare să aparțină unei generații fără istorie care are la dispoziție în magazia de efecte doar o serie de poncife, care nu dorește să realizeze conexiunile tradiționale, care se separă de poveștile complicate ale altora pentru că le are pe ale sale, chiar și dezlânate cum sunt. În filmul lui Z u i awski interesantă este încercarea de aglutinare a unei
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
le-au avut și crime pe care nu le-au făcut, este pentru că toată vina a fost a lor. Și atunci poftim de spune altceva decît dogmele în vigoare. Meritul lui Lucian Boia este că spune altceva, trecînd în revistă poncifele pe care propaganda postbelică le-a pus în seama monștrilor arieni. Și, pentru a nu vorbi în gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer și Heinrich A. Winkler - cărora le opune propriile
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Winkler - cărora le opune propriile opinii. Dar cum Fischer și Winkler sunt niște colportori efemeri ai versiunii oficiale, adică agenți de propagandă camuflați în istorici de moment, Boia le pomenește ideile și apoi trece mai departe. În totul, sunt opt poncife pe care istoricul le demontează: 1) că a existat o predispoziție beligerantă în temperamentul poporului german, care a stat la originea celor două conflagrații; 2) că vinovăția le aparține în întregime; 3) că au fost campionii naționalismului în Europa; 4
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
nu m-aș duce de pe el pentru nimic în lume. Aici suntem născuți și eu și maică-ta, și părinții noștri și părinții părinților noștri“, spune bătrînul „înghițindu-și nodul de emoțiune ce-l îneca“. Se vorbește mai ales în poncife, iar limbajul autorului e plin de comentarii teoretice care blochează desfășurarea nestînjenită a acțiunii. Aceasta rămîne previzibilă pînă în final - e o relatare cuminte, fără ieșiri din tonul mediu, fără nebunie. Autorul nu pare a bănui că romanul căruia îi
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
ține un curs opțional la Facultatea de Filosofie din București, Cristian Iftode (doctor în Filosofie din 2007) a pus pe hîrtie versiunea lui scrisă, hotărîndu-se apoi să-l publice în volum. Tema prelegerilor (ținute în 2009) are aparența unui iremediabil poncif: filosofia ca mod de viață, așadar cum faci ca dintr-un șir de meditații terne să naști o atitudine; cum faci ca viața să fie ceva mai mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
psihologic. Un aforism care nu prinde ceva clandestin într-o formulă memorabilă e scris degeaba. Aforismul trebuie să conțină ceva neașteptat, inedit și oarecum scandalos, și fără un elementar spirit de contrabandă culturală, adică fără o atitudine de frondă față de poncifele consacrate, stilul aforistic e absurd și inutil. Idealul unui aforist e ca, surprinzînd ceva remarcabil, să găsească o formulă memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența, universalul. De
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
îngropat în memoria mea pe hâtrul, vârtosul povestitor moldovean care nu și-a găsit loc în niciunul din cursurile despre literatura veche. Dintre junimiști, îl studiam doar pe Eminescu timp de un an: trei ore pe săptămână pline de toate poncifele adunate din prefețe (Eminescu format la filosofia budistă și la idealismul filosofic german, influențat de Kant, Hegel și Shopenhauer, etc. etc.), fără trimitere la studiile temeinice, câte erau, și erau destule, despre Eminescu; și alte șase ore tot săptămânale cu
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
este o asemenea personalitate. Profesorul timișorean se concentrează pe partea finală a unei activități prodigioase a unui savant poliglot, mânat de o neostoită curiozitate, globe-trotter, ca un veritabil spectateur engagé - cum este calificat -, unul dintre cei mai preocupați să evite poncifele și să numească adevărurile incomode. Altfel spus, citim cu sufletul la gură interpretări și mărturii în legătură cu unul dintre cei mai mari dușmani ai ipocriziei comentariului politic din ultimele decade, pentru că e greu să identifici un specialist mai permeabil la detalii
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
are puterea de a media cititorului această emoție, comentariile lui fiind descriptive. E ca și cum textul i-ar deștepta un elan creator pe care nu-l poate duce până la capăt din lipsa virtuozității lexicale, și atunci se refugiază în convenții și poncife. Papadima își poate închipui cum arată același episod scris de propria mână, dar închipuirea sa nu culminează în execuție. Spiritul său e proiectiv, dar nu e efectiv, neavând virtutea aducerii la expresie a impulsului inițial. În fine, erudiția lui Papadima
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
din numeroasele „luări peste picior” practicate de Regman, cu regretul subînțeles de-a nu cita și altele, așijderea mult delectante: „În Antichitate te duceau cu lectica; azi - cu dialectica”; „Statul arde și statuia se piaptănă”; „De la Suveranul Pontif la Suveranul Poncif ”; Singurul lucru perfect în România: metrologia, care se poate lăuda cu o gamă infinită de «măsuri și greutăți»”; „Am constatat că nu puțini confrați (Adrian Marino, de pildă) suferă de megalomania persecuției”; „În intervenția sa, Dan Zamfirescu a adus un
