1,288 matches
-
excesiv de Îngăduitor. — Marychka a făcut-o pe mama ei vită Încălțată... Ba nu, mama ei a făcut-o pe ea! — Haidem, să te spăl, zise Christina. CÎnd mai vine Bow-Bow la noi? Întrebă Kiki, sărind Într-un picior. Așa Îl poreclise pe bunicul Como, care nu mai voia să vină să se joace Împreună la calculatorul lui Vic. Kiki era prea mic, pentru a Înțelege cît de mare e distanța dintre America și insula Roland și de ce Îi era atît de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vara trecută, se certaseră tot timpul. Pentru că bunicul Como era un nesuferit, Închidea televizorul la Cartoon Network. Și la Animal Planet. Și la Discovery. Iar uneori, cînd se Înfuria, Îl lovea cu papucul la fund. Ca să se răzbune, Kiki Îl poreclise Bow Bow. Papucul era moale și ușor, nu-l durea prea tare, dar Kiki nu voia ca bunicul să știe asta și de aceea țipa ca din gură de șarpe. Como se Înfuria mai ales cînd rămîneau singuri acasă și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Președinte, zice Sena cu o undă de nehotărîre în voce. — Ba din contră, îi răspunde domnul Președinte, întotdeauna m-am bazat exact pe cine trebuia, am nas bun la din astea, zice. Bomba a venit cînd unul de-al lor, poreclit Sena, a trecut de partea noastră și ne-a spus despre ce era vorba de-a fir a păr, zice Gulie, vă dați seama cum le-au căzut fețele lui Monte Cristo și lui Petrică. S-au evaporat cît ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să te lamentezi, oricum ți ar fi fost imposibil să prevezi totul, să dibuiești toate firele care erau întinse pînă la Iași sau Timișoara. Apropo, că tot ți-ai stors creierii cine era de fapt infiltratul ăla de a fost poreclit Timișoara. Puțini și-au dat seama la fața locului că era de fapt o jigodie comunistă trimisă pe Baricadă tot la ordinele domnului Președinte. — într-un fel a fost mai bine așa, zice Dendé, ce-am fi cîștigat de exemplu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu și acasă, fiindcă... sincer să fiu, încă nu mi-e clară toată povestea, dar la data aceea cred că, în mare măsură, are de-a face cu faptul că bătrânul proprietar al localului, pe care, între noi, l-am poreclit „Shmendrick“ nu e o persoană de a cărei părere e cazul să ne temem. Mda, pare-mi-se că chinezii sunt singurii oameni de pe lumea asta de care evreii nu se tem. În primul rând, pentru că engleza pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Pinocchio? Ei bine, ce-a pățit el e o nimica toată pe lângă ce-o să ți se întâmple ție. Or să crape de râs și-or să-ți dea cu tifla - și, ce-i mai rău, or să te mai și poreclească Goldberg, și-or să te trimită la plimbare roșu ca racu’ de furie și necaz. De cine crezi că râd ele întruna pe înfundate? De tine! De jidănașul cel sfrijit, cu ditai trompa, care se ține după ele pe gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele ei. Primăvara ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care veneau desculțe la ore. O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și a integrității ei: era tare ca dovleacul când era vorba de principii morale, de o superbă încăpățânare, pentru care nu puteam decât s-o invidiez și s-o ador. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
așa ceva, trebuie ca În același timp să ofere umbră printr-un tavan parțial, acoperit impecabil cu stuf, și să fie deschis către briza oceanului, chiar dacă asta Înseamnă distrugerea la cote alarmante, din cauza sării marine, a antichităților maure. Casa Papa, cum poreclise Lauren casa tatălui ei, este un castel mexican spoit cu var, decolorat de soare, cu o piscină albastră care-l Înconjoară ca un șanț de apărare. Când am ajuns, Lauren m-a condus prin casă până la salonul cu pereți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe căldura asta. Și asta după ce toată familia ei a murit de cancer de piele! Și-a scos cu laserul toți pistruii. Tinsley este și ea În luna de miere după divorț, ceea ce e un lucru bun pentru mine. Am poreclit-o Miss Mini-Mariaj. A fost căsătorită cu Jamie mai puțin de trei zile, ceea ce e totuși o performanță, nu? În fine, mai vrei să-ți povestesc despre ziua divorțului? Bineînțeles, i-am răspuns eu, căci cine ar fi putut rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Grand Street. Locul ăla era atât de celebru pentru lucrările artistice pop-art pe care le adăpostea, că nimeni nu a putut refuza o astfel de invitație, nici măcar Sophia. Pretextul a fost un cocktail În cinstea lui Prince Angus, cum era poreclit tipul, de fapt un artist avangardist specializat În instalații, din Glasgow. Expoziția lui urma să se deschidă În seara următoare la galeria de artă „Gagosian“. Nimeni nu știa numele real al lui Prince Angus, dar, În New York, nimănui nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sexuală o luase razna. Era hotărâtă să ducă la bun sfârșit o Provocare la Cuplare chiar mai dificilă decât a lui Lauren. Veștile despre Lauren nu erau la fel de Îmbucurătoare. Dispăruse de pe fața pământului. Știrea fu dată În ziare, iar Lauren poreclită de presă cu un nume nou: „Divorțata proaspăt dispărută“. Părea să devină peste noapte la fel de faimoasă ca Prințesa Diana, cu dispariția descrisă ca o tragedie plină de splendoare disperată. Chiar și Dominick Dunne plecase pe urmele acestei povești pentru editorialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai mult, pocnea. Ce voiai să-mi spui despre nea Toader ? Nimic. Doar sîntem consăteni. Și ce-are a face? Ei, dă-o naibii! rîde Ion. Te pomenești că n-ai auzit nici de "Moșneagul rege Lear"? Așa l-au poreclit pe tat-su niște profesori tineri, veniți în sat la noi. Îl știi doar cum umblă... Ba, sincer să fiu, murmură Mihai, încercînd să și-l amintească pe bătrînul Ion Săteanu cred că nu știu prea multe. Acasă, cu-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
