333 matches
-
tematic de Sergiu Selian, Editura Albatros, București, 1989, pp. 72-73. 72 Idem. 73 Bogdan Petriceicu-Hașdeu, "Etymologicum Magnum Romaniae", editat sub auspiciile Academiei Române, între 1886 și 1895, în trei mari tomuri, în B. Petriceicu-Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, Ediție îngrijită și studiu introductiv de Grigore Brâncuș, Editura Minerva, București, 1972, p. 11. 74 Idem. 75 În România circulă expresia: "Mult noroc, pentru că sănătate au avut și cei de pe Titanic", care arată convingerea românilor în forțe implacabile
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ci sat vechi răzășesc, cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica de vuia satul de vatale în toate părților, cu biserică frumoasă, cu preoți, dascăli și poporani ca aceia de făceau mare cinste satului lor. Știați că din Tansa au plecat spre toate colțurile țării cei mai mulți învățători din România? (peste 100). Ș-acum haideți la șezătoare La mătușa Mărioara din Văleoane Mama doamnei învățătoare. Dragi musafiri, bine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
lui Alecsandri Poezii populare ale românilor (1866). Treptat, revista ajunge să grupeze pe câțiva valoroși folcloriști, contribuind la impunerea unor principii moderne în culegerea și interpretarea literaturii populare. O poziție categorică adoptă, în această privință, A. Lambrior, în studiul Literatura poporană (1874), unde susține necesitatea culegerii nu numai exacte, dar și în totalitate a variantelor, spre a se putea alcătui un corpus, util pentru studiile etnografice, istorice și lingvistice. Atitudinea este caracteristică tuturor lucrărilor despre folclor tipărite în C.l., care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
părțile”, relevând că asociația „este și va fi un scut de care să se lovească novatorii și corupătorii naționalității române”. Creația populară fiind o importantă expresie a românismului, N.V. Scurtescu pledează pentru culegerea ei: „Nu este de folos ca literatura poporană să fie culeasă? Este cel mai mare folos pentru două argumente: întâi, că poporul a conservat-o instinctiv [...] și al doilea, că românismul, care este în colibe, trebuie dus și în palate, de unde este de secoli alungat”. Totodată, vorbitorul critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289769_a_291098]
-
cuvinte străine: „Combină sunetele și aleargă la alte limbi străine, când n-aveau decât să colinde Dacia de la o margine la cealaltă ca să facă cunoștință cu adevărata limbă română”. El îndeamnă la elaborarea de studii de „istorie națională și literatură poporană în care românismul este adânc sculptat cu obiceiuri, datine și costume”. Deviza lui Hasdeu și, implicit, a societății susține „înflorirea patriei” și exercită o puternică influență asupra intelectualilor. Ca urmare a abnegației și devotamentului cu care membrii asociației se angajează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289769_a_291098]
-
necunoscute din izvoarele lui Eminescu, București, 1926; Un mare critic român modernist, domnul Eugeniu Lovinescu, București, 1927; Izvoarele lui G. Asachi, București, 1928; Lenore. O problemă de literatură comparată și folclor, București, 1929; Opera lui Mihai Eminescu, București, 1931-1932; Balada poporană română, București, 1932-1933; Istoria literaturii române moderne. Epoca Renașterii ardelene, București, 1934-1935; O problemă de versificație românească, București, 1937; Prolegomena argheziană, București, 1937; Arta cuvântului la Eminescu, București, 1938; ed. îngr. Nina Apetroaie, introd. Ion Apetroaie, Iași, 1980; Simbolurile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
îngr. și pref. Ilie Dan, Iași, 2000; Creativitatea eminesciană, București, 1943; ed. îngr. și introd. Ion Apetroaie, Iași, 1987; Curs de istoria literaturii române, 1943-1944; Critice literare, I-II, București, 1943-1944; Forme de critică, București, 1944; Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), I-II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, I-II, București, 1969; Mărturisiri literare, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1971; Problemele tipologiei folclorice (în colaborare cu Ovidiu Bârlea), București, 1971; Studii eminesciene, îngr. I. Dumitrescu, pref. George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
de la o limbă la alta ponderea acestor baze, existînd și cîteva situații în care unele dintre ele nu sînt prezente. Ca limbă romanică, româna a moștenit cuvîntul popor (lat. populus) de la care a realizat derivate, de obicei, după modul străin (poporan, poporanism, poporanist), însă familia acestui cuvînt a fost completată îndeosebi prin elemente împrumutate din franceză și din latină: popula (< fr. peupler), popular (< fr. populaire, lat. popularis), popularitate (< fr. popularité < lat. popularitas, -atis), populariza (< fr. populariser), populație (fr. population, lat. populatio