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
Ar fi doar pentru a face răutăți, pentru a necăji niște oameni. Au ei destule... - Ce părere aveți despre „revizuiri”? Au fost ele necesare, după 1990, au schimbat ceva din fizionomia literaturii române? Au fost mai curând o modă, un poncif, o himeră? - Au fost necesare, dar cum nu s-au prea făcut, au devenit și mai necesare. Aș zice că, dincolo de ceea ce constituie un proces permanent de re-evaluare/reinterpretare (în care e prinsă toată literatura), cea din timpul comunismului are
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
informație bogată. De aceea, nu-l citești ca să-l deguști estetic, ci ca să te instruiești pe seama unui spirit erudit. Atracția textelor sale vine fie din diversitatea informației, fie din doza subversivă de îndrăzneală cu care, pe alocuri, se ridică împotriva poncifelor occidentale. Sunt trei locuri unde Poukamisas se răfuiește pe față cu autorii occidentali. Primul loc privește definiția pe care Samuel Huntington, în articolul "The West Unique, Not Universal" din revista Foreign Affairs (numărul din noiembrie-decembrie 1996), o dă Occidentului: spațiul
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
PRO TV), ”un producător de divertisment care dovedește, de cîte ori apare, că se poate și fără mîrlănii, trivialități și efecte ieftine, că veselia nu exclude îndeletnicirile culturale, că poți fi „branșat” fără să-ți pierzi chipul, fără să adopți toate poncifele la modă” Horia Vîrlan (PRIMA TV). Omul știe în mod evident despre ce vorbește, o face cu naturalețe, umor și cuviință, e simpatic fără „fițe”, pe scurt e foarte „normal”, într-un context dominat de extravaganță facilă, de kitsch încîntat
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
îi ascultă de un anumit tipar și nu de altul, acela va constata că autorul are două trăsături definitorii. Mai întîi, Vladimir Tismăneanu este un spirit academic care încalcă regula aridității tagmei, reușind să scrie neplicticos și fără lespezi de poncife moarte. Într-un cuvînt, este un universitar atipic prin instinctul prozodic cu care își ritmează frazele. {i, fiindcă nu scrie lemnos, profesorul de la Maryland posedă o manieră aparte de a-și așterne gîndurile. Discursul lui - și aceasta e a doua
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
condamnate de istorie, mulți dintre promotorii de azi din domeniul artistic au devenit echivalentul comisarilor politici din vremea terorii bolșevice. Îndrăznești să le atragi atenția că se țin de prostii, că sunt inculți și că promovează drept modele niște mărunte poncife atât de îmbătrânite, că nu le mai rețin nici manualele, te-ai ars: n-ai sensibilitate, ești depășit, ai îmbătrânit degeaba. Ca orice construcție bazată pe-o poantă, această formă de exprimare și-a trăit demult traiul. Ce legătură o
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
alese, traseul demonstrației din carte. Viața Sfintei Maria Egipteanca. Cele mai vechi traduceri, manuscrise și versiuni. Studii și texte reprezintă o valoroasă și, să recunoaștem, neașteptată contribuție la o nouă înțelegere a fenomenului cultural românesc în Evul Mediu. Renunțând la poncifele vechii istoriografii, atât de prăfuite, dar și la interpretările „estetizante", adesea hazardate, Gabriel Mihăilescu pășește pe un teritoriu nou, acela în care poetica și studiul cultural își dau mâna, pentru a surmonta, măcar parțial, distanța care desparte intelectul cititorului de
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
mai bine de o treime din corpul noii ediții și, cum vom vedea, nu sunt lipsite de interes, fie și numai pentru a urmări sinuozitățile gândirii vianești. În special după 1948, când cărturarul face un slalom, nu întotdeauna nevinovat, printre poncifele epocii. Textele sunt înșiruite în ordinea apariției, indiferent de caracterul lor sau de data elaborării (ce poate fi mult anterioară tipăririi). Excepție fac, evident, ineditele, deoarece manuscrisele de la MNLR nu sunt datate, iar editorul nu și-a propus să suplinească
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti sau Sextil Pușcariu (pentru a pomeni doar trei din zecile de nume de filologi ce apar în carte). Toate personajele sunt înecate sub un smalț gros de noțiuni goale, unicitatea lor estompîndu-se sub șirul sterp al poncifelor deconcertante. Volumul e o arhivă de consemnări glaciale, ivite din uscăciunea de grefier a unui filolog care, neavînd pătrundere psihologică, a vrut să-și suplinească deficiența printr-o migală sisifică de conțopist viager. Iată un exemplu de memorialistică care nu
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
de credință făcută în numele nobleței neomenești a poeziei. În rest, eterogen prin conținut și pestriț prin genurile atinse în paginile lui, volumul nu înduplecă ochiul cititorului. Filozofic vorbind, volumul suferă de platitudine speculativă, notele de lectură avînd netezimea previzibilă a poncifelor știute și răsștiute, Ilie Constantin făcînd figura unui școlar sîrguincios care își trece în caiet comentarii, recenzii anoste sau pagini de corespondență al căror singur punct de atracție este că se referă la propria persoană. Nu scriind despre Raskolnikov, despre
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]