265 matches
-
poeților (francezi în special) care căutau de fapt să se emancipeze de curentele vechi, iar în Reflexiuni asupra literaturii actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele pretoriene în literatură. Mai sunt rezumate conferințele Poezia psalmilor ținută de Gala Galaction și Muzica postwagneriană a lui Georgescu-Ștefănești. Revista publică de asemenea poezii semnate de Ervin (Ovid Densusianu), Eugeniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
înțelege ceva analog cu germanul Zeitgeist, un spirit al timpului. Puncte de vedere și idei din Istoria civilizației... aveau să fie reluate în Istoria literaturii române contemporane. În volumul introductiv (Evoluția ideologiei literare) se luau în dezbatere principalele tendințe (sămănătorism, poporanism, mișcarea modernistă), operația implicând redefinirea conceptelor de tradiționalism și modernism, încorporând polemici cu N. Iorga și G. Ibrăileanu, precizări vizând statutul romanului și observații despre influențe străine. Strâns legate de aceste direcții, comentariile din al doilea volum, centrate pe Evoluția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
a II-a, Z. se dedică în special administrării proprietăților sale (case, vii) și acceptă președinția unui sindicat al podgorenilor din zona Odobești, care în 1906-1907 scoate și un ziar, „Trebuința”. În aprilie 1908 e ales membru titular al Academiei Române. Poporanismul în literatură, discursul de recepție din mai 1909, provoacă replica dură a numeroși confrați, în primul rând a lui Titu Maiorescu, al cărui aspru răspuns în forul academic pecetluiește și ruperea relațiilor amicale dintre ei. Poziția agresivă a noului academician
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
adversarii săi izbucnește o polemică mai pătimașă decât cea declanșată în 1903 de articolul Literatura românească și scriitorii transilvăneni, publicat în „Revista idealistă”, unde erau atacați pe nedrept Ioan Slavici, precum și alți scriitori de peste munți. Ostilitatea față de ceea ce autorul numește „poporanism” (termen prin care înțelegea întreaga literatură de inspirație rurală) se exprimă și într-o comunicare academică din 1911, Metafizica cuvintelor și estetica literară, care de asemenea a provocat reacții violente, mai ales că subtextual combătea și principiile esteticii și criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
al judecăților în materie de literatură și artă e tot idealul clasic. Fără a fi totdeauna explicit formulat, acesta poate fi dedus din criteriile după care își structurează cronicile și articolele, ca și din atitudinile polemice exprimate în comunicările academice Poporanismul în literatură și Metafizica cuvintelor și estetica literară sau în studiile Leon Tolstoi, Romanul și limba română, Literatura românească și scriitorii transilvăneni. Respingând, în proză, copierea naturalistă a realității, preferința pentru patologic a unor „veterinari psihologici, ca Zola”, dezavuând tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
publicării neselective a postumelor. Cerea literaturii române, îndeosebi celei din „provinciile subjugate”, mai multă „imaginație combinativă” (acuza „invenția slabă”), dar îi minimalizează pe George Coșbuc, pe Slavici, pe Octavian Goga, ajungând astfel la diletantismul atât de vulnerabil din discursul academic Poporanismul în literatură. În ansamblu însă, orientarea estetică a lui Z. este de esență clasică (efasarea: „mă păzesc de natura mea, în estetică”), cu deschidere spre modernitate (inserția ordinului de zi al generalului Cernat - considerat „document artistic sugestiv” - în romanul În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
1895; Imnuri păgâne, București, 1897; Viața la țară, pref. autorului, București, 1898; Poezii nouă, București, 1899; Temps de guerre, tr. Dem. J. Ghica, Paris, 1900; În război, pref. autorului, București, 1902; Tănase Scatiu, pref. autorului, București, 1907; Îndreptări, București, 1908; Poporanismul în literatură, București, 1909; Miriță, București, 1910; Anna (Ceea ce nu se poate), pref. autorului, București, 1911; Furfanțo, București, 1911; Lydda. Scrisori romane, București, 1911; Metafizica cuvintelor și estetica literară, București, 1911; Câteva cuvinte critice, București, 1916; Pe Marea Neagră, București, 1919
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
roumaine”. Spre deosebire de Junimea, societatea nu a fost refractară noilor tendințe literare, acceptându-i ca membri pe Șt. Petică, N. D. Cocea, Gala Galaction, D. Anghel. În ansamblu, alături de alte grupări literare, această societate a contribuit la apariția sămănătorismului și a poporanismului. Cum reuniunile ei au fost frecventate de mai toți scriitorii vremii, A.l. și a.r. a ajutat la formarea spiritului de breaslă în rândurile scriitorilor și artiștilor români de la sfârșitul secolului al XIX-lea. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
