1,183 matches
-
repede. Primul lucru, este s-o găsim. ― Nu, zise Dallas cu o voce bizară. (Îl priviră surprinși.) Avem o sarcină mai urgentă de efectuat! Ochii lui ținteau spre capătul coridorului. Corpul lui Kane zăcea în același loc, prăbușit lângă masa popotei... Adunară destule materiale pentru fabricarea unui lințoliu improvizat pe care laserul lui Parker îl închise curând. Sicriul fusese realizat în aceeași manieră, și această macabră ceremonie ― acest marș lent și penibil spre sasul principal ― îi întristă profund. Se consolară zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile căpitanului. Se adunară la popotă. Acolo, așezați în jurul mesei, puteau discuta fără constrângeri de primejdia care-i amenința. Dallas profită de ocazie pentru a le spune să curețe sala. ― Am verificat proviziile de aer, zise Ripley. Cu ajutorul stimulentelor vom putea ține o săptămână. Poate opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
groază pe care-l scosese îl îndemna să nu-și menajeze picioarele. Să alerge, cât Ripley de tare, fără a privi în urmă spre prietenul lui care... 11 Nu încrederea se putea citi de fețele personajelor adunate în jurul mesei de la popotă. Niciunul nu încerca să se amăgească, să-și ascundă frica. Mai ales Parker și Ripley Având ocazia să zărească întrucâtva vietatea pe care urma să o înfrunte, acum, pentru ei orice speranță de a se redresa situația, pierise. Dallas examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
șubrezirea ei psihică cât și de amenințarea reprezentată de această vietate, aproape în aceeași măsură. Evident, când aceasta va fi neutralizată, vor dispărea și problemele ei psihice. Nu-i așa? Micul grup de oameni porni la drum cu prudență, de la popotă până la nivelul B. Când urmau să intre în pasajul care ducea la puntea inferioară, detectoarele începură să emită un sunet foarte puternic. Ash și Ripley, care aveau unul, diminuară rapid volumul. Își continuară drumul pe încă vreo zece metri, dirijați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu-ți face probleme pentru mine. Atenție la gura de aerisire în caz că izbutește să-mi scape. Trecu de prima curbă a conductei, încercând să rememoreze planul exact al sistemului de ventilație al lui Nostromo. Schema pe care o studiase în popotă devenea neclară, se încețoșa în capul său. Ieșirile erau printre cele mai delicate sisteme ale astronavei. Fie ce-o fi! Înainte erau alte coturi. Se opri gâfâind și ridică vârful lansatorului. Nu era nici un semn al existenței vietății dincolo de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a începe, o frază, dar se abținu la timp, De-acum înainte, îi reveneau noi responsabilități. Inconștient, se crispă și-și înăspri glasul. ― L-am pierdut pe Dallas... 12 Cei patru membri supraviețuitori ai echipajului lui Nostromo se adunară la popotă. Cele trei decese făceau ca suprafața sălii, altădată insuficientă, să pară mai mare, iar vidul astfel creat apăsa greu asupra fiecăruia. Parker, ținând în mâini două aruncătoare de flăcări, aruncă unul pe masa centrală. ― Unde era? întrebă Ripley răvășită. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de gaz supracomprimat era plină. Făcu același lucru și cu cea de-a doua. Mulțumit, ridică cu greu cele două containere și plecă prin același pasaj prin care venise. Pe puntea B, izolarea era totală, iar drumul părea lung până la popotă. Cu cit ar parcurge această distanță mai repede cu atât s-ar simți mai bine. De fapt, se dojenea că refuzase să fie însoțit de Ash. Ce tâmpit fusese, mai ales că acum era nevoit să care singur acești cilindri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de Ash care o urmărea îndeaproape. De câte ori trecea prin fața unei ambrazuri acțiuna butonul de închidere a fiecărui cloazon etanș. Acestea se supuneau comenzii, dar întotdeauna prea prea târziu pentru a-i tăia trecerea lui Ash. O ajunse în final la popotă unde, după două secunde, veniră Parker și Lambert. Semnalele succesive indicând închiderea cloazonurilor etanșe îi alertase. Își închipuiseră că se întâmpla ceva bizar în preajma pasarelei și ajungând aici îi găsiră pe urmăritor și urmărită gata de bătaie. Nu era absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
