5,976 matches
-
vor să aducă la zi și să îmbunătățească rostul și imaginea Bisericii Ortodoxe, n-ar rima deloc cu această preocupare, dacă popii informatori - șantajabili și azi - n-ar fi dați la iveală. Trebuie să se termine o dată cu relațiile secrete dintre popi și securiști, care-i fac azi pe securiști să o dea pe limbajul bisericii, iar pe popi să se înscrie în partide umbrelă.
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
cu această preocupare, dacă popii informatori - șantajabili și azi - n-ar fi dați la iveală. Trebuie să se termine o dată cu relațiile secrete dintre popi și securiști, care-i fac azi pe securiști să o dea pe limbajul bisericii, iar pe popi să se înscrie în partide umbrelă.
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
canonice ale răstignirii, ale coborîrii de pe cruce, ale punerii în mormînt etc. sînt și lucrări de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită cu narația hazoasă despre sărbătoare, miel, cîine, biserică și popă, prezențe în primul rînd anecdotice și grotești și într-o mult mai mică măsură receptacule pentru lumina dumnezeirii și buni conductori pentru voltajul înalt al trăirii mistice. Cît de necesare mai sînt astăzi aceste expoziții și cîte șanse reale mai
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
cm, 28 rânduri/ pagină, executat de Nicola, diac la Păuliș pe Mureș, județul Arad. (Localitatea Păuliș se află pe șoseaua Arad-Deva, la 25 de km de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-a trudit cu această scrisoare preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care, în
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-a trudit cu această scrisoare preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care, în traducere, este următoarea: “Nicola diac am scris această carte”. De la Păuliș, acest manuscris trece în posesia Mănăstirii Ostrov (Călimănești), de unde este adus în Șcheii Brașovului
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care, în traducere, este următoarea: “Nicola diac am scris această carte”. De la Păuliș, acest manuscris trece în posesia Mănăstirii Ostrov (Călimănești), de unde este adus în Șcheii Brașovului, cu siguranță înainte de 1562, de către (probabil!) popa Toma, fostul copil de casă al banului Craiovei, cunoscut colaborator al lui Coresi. În 1574 și 1575, Coresi a tipărit singur, din porunca lui Alexandru Vodă al Țării Românești (1568-1577) și a mitropolitului Eftimie, Octoihul Mare în două volume, fără
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
a curmezișu,-n jos și-n sus, De zece ani de nas i-am dus - Văd, nu putem să știm nimic, și gata! Ah, inima-mi se mistuie-așa, biata. E drept că-s mai ager ca fleții siniștri De popi, grămătici și de doctori, magiștri; Nu sînt chinuit de vreun dubiu sau scrupul, De draci și de iad nici nu-mi tremură trupul - În schimb, părăsit sînt de-orice bucurie Ce-i bine că-aș ști, nu-mi închipui, vai
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
dona două milioane pentru Palatul Scriitorilor, funeraliile mareșalului Pilsudski, măgăriile lui Guță în disputa cu frații liberali, apoi altele și altele până la desert. Dulciuri nu mănâncă; pleacă în admirarea tuturor. Rămân lângă Pișculescu. Suport cu greu tonul de propovăduitor rural al popii. Chimirul lat, din piele porcină, duhnește greu prin roba descheiată. E umil - zice: pe mine, slavă ca a lui Goga nu mă așteaptă, căci la noi nu se discută opera, ci omul; dar stau tihnit, cine a vrut să mă
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
căci la noi nu se discută opera, ci omul; dar stau tihnit, cine a vrut să mă citească a făcut-o. Ce să citească? gândesc, Bisericuța din Răzoare? Teza despre Sfântul Pavel? Eu unul nu le-am atins. Nu citesc popii și răspopiții din literatura română. Nici pe ăilalți, de altfel, poftitori și ei de tămâie. Îl las pe cucernic, pornesc în promenadă către Cișmigiu, să văd înflorit liliacul de Persia. Închid ochii pe o bancă și sunt cel de acum
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