Georgescu-Delafras, directorul Editurii Cugetarea, comentează literatura pentru tineret, criza cărții și difuzarea ei, urmărește filiația Heine, Goebbels, A. C. Cuza în promovarea ideilor de dreapta; „O carte pe zi”, un fel de cronică literară, dar fără semnătură, unde sunt consemnate Sămănătorism, poporanism, criticism de Mihail Dragomirescu, Oameni cari au fost de Nicolae Iorga, Estetica lui Tudor Vianu, Ioana lui Anton Holban sau traducerea lui Al. A. Philippide din poemele baudelaireene; „Note literare”, tot nesemnate, cuprinzând scurte anunțuri legate îndeosebi de aparițiile editoriale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent de ciocoi și boieri care le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase și G. Călinescu, introducând titluri noi. Poporaniștii sunt cuprinși în capitolul Realismul democratic (G. Călinescu îi spunea „tendința națională”), moderniștii capătă o calificație nouă: „sincronism și diferențiere”, iar tradiționaliștii, ortodoxiștii (grupați în două încăperi ale spiritului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
economici și sociali care le-au condiționat. După capitolele introductive despre formarea poporului român și a limbii (romanizarea Daciei și romanitatea limbii române), urmează capitolele despre literatură, de la origini până la iluminism, care marchează pragul vârstei moderne, apoi sunt tratate sămănătorismul, poporanismul și simbolismul, poezia și proza din perioada interbelică, tradiționalismul, existențialismul, un scurt capitol ocupându-se de literatura de după 1944 până la scriitori ca Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Ioan Alexandru. Cartea cuprinde și un bogat capitol de texte din Alecsandri, Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
Pitiș și (în parte) George Voevidca sunt sămănătoriști stricto sensu. Figurează, în schimb, patru reprezentanți ai „poeziei noi”: simbolistul Karnabatt, simbolist-expresionistul Cotruș, avangardistul (autohtonizant) Adrian Maniu, expresionistul Blaga. Cezar Petrescu și Crainic sunt neosămănătoriști, Agârbiceanu suportă mai curând încadrarea în poporanism. Articole și cronici semnează Dan Rădulescu, Radu Dragnea, D. I. Cucu și Victor Ion Popa. Eclectismul învederat de sumarul primului număr se menține ani în șir, cu limitări tot mai pronunțate după transferarea periodicului la București. Alături de majoritatea colaboratorilor inițiali, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Theodorescu, Radu Gyr, G. Melidoneanu, Zaharia Dan ș.a. Lui Mihail Dragomirescu îi aparține studiul în șase părți Curente mai noi în literatura română (1-2/1930), privitor la cele mai importante paradigme literare cu impact asupra scrisului românesc al veacului: sămănătorismul, poporanismul, naționalismul etic (Simion Mehedinți și „Convorbirile literare”) și estetismul (Al. Macedonski, continuat de Ovid Densusianu și „Vieața nouă”). Constantin Micu și C. Maican sunt autorii articolului De la dada la suprarealism, iar George Ciorănescu realizează studii monografice despre St. O. Iosif
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
l-au determinat pe C. să devină un adept fervent al simbolismului, în favoarea căruia pledează prin articole și comentarii, dar mai cu seamă prin ancheta asupra curentelor literare pe care o întreprinde în 1911-1912 în „Rampa”, ca replică la ancheta Poporanismul, inițiată de „Luceafărul”. Sensibilitatea sa nu este însă nici destul de profundă, nici cu adevărat modernă, încât în primele versuri merge pe drumuri măcar croite, dacă nu și bătătorite de alții. Poemul ce deschide și dă titlul plachetei Spre Cetatea zorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
al țării. Avea în vedere nu criteriul etnic, ci capacitatea de a exprima la modul optim spiritualitatea, istoria, tot ceea ce reprezintă trăsăturile noastre caracteristice. Aici a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea poporanismul, curent literar și social, al cărui strălucit exponent, G. Ibrăileanu, a declanșat discuția despre specificul național, având alături ideologi, teoreticieni și critici, care, timp de aproape trei decenii au dezbătut această problemă nici astăzi epuizată. Dacă ni se cere în ce măsură
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
precum și partiturile aparținând lui G. Stephănescu, Gavril Musicescu, M. Mărgăritărescu, G. Enescu, Gh. Dima. Promovând o serie de valori consacrate, accentuând importanța tradiției în viața culturală a epocii, L. și a. r. a creat o atmosferă prielnică apariției sămănătorismului și poporanismului, fiind însă în mod esențial una dintre cele mai importante reviste literare românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