izbit de podea, atunci ar trebui în mod normal să răspundă. Celulele memoriale componentele vedere-vorbire sunt solid prinse în aceste modele sofisticate. Mă așteptam să vorbească. Ea mai încearcă o dată. ― Ash, mă auzi? O voce familiară, deloc distantă, răsună în popotă. ― Da, te aud. Îi era foarte greu să se adreseze unui corp dezarticulat care, până la proba contrarie, nu era decât o mașină, ca detectorul sau arma electrică. Pe de altă parte, petrecuse atâtea ore la bordul lui Nostromo în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de alimente sintetice și să ne luăm tălpășița. Deodată, un gând îi trecu prin minte, stopându-i pornirea.) Jones! Unde e Jones? ― Cine știe? Parker, evident, nu se sinchisea de soarta mascotei. ― Ultima oară când l-am văzut era în popotă, dădea târcoale capului lui Ash, zise Lambert. ― Du-te și vezi. N-o să-l lăsăm aici. Ne mai rămâne destulă omenire. ― Nici vorbă! răspunse Lambert, întunecându-se. Nu mă duc nicăieri singură. ― N-am putut să-l sufăr niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ăsta, mârâi Parker. Nu-i nimic, le zise Ripley. Mă duc eu. Voi doi ocupați-vă de aer și de provizii. ― De acord, zise Lambert. Ridică două containere și, însoțită de Parker, se îndreptă spre secția navetei. Ripley alergă spre popotă. Nu căută mult. După ce se asigură că motanul nu se găsea în popotă și că nu se atinsese de forma decapitată, o zbughi spre pasarelă. Îl reperă imediat. Era așezat cu nonșalanță pe pupitrul lui Dallas, lingându-și cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
doi ocupați-vă de aer și de provizii. ― De acord, zise Lambert. Ridică două containere și, însoțită de Parker, se îndreptă spre secția navetei. Ripley alergă spre popotă. Nu căută mult. După ce se asigură că motanul nu se găsea în popotă și că nu se atinsese de forma decapitată, o zbughi spre pasarelă. Îl reperă imediat. Era așezat cu nonșalanță pe pupitrul lui Dallas, lingându-și cu grijă blănița. ― Jones, ești norocos, zise ea surâzând. Aparent, el nu era de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o pompă care-l trimitea acolo unde se zidea sau se tencuia. La început, fratele meu mă introducea clandestin în dormitorul plutonului pentru a dormi, îmi făcea rost de mâncare dimineața și seara cum putea el să se învârtă pe la popotă, până când mi-am găsit o gazdă care-mi dădea și de mâncare, fiindcă aveam bani din prima chenzină primită pentru munca prestată pe șantier. Când am crezut că mi-am găsit un rost în viață, pe la începutul lunii iunie, mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
însângerate ; cu ochii înnegurați și tot neștiind ce s-a întâmplat, și tot nesimțind durerea, încerci grăbit să le vâri înapoi, împreună cu grunji uscați de pământ și fire ude de iarbă. Și ele alunecând afară, mereu... oh, blestematele discuții de la popotă ! Un efort ca să-ți dezlipești genele, închizi grijuliu caietul cu note secrete de pe genunchi, în care, în dimineața aceasta, ți-ai însemnat, prescurtat și cu inițiale, treburile zilei. Urgența întâia, deci : soluțiunile pentru a nu mai fi iar mobilizat. 1
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el ce întârziate iluzii tinerești îl aduseseră, voluntar, în război ? Ce chin să suporte cizmele ce-l rodeau, marșurile istovitoare sub arșiță și apa coclită, praful ce scârțâia tot timpul în dinți când mânca, duhoarea privatei peste care se așezase popota și, în plus, prezența continuă a celorlalți ! Purtat de amintiri, scoate din buzunar nelipsitele Fructines-Vichy, bonbons laxatifs purgatifs dépuratifs, inoffensifs antiseptiques de l’intestin, A. Pointet, Pharmacien de 1-ère classe, deschide cutia și bâjbâie cu degetele tremurătoare printre pastiluțe, până
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în marginea unei tragedii adevărate ! Bulversat de propriul meu spirit autocritic, mi-am lansat sarcasmul spre cele două doamne ce împart inima mea, invitându-le din nou să dejuneze, chiar și atât de târziu. Se vede că ați dejunat la popotă și curând veți primi și uniforme ! am ricanat, în fața refuzului lor. Neatentă, Sophie continua récit-ul de război, foarte favorabil generalului Popovici, care ar fi pregătit cu atenție retragerea de la Sibiu, pe Valea Oltului. Ascultând-o, iarăși mă iritase oarba dăruire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dracu’ s-a putut Întîmpla una ca asta? pare să spună figura lui năucă. Unitate despre care Înțeleg că e tot o cazarmă precum cea din Bărăgan, cu aviație, transmisiuni și tot restul. Șoferul m-a pescuit de pe aleea dintre popota ofițerilor și comandamentul unității de artilerie. Comandantul Își mai aprinde un Kent (nu-și cumpără țigările de la chioșcul unității, e clar că e dispus la negocierea reciproc avantajoasă a anumitor aspecte din viața soldatului, pare un șpăgar comun) și Îi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe undeva deasupra ușii spre bucătărie. Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea. Îmi amintesc foarte limpede noaptea În care am ajuns aici, În unitate, trecînd, fără să deranjez pe nimeni, prin gardul unității și ajungînd chiar În fața acestui pichet, care acum mă adăpostește de lapoviță, la intersecția aleilor dintre coman dament-cantină, popota ofițerilor și alte corpuri de clădiri administrative. Așa că nu-mi fac prea multe griji, plus că În corpul de gardă e o atmosferă mult mai prietenoasă decît În dormitorul din baterie. În fond, sîntem toți În serviciul de gardă, urmează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cal răpciugos legat de unul din stîlpii de ciment ai gardului unității (arată, după cum spune unul dintre cei cinci, de parcă n-a ieșit de sub comunism), la capătul unui cîmp cu zarzavat (În cea mai mare parte varză și morcovi - destinate popotei ofițerilor). Fondul sonor e asigurat de Rahmaninov, care vine din unul dintre receptoarele radio digitale cu care e utilat acest punct de transmisiuni al aviației, aflat În zona cea mai estică a unității. Ți se pare ciudat ? Încă nu ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
militare, căpitanul Hanganu și căpitanul preot Boris Totoescu fuseseră de dimineață la țărmul mării în comunele Cebanca și Grigorievca unde au fost botezați 60 de copii și se făcuse masă mare cu veselie și din bucate fuseseră aduse și la popotă. Momiceanu avusese și el parte de mâncare și băutură. Era veselie. Noaptea însă a început un bombardament sălbatec de pe crucișătoare și din altă parte tunurile grele. În zori, din păpurișuri, apar soldații inamici. Colonelul Momiceanu nu știa ce decizie să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
etuvarea lenjeriei și îmbăcămintea. Nu eram primiți cu prea multă bucurie. Intram prea mult și cu prea multă forță în viața lor intimă. Dar...la război, ca la război! Am ajuns până la Slobozia Trăsnitu! Într-o zi, când eram la popotă, mă trezesc cu Mara. Ce-i cu tine aici? - M-a trimis doamna. Să mergeți imediat acasă în sat, la Bichigi că vor s-o ia sovieticii cu tot cu copii s-o repatrieze. Dar tu? De mine nu s-au legat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primului război mondial. Deși distincte, cele două părți ale romanului sunt unificate de prezența unei singure conștiințe, care se autodefinește în raport cu lumea înconjurătoare și care narează la persoana I evenimentele, precum și un artificiu de compoziție, prin relatarea unei scene de la popota ofițerilor din regimentul XX, în cadrul căreia tânărul Gheorghidiu se află concentrat ca sublocotenent. Scena este ulterioară evenimentelor narate, dar are rostul de a ordona planurile povestirii și de a le unifica. În ceea ce privește structura interioară a romanului, se poate vorbi despre
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
infidelitatea femeii. Acest plan subiectiv este prezent pe parcursul întregului roman. Al doilea plan, obiectiv, este fundalul în care se desfășoară o lume care trece prin diverse experiențe. Cele două planuri narative se desfășoară în paralel, iar, uneori interferează. Scena de la popotă și capitolul " Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu..." în care eroul se raportează la propriul eu, dar și la întreg universul înconjurător se constituie ca elemente-cheie, ele împletind suprapunerile de imagini semnificative. Romanul se remarcă și prin simetrie, deoarece începe
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
fapte care duc la opțiunea finală. Eroul este concentrat în lucrările de fortificare din regimentul Dâmbovicioarei. Face nenumărate eforturi obține permisiunea de două zile pentru a o întâlni pe Ela, soția lui. Concentrarea reprezintă o "lungă deznădejde" căci discuțiile de la popotă îi trezesc "răscoliri" și nu mai fac decât "să întărâte dureri amorțite" care pornesc "măcinarea sufleteasă" a lui Ștefan care se simte singur și prins în capcana propriilor neliniști. Discuția dintre camarazi pe tema dragostei și răspunderilor reciproce, îl introduce
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]