536 matches
-
asta oră din noapte, Ca să te-aștept mereu, mereu, poate-ai să vii la mine. Mi-e frig și-mi este bine, dacă-r fi cald, aș adormi Și n-aș putea, să mai gândesc la tine. Mă-ntind pe banca ponosita, ce cred că-i unsa cu slănina... Hei, omule, trezește-te, îmi spune-o voce feminină, Cât aș fi vrut sa fie-a ta, E doar vocea femeii de serviciu, care mă-npunse cu matură... Hei omule, ridică-te, hai nu
GARA ANULUI NOU(NOUL AN IN GARĂ VECHE) de COSTI POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1402179252.html [Corola-blog/BlogPost/365455_a_366784]
-
mereu marfarele duc pe șine cărbuni și iluzii hăt, până departe se-aud cu scrâșnetul lor metalic,sacadat, monoton Merii înfloresc, tată, nu vine nimeni, doar vântul primăverii mai tulbură zăvorul Noaptea e stranie, umblă furiș toată singurătatea din perdelele ponosite, flutură ca o mână la capătul unui drum și vocea ta, de departe, tace a oboseală, trudește-a tăcere De ce nu ești viu măcar cât spaimele mele Tată, părul tău alb ca sâmburii de migdal, mâinile, mâinile ca narcisele ți-
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1430988064.html [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului cum să pot spune, ochilor mei triști că ești aievea, dacă nu exiști ? sunt plin de sentimentul meu eteric, dar pot să văd în jur doar întuneric ! *** Singur E perna goală fără tine și-n ponositul așternut mi-e zbucium somnul. Gândul mut e întrerupt doar de suspine. De ce-ai plecat ? Mi-e pieptul singur, despovărat de aplecarea obrazului și sărutarea e aguridă-n loc de strugur ... *** Referință Bibliografică: Zbor frânt / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
ZBOR FRÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1453963903.html [Corola-blog/BlogPost/363611_a_364940]
-
abia i se vedea pe față, niște buze groase și vinete. Obrajii îi erau liniați de riduri. Bărbia ascuțită și cu gropiță îi tremura când vorbea sau când râdea cu gura știrbă. De obicei se îmbrăca ziua într-un trening ponosit, căruia nu reușeai să-i mai deosebești culoarea de cât timp îl purta, dar acum de dimneață era îmbrăcată într-un capot pestriț, la fel de vechi ca treningul. În picioare purta o pereche de șlapi de plastic, rupți. Avea o voce
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1463405241.html [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
medieva-le, asistă la Parada Veteranilor, din cel de-al Doilea Război Mondi-al. Ne înghesuim și noi printre sutele de localnici și turiști pentru a vedea acest moment al venerației și respectului pentru eroii neamului. Veterani gârboviți de ani, cu uniforme ponosite împodobi-te cu numeroase medalii, semn al actelor de bravură, cu ochii umeziți de emoția clipei, bat pasul în ritmul muzicii militare, în onoarea camarazilor de arme căzuți la datorie cu șase decenii în urmă. An de an, numărul lor
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
te înfățișezi cu căciula întinsă la nevoie și care stau mai bine ca noi. Exact pe această replică ieșeam din oraș când ne-a oprit un autostopist, tot pentru București. Un tânăr din cale afară de timid, cu niște haine cam ponosite, tuns boxer. Avea ochi vioi, degete subțiri și lungi ca de pianist, motiv pentru care l-am considerat un tip melancolic și meditativ. Pe drum discuția se leagă destul de ușor, pentru că avea o fire prietenoasă și nu știu cum a venit vorba
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Actele_va_rog_.html [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
toamnă, vălătuci, Purtată-n vântul rece și sălbatic, Dar noi mergem pe-același drum apatic, Pe sub castanii mari și pe sub nuci. Pe drumul trist, un suflet singuratic, Ieșit parcă din neguri și năluci. De unde vii și încotro te duci, Străine ponosit, cu chip hieratic ?'' Știu că te duci din nou la întâlnirea Cu toamna, anotimpul nostru drag, Care ți-așteaptă, an de an, sosirea, Cu strălucire-n ochi, cu flori șirag. Dar tu alegi mereu nemărginirea Și ea tot singură rămâne
NUCI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1446032296.html [Corola-blog/BlogPost/344799_a_346128]
-
de față se holbează la tine, fiecare așteptându-se în sinea lui să te vadă înconjurată de blănuri, diamante și să miroși a parfum scump, în timp ce tu ai venit îmbrăcată cu o fustă creață, un pulover pe gât, o geacă ponosită și ghete din piele ecologică, că-s mai ieftine. Și nici măcar nu ești coafată. Asta face parte din „rudele sărace” sau o fi chiar mă-sa? Ce-o fi pățit? O fi dat-o bărbat-său afară din casă?, se
PĂRINŢI DE ÎNCHIRIAT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Parinti_de_inchiriat_cristea_aurora_1354484347.html [Corola-blog/BlogPost/351639_a_352968]
-