politică, la București. În Ardeal a existat generația memorandiștilor, inițiatoarea rezistenței împotriva politicii ungurești; generația socială (care apare în jurul anului 1907, an al răscoalelor țărănești. Ea a cuprins curente divergente: "semănătorismul" legat de numele lui N. Iorga și A.C. Cuza, "poporanismul" legat de Constantin Stere. Revistele acestei generații au fost "Semănătorul" și "Viața Românească"); generația unirii (numită și de foc, de sacrificiu, a gândirii după numele publicației " Gândirea"). Figuri cunoscute ale acestei generații: Nae Ionescu, Goga, Blaga, Crainic, Șeicaru, Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Ion Caragiale sau Adrian Maniu, ca aparținând unor poeți „extravaganți”. Printre cele mai importante discursuri de recepție publicate în această perioadă pot fi amintite cele ale lui A. D. Xenopol (Mihail Kogălniceanu), cu un răspuns de D. A. Sturdza (1895); Duiliu Zamfirescu (Poporanismul în literatură), cu un răspuns de Titu Maiorescu (1909); Nicolae Iorga (Două concepții istorice), cu un răspuns de A. D. Xenopol (1911); B. Delavrancea (Din estetica poeziei populare), cu un răspuns de Iacob Negruzzi (1913); Sextil Pușcariu (Locul limbii române între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
considera aparținând unei etape depășite. În schimb, Răni vechi (1901) e o carte rămasă pe nedrept fără ecou, conținând nuvele tipărite inițial în gazete și reviste. Unele pot fi apropiate, prin temele abordate, prin atmosferă și elemente ale scriiturii, de poporanism. Altele au drept punct de plecare drame mărunte, consumate în diverse medii orășenești - acelea ale cartierelor mărginașe sau ale micii burghezii - și îmbină, adesea fericit, umorul, nostalgia evocării și o benignă critică de moravuri. O încercare ambițioasă, poate peste mijloacele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
Literară și Folclor al Academiei Române (1949-1966), este asistent la Catedra de istoria literaturii române moderne a Universității din București, avându-i ca șefi de catedră pe D. Caracostea, Tudor Vianu și G. Călinescu. Își susține doctoratul în 1945, cu teza Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie. Debutează cu poezie în revista liceală „Unirea” (1933); alte poezii îi apar sporadic în „Gândirea”, „Națiunea”, „Viața românească”. Debutul în publicistică și-l face la revista „Cadran” (1939), cu un medalion despre A.I. Herzen. A mai colaborat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
Ion Creangă (1967), și de istoria literaturii române: Tudor Pamfile, Gh. Asachi, Al. Vlahuță, Al. Depărățeanu, C. Stamati-Ciurea. Cercetarea se concentrează atent asupra informației, încât, pentru momentul în care aceste studii au fost publicate în reviste, toate sursele par epuizate. Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie (1946) este monografia unui curent sociocultural, urmărindu-i aria de răspândire, elementele premergătoare (fondul umanitar, revoluționar, reacționar și estetica socială). Poporanismul rus și cel românesc sunt analizate din perspectiva evoluției criticii ruse și a gândirii românești, aprofundându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
încât, pentru momentul în care aceste studii au fost publicate în reviste, toate sursele par epuizate. Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie (1946) este monografia unui curent sociocultural, urmărindu-i aria de răspândire, elementele premergătoare (fondul umanitar, revoluționar, reacționar și estetica socială). Poporanismul rus și cel românesc sunt analizate din perspectiva evoluției criticii ruse și a gândirii românești, aprofundându-se mai ales manifestările ideologice ale poporanismului românesc, pe momente: 1893-1894, 1901-1903, 1906-1910. Hortensia Papadat-Bengescu (1965), prima interpretare monografică a operei marii romanciere, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
unui curent sociocultural, urmărindu-i aria de răspândire, elementele premergătoare (fondul umanitar, revoluționar, reacționar și estetica socială). Poporanismul rus și cel românesc sunt analizate din perspectiva evoluției criticii ruse și a gândirii românești, aprofundându-se mai ales manifestările ideologice ale poporanismului românesc, pe momente: 1893-1894, 1901-1903, 1906-1910. Hortensia Papadat-Bengescu (1965), prima interpretare monografică a operei marii romanciere, e o lucrare având ca temei aceeași informație exhaustivă. Totuși, „opiniile noastre critice nu sunt ultimul cuvânt”, scrie C., conștient că este prea mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
Arghezi, care în 1947 se oferise să-i scrie prefața pentru un posibil volum antologic. G. Călinescu îl considera „un echivalent în poezie al dantescului Goya”, iar Nicolae Manolescu îi socotește poezia ca fiind vocația „probabil cea mai temeinică”. SCRIERI: Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie, București, 1946; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Fiul lunii, pref. Dinu Pillat, București, 1969; Haina de brumă. îngr. Ion Lazu, pref. Cornelia Ștefănescu, București, 1984. Repere bibliografice: V.I. Cataramă, Valeriu Șt. Ciobanu, „Jertfa zidirii la ucrainieni și ruși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]