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vede satul ca unic păstrător al adevăratelor valori spirituale și sociale, în absolută contradicție cu orașul, considerat un loc al pierzaniei. În general, clișeul contrastului sat-oraș este o constantă în prozele ei: la sate trăiesc boieri bătrâni, care își ajută „poporenii”, spre deosebire de tinerii orășeni din înalta societate, superficiali, fără orizont spiritual, robiți plăcerilor ușoare. Piesa de teatru Hazail (1931) înfățișează patimile și răstignirea Mântuitorului, ilustrând forța credinței. SCRIERI: Dreptul vieței, București, 1908; Pe urma dragostei, București, 1910; Marcu Ulpiu Traian Stănoiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
să-i nască prunci. Neoprotestanți nu s-au ivit În sat decât trei familii cu care trăiau În relații de bună vecinătate, dar ai căror urmași au revenit la vechea datină. În bune relații se poate spune că au trăit poporanii de rit ortodox și greco catolic. De fapt, trecând la catolicism, și-au păstrat ritualul bizantin și au câștigat În schimb scrierea cu litere latine și au Înființat o sumedenie de școli pe tot Întinsul Ardealului În care se Învăța
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gingaș Sulfina, în „Meseriașul român”, cu traduceri din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
demers analitic, stabilește perioade, trepte în creația humuleșteanului; îl respinge pe G. Călinescu, adică pe singurul critic român care dăduse, după Titu Maiorescu și G. Ibrăileanu, o interpretare nouă (și strălucitoare) a operei lui Creangă, scoțându-l de sub tutela „gestului poporan”. V. este un critic cultural ocazional și, în mod obișnuit, permisiv, generos, ușor sentimentalizat. „A fost un om de pe la noi - încheie el lungul comentariu despre autorul Amintirilor din copilărie. Un om. Și pentru că a fost un om, în vremurile acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decât sindroame de murire ale limbii în el"22; pe de altă parte, Sorescu n-ar fi decât "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență"23. Mai juste sunt afirmațiile lui Sîrbu privind literatura lui Eugen Barbu sau D.R. Popescu, deși judecățile sale sunt mai mult etice decât estetice, sancționând impostura, gloria literară clădită pe compromisuri: "Eugen Barbu a
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
literaturi și civilizații, încadrându-l într-un rural fantastic, populat de dildo-uri cu viață de sine stătătoare și ridicându-l la nivel de "simbol valah", menit să nutrească la propriu ("făina de cucuruz, preacinstitul mălai, e una din bazele alimentației poporane carpato-dunărești") dar și să opereze cu fulminant succes (apud Creangă) într-o zonă perdeluită în care necesitatea guvernează la fel de imperios. Nu-i chiar lesne să te apropii de un text al lui Pițu; mai întâi, e nevoie de ceva știință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nota 626)"/>, dar și producții pseudo- folclorice moderne, virulent antisemite, de genul : „Jidanii, cum am dezvoltat,/ Din scârnă de câine s-au format,/ De aceea corpul le miroase greu,/ De aceea au fața scălămbată rău” <endnote id="(29)"/>. Conform „textelor poporane” românești, pentru vina de a-l fi chinuit și răstignit pe Isus, „jidovii” au fost blestemați să le iasă păduchi din corp, să le putrezească „tot trupul”, să aibă „sudori mari de sânge” și „buboaie mari În cap, care se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1990 (prima ediție : Editura Lumen, București, 1910). 8. Ioan Petru Culianu, „Reconstituiri În domeniul mitologiei românești”, dialog consemnat de Andrei Oișteanu, În Revista de Istorie și Teorie Literară, nr. 3, 1985, pp. 89-93. 9. B.P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni. Cărțile poporane ale românilor În secolul XVI, ediție Îngrijită și note de G. Mihăilă, Editura Didactică și Pedagogică, București, vol. II, 1984. 10. Alexandru Rosetti, Colindele religioase la români, București, 1920. 11. Dionisie din Furna, Carte de pictură, studiu introductiv de Victor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
I (1959), vol. II (1960), vol. III (1962). 337. Adrian Păunescu, Iubiți-vă pe tunuri, Editura Eminescu, București, 1981. 338. Dumitru Hâncu, „Unele particularități ale evreilor din provinciile integrate. Evreii bucovineni”, În 236, p. 94. 339. Simeon Fl. Marian, Satire poporane române, București, 1893. 340. Dicționarul Limbii Române, tom VIII, partea a 2-a, s.v. „piază”, Editura Academiei, București, 1974. 341. Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, Editura Minerva, București, 1982 (prima ediție, Poezii poporale, Iași, 1852-1853). 342. Ion Ghinoiu, Obiceiuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Datele furnizate de istoria limbii, dialectologie, lexicografie, etimologie sunt valorificate în scopul unei mai adânci înțelegeri și explicitări a fenomenelor culturii orale. Student fiind, a publicat mai întâi în „Revista nouă”, inițiată de B.P. Hasdeu, studiile Influența țiganilor asupra literaturii poporane române (1893), demonstrație ale cărei concluzii sunt considerate, parțial, depășite, și Poreclele la români (1895). A făcut parte din ceea ce s-ar putea numi „școala folcloristică” de la „Grai și suflet”. Numirea în postul de conferențiar la București îi oferă posibilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