de acestea, în capitolul ” Durere și indignare”, dialogând cu sinele său, autoarea se demască în poezia Dezamăgire: ”Peste tine-o viață-ntreagă / A tot curs deșertăciune, / Când plouând cu stropi de apă, / Când cu lacrimi și suspine, / În hainele-ți ponosite, /Strâmbate de anchiloză, /Cam subțiri și petecite / Și cu miros de artroză.” Lăsată de societate în voia sorții, în afara membrilor familiei sale și a puținilor prieteni pe care-i are, autoarea apelează la iubirea creștină, resortul speranțelor sale de viață
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475703204.html [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
sale, agoniseala vremurilor și și-au făcut pe insule castele. - Mamă! Ia-mi și mie o înghețată, și-un glas de copil spre cer se ridică. - Nu mamă, că-i rece si rea ca vremea, zice femeia căutând în gianta ponosită, amarela sa de viață. De sus, pică-n urât și mirositoare satanică mocirlă, de apă, o voce hidoasă și mieroasă, care spune: - Ia maică acilea un leu, de pomană, să-ți pui lumânare, și-n biserică, când îmi vezi chipul
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Padurea_vorbeste_cu_mine_viorel_muha_1335714654.html [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PROFUL Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului In parc pe-o bancă nou vopsită, Un om cu haina ponosită Avea privirea cert pierdută, Parcă ascunsă-ntr-o redută... Un om cu haina ponosită De-o vârstă cu greu definită, Pierdut era în vise fine Des întrerupte de suspine... De-o vârstă cu greu definită Prinsă-n grimasă adăncită, Ca
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 by http://confluente.ro/constantin_enescu_1433350529.html [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
De cugetul îi mângâiau... Când practia muncă cinstită Ca dascăl în școală de elită, In fericire-și ducea veacul Că nestricat era abacul... Că dascăl în școală de elită A fost, ce azi e doar ispită, Că el în haina ponosită Pierdut e-n banca nou vopsită! Referință Bibliografică: Proful / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1615, Anul V, 03 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 by http://confluente.ro/constantin_enescu_1433350529.html [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
Bucuria unui clop, Coada lui de târnăcop Că ne-a răsturnat carâta! Și ne umplú de ocară La un colț de iarmaroc Cu limbajul lui baroc, Tutungiul de pe scară El sudalmă, eu - o palmă Un țignal pentru vardist (Cel mai ponosit și trist Da' nu-i ședea rău pe cal mă'!) Un plaivaz, o terfeloagă Și ne trase o amendă Ca să intre în agendă Ziua asta de oloagă Pălăria lui, pe ceafă Nasul meu - un castravete Ca să vezi și tu băiete
BUCURIA UNUI CLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_unui_clop.html [Corola-blog/BlogPost/355910_a_357239]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CĂTUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Îi poți vedea prin sate risipite Între câmpii bogate fără rost, În casele de-acum prea ponosite Și foarte rar mai povestesc ce-au fost. Doar gândul la copii îi ușurează, Știindu-i rânduiți, mult prea departe. Cu inimile strînse lăcrimează, Când mai primesc, vreodată, scrisă carte. Sunt slove scurte: „Suntem bucuroși! Cei mici s-au înălțat
CĂTUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1428473188.html [Corola-blog/BlogPost/374975_a_376304]
-
să își ia picioarele la spinare de frica unor câini ciobănești. Făcu ceea ce știa el cel mai bine să facă: fluieră lung și ascuțit către câini și să vezi minune, animalele se culcară cuminți la picioarele lui, lingându-i cizmele ponosite. - Ia, vezi-ți de drum, strigă Baci Ștefan peste poartă, nu ești binevenit! Își chemă câinii și întoarse spatele flăcăului nostru. Ionică nu așteptă să i se spună mai multe, intră în curte și se porni din nou pe fluierat
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1492873795.html [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
poziție mai comodă pe scaun. Însoțită de un „mascat”, femeia a intrat cât se poate de speriată în încăpere și nu a ridicat privirea mai sus de genunchii celor prezenți acolo. Frământa cu mâinile tremurând un cordon de la rochia-i ponosită și își legăna capul plecat, într-o mișcare ritmică, măruntă, nestăpânită. - Ia spune, tanti... cum te cheamă pe dumneata? a întrebat-o comisarul Olaru cu voce prietenoasă, în timp ce-și schimba poziția astfel încât ea să nu-l poată vedea
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435787219.html [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
pe brânzoaică? se răsucise, dându-și aere de comerciant versat, în direcția tânărului Cucaras. Cinci mangoți pentru dumneata, tataie, sosise prompt răspunsul. Brânzoaice caldeee!... Nu vrei și dumneata? mă îmbiase căpitanul de navă, căutându-se de bani în buzunarul șortului ponosit. Până a apuca să-mi rostesc, cu scuzele cuvenite, refuzul, tinerelul tuciuriu, atent la discuția noastră, îmi și strecurase în palmă o brânzoaică rumenă, învelită pe jumătate într-un șervet rupt din cea mai ordinară hârtie de împachetat. Apoi, înainte