pușcărie nu a plecat capul. Nu a capitulat! A ajuns jurist În Rm. Vâlcea. Dar, consecința anilor de temniță - bănuiesc eu i-au apropriat grabnicul sfârșit.. Nici de Dan Diaconeasa care a murit la câțiva ani de la absolvență. Nici de Popa Beștea care categoric datorită bătăilor din pușcărie a murit foarte tânăr. Vă aduceți aminte ce sfios devenise băiatul zvăpăiat care ca o nevăstuică nu stătea o clipă locului? Cum l-a un moment dat a Început să strige, arătând cu
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
lor prosodice, de strofele poemului analizat. Intitulat Lume și geniu, și purtând subtitlul Continuare imaginară la dialogul ceresc pe texte din Eminescu și Giordano Bruno, episodul respectiv Își depășește condiția de apendice prin profunzimea și frumusețea ideilor, relevând un George Popa deschis orizonturilor vaste ale gândirii. Cum strofa ultimă a Luceafărului are un pronunțat caracter tezist, imaginarul „dialog ceresc” urmează aceeași cale, numai că ideile filosofice capătă o profunzime de care Eminescu s-a ferit. Luceafărul devine astfel un poem pentru
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
finitudine, există o ființă care poate face din absolut (relativ, În viziunea Demiurgului) un reper existențial fundamental. El se numește geniu și reprezintă piscul cel mai Înalt al gândirii și creativității umane. Caracterizarea geniului (cu uneltele poetice atribuite de George Popa lui Eminescu) este magistrală: Da, pe pământ apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e-ntins Și geniu e-al său nume. El doar atinge „pur și sfânt/ Suprema libertate” și ajunge să fie imaginea
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
cultura Cucuteni, de curând declarată că cea mai importantă din neolitic a fost expusă la New York, Oxford, etc.). Datorită lui l-am văzut Îndeaproape pe Nicolae Iorga care Îi vizita săpăturile. Iorga i a făcut și o epigramă: “Pe când ceilalți popi Îngroapă, părintele Mătasa tot dezgroapă.” Fiica sa, Elena Mătasa a fost membră a Uniunii Scriitorilor: cărțile sale pot fi găsite pe Internet. Nepoată mea, Liliana Mătasa, artistă plastică, poate fi ușor găsită pe Internet datorită expozițiilor sale de succes. Din partea
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
mențină postul grație fratelui său Fernando, ministru al pescuitului în guvernul portughez, dar va fi scos curând la pensie. Moare în București la 86 de ani. * "7 februarie. Marica mă obligă să-l avem azi la ceai pe duhovnicul ei, popa Dumitru. Acesta îi reproșează lipsa mea din biserică: măcar la marile sărbători să se închine și conu Mateiu cu noi, îi spune după Înviere. Esprit borné. Ultima oară când am stat în strana Sionilor de la Sf. Silvestru am avut senzația
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Ultima oară când am stat în strana Sionilor de la Sf. Silvestru am avut senzația că mă aflu într-un stomac, într-o burtă întunecoasă pusă pe digerat - totul se topea, lumina, ceara, dumicații. Eram îmbăloșat, înmuiat în secreții, supt; slujba popii mă rumega molcom. Acum îl am la ceai, abia așteaptă să mă bage și pe mine sub patrafirul de spovedanie; soarbe zgomotos din ceașcă, vorbește gâjâit și miroase greu, comme une bęte de somme. Îmi lămurește personal expresivitatea teologică a
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
vină... A cui, fă? A lu' mă-ta? Ia uite, piticania dracu! Vai de mama ta! Aici, patria ți-e mumă și eu... stăpân. Eu sunt legea!! Bă, băgați pe urechile ălea râpate, că nu vorbesc de zece ori ca popa la babele surde! S-a Înțeles? a strigat el clătinându-se ușor. Daaa! au răspuns În cor toți din jurul meu. Acum ne urcăm din nou pe marginea patului cu picioarele atârnate... La linie! ... Ia să văd! Așa! ...Da, așa! Și
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Nu știu dacă ai primit și ai predat lui Creangă traducerile trimise de mine: ,,Cucoșul de aur”, ,,Povestea despre împăratul Saltan”, ,, Povestea despre împărăteasa moartă și despre șapte frați viteji”, ,, Povestea despre un pescar și un peștișor”, ,, Povestea despre un popă și lucrătorul lui”, ,,Balada” (corect „Balda”)- pentru a vedea dacă sunt bune de tălmăcit și pe limba lui. Am hotărât împreună să scoatem o carte de povești pentru copii, și fiind singur aici, unde mă coc cu glodul pe mine