Raporturi între limbă și cultură (1929-1930), autorul evidențiază rolul psihologiei în studiul limbii. Spirit deschis progresului în cercetarea umanistă, C. oferă lucrări care rămân modele de metodologie și rigoare științifică. SCRIERI: Dicționar de rime, București, 1890; Influența țiganilor asupra literaturii poporane române, București, 1893; Dicționar de proverbe și zicători, București, 1912; Straturi de cultură și straturi de limbă la popoarele romanice, București, 1913; Iarba fiarelor. Studii de folclor, București, 1928; Dialectologie și folclor romanic. Raporturi între limbă și cultură, București, 1929-1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
1882). Relatărilor de la fața locului făcute de I. Slavici ("prelungite taifasuri cu Slavici", zice Perpessicius) despre Sătmar i se vor fi alăturat și altele, cu siguranță, din povestirile lui Miron Pompiliu, "bunul Mirune" din Ștei, de lângă Beiuș, autorul culegerilor Poezii poporane de sub poalele Bihorului (publicate din 1869 în Convorbiri literare 12) care l-au familiarizat pe Eminescu, de timpuriu, cu folclorul transilvan. Nota lui D. Murărașu (deși nu este probată de eminescologi) poate proveni și din aceste dese referințe la "Sătmar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
generații: Lucian Blaga în poezie, Pavel Dan, Ion Vlasiu și Victor Papilian în proză, Ion Chinezu, Ion Breazu și D.D. Roșca în planul criticii, istoriei literare, eseisticii și filosofiei. În Cuvânt înainte Ion Chinezu încearcă o racordare a vechiului realism poporan tribunist la stadiul de evoluție al societății românești contemporane, preconizând înscrierea „localismului creator” în ritmul spiritual al întregii țări: „Rostul acestei reviste este tocmai să mobilizeze toate energiile bune ale Ardealului, să ție mereu la suprafață complexul de probleme ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
de Mihai Eminescu din perioada 18721873, poezii de Adrian Forgaci, P. Dulfu, Ioan Popșior, Filimon Taniac, Sever BeucaCostineanul, Amintiri despre Eminescu, de dr. Radu I. Sbiera, proză semnată de: Elena Voronca, Nico Cărăuș, S. Fl. Marian (Drăgeii și cucu, tradiție poporană din Bucovina), Adrian Forgaci ( Concertul, nuvelă), anunțuri și reclamă comercială. * Almanah literar pe anul 1903 cuprinde: 1.Prefață; 2. De la Prut, poezie de Adrian Furgaci; 3. Drăgoiu și cucu, tradiție poporană de S. Fl. Marian; 4. Poezii de P. Dulfu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Nico Cărăuș, S. Fl. Marian (Drăgeii și cucu, tradiție poporană din Bucovina), Adrian Forgaci ( Concertul, nuvelă), anunțuri și reclamă comercială. * Almanah literar pe anul 1903 cuprinde: 1.Prefață; 2. De la Prut, poezie de Adrian Furgaci; 3. Drăgoiu și cucu, tradiție poporană de S. Fl. Marian; 4. Poezii de P. Dulfu; Mihai Eminescu, patru epistole către părinții săi din anii 18721873; 6. Schițe din popor de Nico Cărăuș; 7. Strofe de Ioan Popșior; 8. Ziua și noaptea la popor, credințe poporane adunate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tradiție poporană de S. Fl. Marian; 4. Poezii de P. Dulfu; Mihai Eminescu, patru epistole către părinții săi din anii 18721873; 6. Schițe din popor de Nico Cărăuș; 7. Strofe de Ioan Popșior; 8. Ziua și noaptea la popor, credințe poporane adunate de dna Elena Voronca; 9. Amintiri despre Eminescu, de dr. Radu Sbiera (conținând tabele cu testimoniile școlare ale lui Eminescu de la școala poporală și gimnaziul+ din Cernăuți; 10. Poezii de Filimon Taniac; 11. Concertul, nuvelă de Adrian Forgaci. (Din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Mitropolitul Silvestru din Cernăuți, popularizat în presa învățătorească și alte publicații dar și prin „fluturași”. * Am redat întreg cuprinsul Calendarului pentru a se înțelege că aceste lucrări erau un fel de Almanah literar și științific, o bună călăuză în culturalizarea poporanilor. Gama acestor lucrări este deosebit de largă în Bucovina, majoritatea publicațiilor editâmd propriile calendare, noi oprindu-ne doar asupra câtorva cu titlul de exemplificare, ele, ca și Anuarele, putând constitui obiect de studiu distinct. * Calendarul de serviciu al funcționarului comunal (notar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]