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
doarme dusă-n debara Dar mă descurc acum și fără ea. La colț de stradă mâinile cerșesc Un bătrânel înnoadă-n două chinul, În traista lui s-a strecurat veninul Din ochii străvezii râde destinul. Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită, De mult banale amănunte nu-l irită Pașii târăsc agale parc-o umbră, Nici înserarea nu poate să plângă. Prea multă frunză cade resemnată De parcă verde n-a fost niciodată, Mai țipă clopotul tăcerii printre noi, Doar lacrimile toamnei cad
PRIN PLOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1416378853.html [Corola-blog/BlogPost/384622_a_385951]
-
pe ape Amestec de natură moartă, Un suflet greu luptă să-mi scape De trup, de lume și de soarte. Mă văd cândva râzând de moarte Sfidându-i țelul ei sortit, Ce strânge-a oamenilor soarte În hristov vechi și ponosit; Mă văd frumos în plină viață Steclind de rod și viu în vine, Acum se stinge lumea-n ceață Amurgul curge peste mine. Fac rămășag cu moartea-mi rece Că-s mai puternic decât ea, Că pot a-i ține
AMURG DE VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ciprian_antoche_1487569258.html [Corola-blog/BlogPost/375466_a_376795]
-
mă apuc de dimineață la spălat vase, le strâng si le duc afară pe trotuar unde am pregătit fundul de făcut tăiței pe un scaun mai înalt să nu stau aplecat, scaun căruia îi ziceam ,, mutul ,, -un scaun vechi si ponosit, spoliat de vopsea și cu multe crăpături-, iar în casă mai aveam un alt scaun căruia îi ziceam ,,domnul,, care era frumos, îmbrăcat tot în stofă moale de sus până jos și pe care mie îmi plăcea tare mult să
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odio_sorin_andreica_1372921932.html [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
să-l plesnim să-l smulgem de aripile înălțate maiestuos pana în străfundurile universului mâzgălim pe fata cu noroiul din fundul lacului în care-și spală față în fiecare dimineață de rand cu toți ceilalți dezbrăcam de haine niște blugi ponosiți și veșnicele tricouri cenușii pictate cu fulgere trăsnete și lacrimi doar de-om găsi fie și sub piele sursă nebuniei sale dar era om atat de om era pomul acela enervant de om vorbindu-ne pe limbă fiecăruia fără a
THE TREE OF LIFE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/liuba_botezatu_1470228191.html [Corola-blog/BlogPost/343154_a_344483]
-
gurii, iar în dreptul nasului avea cusut un ardei roșu, ascuțit, care se tot mișca într-o parte și alta. Mutul avea în mâna dreaptă o sabie de lemn, ușor înconvoiată, ca un iatagan. Pe cap avea o pălărie neagră, veche, ponosită, cu un șirag de ardei roșii în loc de betelie. Femeile îl necăjeau și îl trăgeau de fustă, râzând în hohote. Chipurile, supărat, el le fugărea cu sabia ridicată... Imaginea asta halucinantă a călușarilor care amenințau cerul cu bețele și a mutului
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433091896.html [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Paraschivescu) Plouă-n plânsul cu suspine dorul, dânsul, nu mai vine nici pe ploaie, nici pe zloată, are inima-nghețată și tot tace și tot tace, gândul negru nu'ș ce-i face. Dorul și l-a priponit prin cuvântul ponosit și de sete e uscat că vioara i-a plecat. I-a luat-o un gagiu iubăreț și zurbagiu, a-ncântat-o cu momele, cu o salbă de mărgele. Și ea, proasta, a plecat, cânt de lebăd-a lăsat să străbată
CÂNTEC DE JALE de LEONID IACOB în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cantec_de_jale_leonid_iacob_1329161591.html [Corola-blog/BlogPost/356342_a_357671]
-
arestați, dar și cea psihică, dominată de spaimă, de incertitudine. „Ceea ce mă îngrozește și mă deprimă dincolo de orice putință de a mă exprima este înfățișarea fizică a lui Dinu (Pilat) și ținuta lui. Înfățișarea: slab, gălbejit, neras, îmbrăcat în țoale ponosite, care nu stau, ci atârnă pe el. Ținuta: stafia aceasta slăbănoagă și jerpelită, de îndată ce a fost introdusă în cameră și așezată de gardian cu fața la masa de lucru a ofițerului anchetator și de cum i s-a vorbit, a și luat poziția
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_fericirii_de_nstein_ion_ionescu_bucovu_1380203225.html [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
duios și amar deopotrivă, și-a dovedit totuși ignoranța când a fost să-și povățuiască nepotul în privința ieșirilor din impas dincolo de cei șapte ani petrecuți acasă. În fine, e de reținut figura lui Onkel Buck, plimbându-și făptura în „fulgarinu-i ponosit”, ca de obicei, spre brutăria din colț („Decrepitudine”). Anii copilăriei și adolescenței revin obsesiv în scrisul poetului nostru, scene amuzante, amănunte hazlii, precum învățarea tablei înmulțirii la școală, ori evocarea cu autoironie a fiorilor primelor iubiri, toate acestea firesc ar
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]