are 20.000 de dolari în cont și cutare, un milion? Nici una. Nu poate fi alimentată astfel decât acea curiozitate vulgară care face tirajul publicațiilor-pupăză și audiența cretiniei Big Brother, cu care sus-semnatul s-a luptat de atâtea ori, fiind poreclit Savonarola, Torquemada, Încrâncenatu etc. Contul din bancă e totuna acum cu mărimea sânilor, cu numărul divorțurilor, amanților sau al copiilor din flori ai nu știu cărei persoane publice. Și singura „logică” ce poate guverna show-ul este că, de pildă, deputatul Raj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scării, intrai cu ea de mână pe culoarul boxelor, unde mirosea a gogonele și a cartofi umezi. Ciocații mei negri o făceau să râdă strepezit pe Alexandra Ștefănescu, o ființă cu ochi puțin strabici, care-a izbutit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu care cot la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor cu vederea bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
reped spre ea s-o potolesc, s-o oblig să tacă, țin între degete un creion chinezesc a-ntâia tocmai scos din ascuțitoare, ea se zbate fiindcă nu-i o făptură supusă (v-am spus, a reușit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei sunt prinși în sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arate ce știe. P.S. 1: am uitat o scandare dintr-a cincea, „Steaua, sunteți buni/ La lopată și cărbuni“. P.S. 2: nici eu nu știam că revistele cu Rahan erau tipărite de socialiști. P.S. 3: mai târziu, Cubanezu a fost poreclit Bursucu. P.S. 4: Bursucu e acum antrenor de fotbal; când era jucător, la Mondialele din ’94, la penalty-ul din meciul cu Suedia, m-am închis în baie; am auzit c-a ratat. 7. Un întuneric beznă cu miros de brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trăiască?“. Mama n-a râs, dar nici n-a făcut febra laptelui. Ca lehuză, auzise ceva asemănător cu șaisprezece ani în urmă, când vechiul Mircea, tatăl ei, spusese despre mine (cercetându-mi capul perfect chel, pentru care o moașă mă poreclise Gingis-Han) că arăt ca un avorton. Sunt convins că din patul în care tușea, transpira, își măsura regulat temperatura și trasa pe hârtie milimetrică graficul unei febre stranii, de obicei 37 și câteva liniuțe, câteodată, din senin, dincolo de 39, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca niște râuri molcome într-un fluviu binecuvântat, lucind ca arama, dar nu sub razele lunii, ci sub aura de lumină a bunicului meu. Mircea Chiril fusese șef de promoție la colegiul Sfântul Sava (unde, la partidele de țurcă, era poreclit Mitică Centaurul), avusese cea mai mare medie din țară la examenul de bacalaureat (când îl uluise pe Țițeica, în public, demonstrându-i că enunțul unei probleme este greșit), absolvise primul facultatea (deși se căsătorise în anul II cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poți paria liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C 7, pariul l-a tăiat Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, iar lămurirea ne-a dat-o Despina Tudorache, de la a IV-a F, care se întorcea de la sifoane. Noi, eu, Ionuț și Șobi, eram într-a treia, în clase paralele, la D, la I și la B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe care și-ar fi dorit-o orice campion, își ținea la distanță adversarul, îl izbea deseori în creștet, nu decisiv, mai degrabă se ferea de ceea ce ar fi putut să se întâmple, decât să provoace fapte memorabile. Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, gâfâia ca o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul plăvanului din fața lui, arunca o sumedenie de lovituri în gol, parcă ar fi prins muște, îndura țăcăneala aia de pumni primiți în cap și, câteodată, prindea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
duse. Așa că primarul și consiliul municipal au pornit să caute omul potrivit, cineva care Înțelege problemele legate de utilizarea unor mașini și utilaje grele asupra unor clădiri vechi, aflate pe străzi Înguste, și l-au găsit pe Edward Logue. Era poreclit Bombardierul, pentru că asta fusese În timpul Celui de-al doilea Război Mondial. Într-un B-24. Așa că avea experiență directă În cel mai de anvergură proiect de reconstrucție din istoria lumii. Le trimisese primarului și consiliului municipal imagini cu Stuttgart-ul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o imagineze Într-un rol amenințător În fruntea acestui grup, a cărui menire n-o Înțelegea. Răspunsul lui era pe cît de sincer, pe atît de nimerit, căci stîrni entuziasmul doamnei Bellairs, un entuziasm cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse ritmic și invers colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să se evacueze, să păzească în pod purceaua care făta... Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până dai în bâlbâială. S-a ales praful de „cei trei Voievozi”, cum ne poreclea lumea în liceu și-n facultate. - Ce-o fi fost în capul babacilor? se tot mira Vlad. Ștefan, Vlad, Mircea... unu’ și unu’... Nu puteau să ne cheme, ca la ei la Rediu, Ciorogârla și Prisăcani, Ion, Vasile și Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate și invidie oamenii lui Mihai Mihail, o figură misterioasă și enervantă nu numai din pricina aroganței, ci și a disprețului vădit pe care acesta îl afișa, ori era bănuit că-l afișează, la adresa "pălmașilor" ce țineau de forța ordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]