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
prevenirea traficului de persoane, prevenirea consumului de droguri; prevenirea răspândirii HIV-SIDA, integrarea și incluziunea socială a categoriilor defavorizate (persoane cu disabilități, șomeri ș.a.) (http://www.patriarhia.ro/) Câte televiziuni, formatoare de opinie (!), abordează acțiunile caritabile ale Bisericii ? Dar când un popă mai calcă strâmb, mamă, mamă ! Ore întregi subiectul e întors pe toate fețele. Cu imagini incendiare ! Culegând informații pentru tableta de față, am constatat că Biserica Ortodoxă Română asigură asistență socială permanentă pentru aproximativ 270.000 de persoane și asistență
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
îngrămădite o puzderie de stânci pe care, împreună cu alți indivizi de vârsta mea, mă cocoțam duminica, pretinzând că am urcat Everestul) sau Poveștile din Grădina lui Popa (tot în spatele blocului se afla o uriașă grădină în pantă, aparținându-i unui popă pe care, de altfel, nu-l văzusem niciodată la chip; în fiecare vară și toamnă, vandalizam împreună cu alți potlogari de teapa mea respectiva grădină, furând pe rupte caise, cireșe, vișine, dude, mere, pere, nuci, în timp ce paznicul grădinii ne fugărea și
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Ion }uculescu și la sculptura lui Constantin Brâncuși. Trimiteri trebuia să facă atât la folclorul literar, cât și la literatura propriu-zisă. în descântece, spre exemplu, zânele, măiestrele, dușmanele oamenilor sunt exorcizate să se ducă "în pustie/ în locuri depărtate/ Unde popa nu toacă,/ Unde fata nu joacă/ Unde-n răscruce/ Nu e stâlp de cruce", sau în alt text, "fulgerătura din creierii celui pe care l-au îmbolnăvit Vâlva, Urâciunea, Făcătura și Datul", va fi lecuită de "crucea din drum". Dar
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
în nopțile de iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste străvechiul primar - vechiul popă/ Peste străvechiul popă,/ Vechiul sat peste străbunul meu sat.// La margini cresc pruni și meri/ Și se văd flori mirositoare,/ Aburul lor pătrunde în lucruri/ Până departe./ Cei care vin în trecere pe la noi/ Cu ceasurile îngropate în mâna stângă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste străvechiul primar - vechiul popă/ Peste străvechiul popă,/ Vechiul sat peste străbunul meu sat.// La margini cresc pruni și meri/ Și se văd flori mirositoare,/ Aburul lor pătrunde în lucruri/ Până departe./ Cei care vin în trecere pe la noi/ Cu ceasurile îngropate în mâna stângă/ Și umerii plini
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
schimb, cu entuziasm, votca! Și iată-mă amintindu-mi de un alt personaj din DXXX, profesorul de matematică Ciorăscu! Virgil, ăsta-i era numele mic, era subțirel, înăltuț, blond, palid, cu buzele foarte roșii, frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi mari, triști, ca o fată mare. Soția lui, Anișoara, la fel de subțirica, bruneta, ochioasa și ea, de-o frumusețe severă, de taranca, preda tot matematică. Erau o pereche!! Cînd i-am invitat prima dată
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Scedrin! „Papinca mi-a povestit odată că un englez a pus rămășag cu alt englez că o să mănînce o pisică moartă... și a mîncat-o!” Asta îmi amintește de un joc din copilărie. Ne adunam mai mulți și unul recita: „La popa la poartă/ Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
fie un băiat detracat, cîtă vreme n-are studii speciale? - Saki) - Nutrim un adînc respect, ne înclinăm cu mîrșavă adorațe în fața acelora care ne-au premers pe diferite trepte ale păcatului. - C. R. Maturin - Și reciproca, darling... - Să fi fost eu popă - mi le-ai fi donat cu titlu de spovedanie. Care Krafft-Ebing, uite-aici comportament aberant polimorf... Moștenitorul surîse flatat: - Aș fi vrut să fii popă... Căci nu mi-ai fi dat iertarea. Și spusese aceasta privindu-l printre pleoapele sale
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]