114 matches
-
1841). În 1842, domnitorul Gheorghe Bibescu îl numește procuror la Tribunalul din București. Activează în comitetul societății secrete „Frăția”, iar în timpul revoluției de la 1848 e, împreună cu N. Bălcescu, secretar al Guvernului Provizoriu, care îl rânduiește vornic al Bucureștilor. Redactor la „Popolul suveran”, militantul pașoptist participă la lucrările pentru eliberarea robilor țigani. Exilat după înfrângerea revoluției, izbutește să evadeze la Orșova și se refugiază la Brașov, unde editează „Espatriatul” (1849) și pledează pentru apropierea dintre revoluționarii români și unguri. Hărțuit din pricina unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
e mortiferă, pictorul depinge mullieri, dame, donzelle, care sunt pline de bellețe, bellissime, dilecte, cu bellă capellură, amoroase, radioase, cu ochi langhizi ce merită un baciu, cu sâni care se gonflă. Cavalerul cu sabia appendută ia diffesa damei amate. Un popol risolut nu s'arrestă oricât de svînturoasă i-ar fi soarta și oricât de empiu nemicul. Cu travaliu, cu laboare, un popol ce jace risorge, căci Domnul e omnipotent și operele sale sunt admirabili. Domnul îl deiface. Reforma avu efecte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce merită un baciu, cu sâni care se gonflă. Cavalerul cu sabia appendută ia diffesa damei amate. Un popol risolut nu s'arrestă oricât de svînturoasă i-ar fi soarta și oricât de empiu nemicul. Cu travaliu, cu laboare, un popol ce jace risorge, căci Domnul e omnipotent și operele sale sunt admirabili. Domnul îl deiface. Reforma avu efecte întinse și durabile, nefaste bineînțeles. Totuși Eliade a împămîntenit câteva noțiuni subtile, neatinse în acea vreme: afabil, adorabil, absurd, actual, abuziv, abject
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vorbiți și scrieți, junilor, În limba națională - zice el Într-un loc —; ocupați-vă a o studia, a o cultiva, - și a cultiva o limbă va să zică a scrie Într-Însa despre toate științele și artele, despre toate epocele și toți popolii. Limba singură unește, Întărește și define națiunea; ocupați-vă de dînsa mai nainte de toate și nu veți face prin aceasta decît cea mai fundamentală politică, veți pune fundamentele naționalității”. Însă, Încă o dată, a scrie (a crea o limbă) nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
realitate: "carismaticul" își pregătește acum, meticulos, o efigie în eternitate, renunțînd (nu de tot) la stropșelile umorale ale începutului și colorîndu-și masca tătucului națiunii cu tonurile, ușor degradate, ale unui roșu oricum congenital. Cu sacii în căruță cum zice plastic popolul suveran personajul tine să confiște mai tot ce infiltratele forțe democratice postdecembriste își propuseseră ca deziderate salvatoare. Ce nu fuseseră în stare acestea să pună în faptă (timorate încă de perpetuarea totalitară dar și ușor turmentate de răsunătoarea victorie de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al Arhivelor Statului din București, a tipărit diferite documente istorice. Din 1866 îl va adăposti în casa sa pe D. Bolintineanu, pe care îl va îngriji cu devotament în timpul bolii. La începuturi prezent în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Popolul suveran” (unde va fi, în absența lui D. Bolintineanu, și redactor responsabil) și „Învățătorul satului”, mai târziu colaborează la „Românul”, „Albina Pindului”. În 1859 intenționa să scoată un dicționar istoric și geografic al României, după un an fondează împreună cu Carol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290705_a_292034]
-
lui Catilina, București, 1875. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 46; Rosetti, Dicț. cont., 202; Encicl. rom., III, 1263-1264; D. Bolintineanu, Scrisori din exil, NRL, 1909, 463-471, 514-519; Cornea, Alecsandrescu-Eminescu, 63-64; Alexandru Zanne, DML, I, 132; Teodor Vârgolici, D. Bolintineanu la „Popolul suveran”, RITL, 1969, 1; Christina Zanne, Alexandru Zanne și „Popolul suveran”, RL, 1973, 25; Dicț. lit. 1900, 933. L. Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290705_a_292034]
-
Rosetti, Dicț. cont., 202; Encicl. rom., III, 1263-1264; D. Bolintineanu, Scrisori din exil, NRL, 1909, 463-471, 514-519; Cornea, Alecsandrescu-Eminescu, 63-64; Alexandru Zanne, DML, I, 132; Teodor Vârgolici, D. Bolintineanu la „Popolul suveran”, RITL, 1969, 1; Christina Zanne, Alexandru Zanne și „Popolul suveran”, RL, 1973, 25; Dicț. lit. 1900, 933. L. Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290705_a_292034]
-
Alături de el au participat la redactarea R., pentru diverse perioade de timp, I.A. Comăneanu și N. Coculescu. Și între aceste limite cronologice periodicul a apărut neregulat, schimbându-și uneori și titlul (în anul 1861 s-a tipărit sub titlul „Popolul”, iar în 1866 sub acela de „Constituționalul”) sau scoțând ediții în limba franceză (o versiune a fost redactată de V. d’Equevilley în 1863-1864 și de J.A. Vaillant în 1864). Veșnic în opoziție, Valentineanu a combătut mai întâi antiunionismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]
-
devenit membru de onoare al Academiei Române. Debutul lui C. se leagă de „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, unde în 1847 publică notații satirice în proză și cronici teatrale, urmate de versuri patriotice, apărute fie aici, fie în „Pruncul român”, „Popolul suveran” ori în „România viitoare” și „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu același nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
Götternamen”, În Beiträge zur Namenforschung,nr. 8, pp. 72 sqq. Meillet, A. (1926), „Le vocabulaire slave et le vocabulaire indo-iranien”, În Revue des Etudes Slaves, nr. 6, pp. 165 sqq. Meriggi, B. (1952), „Il concetto del dio nelle religioni dei popoli slavi”, În Ricerche Slavistiche, nr. 1, pp. 148 sqq. Meyer, C.H. (1931), „Fontes historiae religionis slavicae”, În C. Clemen (coord.), Fontes historiae religionum ex auctoribus graecis et latinis collecti, fasc. 4, Berlin. Meyer, G. (1891), Etymologisches Wörterbuch der albanischen Sprache
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Romanii și airea ca la Ierusalem și la Corinthu" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 19), este posibil totuși ca o parte a dacilor să fi supraviețuit. "Dacii, dupŏ un resbel de exterminațiŏ, parte furŏ ucciși, parte allungați și refugiați unii pe la popolii vecini, și alții prin munți și spelunce, iar parte remasserŏ póte între Romani cà prisonieri sau sclavi" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 23). Din această posibilitate, pe care Heliade o concede, cărturarul romantic-revoluționar lansează o ipoteză demnă de reținut în analele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mileniului întunecat al năvălirilor barbare, până la descălecările lui Radu Negru în Muntenia și a lui Bogdan în Moldova. La sud de Dunăre, Heliade menționează existența unui "regat Romano-Bulgar", iar în arcul carpatic, sub Ștefan I, "Ungurii cu Românii și cu popolii slavi formà un rigat nuou Ungro-valach, sau al Ungariei confederate" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 56). În aceste două entități politice cu participație românească s-a păstrat statalitatea română. Acestea erau însă multinaționale, fapt ce trebuie să fi fost o puternică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin aceasta a declanșat cel de-al doilea război daco-roman, Heliade nu își poate frâna admirația pentru lupta de eliberare inițiată de acesta: "Departe de a critica pe Decebal, aflăm un sintiment marea într-ensul; pentru quo e mare capul unui popol sau națiuni que nu suffere jugul quellor que lau alles. [...] Decebal era datori sieși și populului seu să scuture jugul roman" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 18). Există un fatalism al independenței, ancorat de pământul românesc, care l-a determinat pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]