229 matches
-
piața Hipodromului. Fântâna se află, cu aproximație, pe locul vechilor porți ale "Hipodrom"-ului, Ea s-a conceput în stil neorenascentist cu un plan octagonal. Interiorul cupolei fântânei este acoperit cu mosaic, iar cupola se sprijină pe opt coloane de porfir verde de talie joasă. Deasupra arcurilor dintre coloane sunt plasate opt medalioane cu monograma sultanului și cu inițialele împăratului Wilhelm al II-lea, ca dovadă a fraternității turco-germane. Palatul se ridica la nord-vest de marea intrare în "Hipodrom", nu prea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
comentariile din ultimele secole despre opera lui Platon, Plotin întemeiază un nou curent filosofic, neoplatonismul, care a exercitat o puternică influență în antichitatea târzie. Prelegerile și scrierile sale filosofice au fost prelucrate cu o remarcabilă acuratețe de principalul său discipol, Porfir, și publicate între 301 - 305 sub titlul de "Enneade", tot el scriind și "Vita Plotini". Cele 54 de tratatele incluse în "Enneade" sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice. Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase grupe, fiecare a câte nouă tratate. De aici numele de "Enneade" (Eννεαδες de la εννεα "nouă) acordate grupelor de câte nouă tratate. În viziunea lui Porfir, prima Enneadă tratează chestiunile de etică, a doua
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice. Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase grupe, fiecare a câte nouă tratate. De aici numele de "Enneade" (Eννεαδες de la εννεα "nouă) acordate grupelor de câte nouă tratate. În viziunea lui Porfir, prima Enneadă tratează chestiunile de etică, a doua și a treia pe cele de fizică, a patra Enneadă cuprinde tratatele care au ca temă Sufletul, a cincea pe cele care au ca temă Intelectul, iar a șasea Enneadă pe cele
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
interes sunt și teoriile estetice plotiniene. Alunecând spre ocultism, neoplatonismul a exercitat o puternică influență asupra creștinismului fiind revalorificat, în secolul XV, prin intermediul culturii arabe și reabilitat, în Renaștere, odată cu interesul renascent pentru Platon. În secolele următoare, interesul filozofic pentru Porfir cunoaște un nou declin. La începutul secolului XIX, Plotin devine un "autor la modă". Goethe îl citește cu entuziasm și scrie chiar versuri "plotiniene". Ceva mai târziu, Plotin este citit și comentat de Hegel, care formulează și obiecții în timp ce Schelling
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
construcțiile de piatră erau abundente în Egipt. Carierele de calcar se găseau de-a lungul Nilului, granitul era extras de la Aswan, și bazaltul și gresia erau extrase din wadi-urile din deșertul de est. Rezervele de pietre decorative, cum ar fi porfirul, gresia, alabastrul și carneolul din Deșertul de Est erau colectate chiar înainte de prima dinastie. În perioada lui Ptolemeu și cea romană, minerii colectau smaralde în Wadi Sikait și ametist în Wadi el - Hudi. Vechii egipteni se angajau în comerțul cu
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Editura Universității de Vest Timișoara, 2011; Claudiu Mesaroș, Ilona Bârzescu (coord.), Portret de grup cu filosofia. Studii de istoriografie filosofica. În memoriam Viorel Colțescu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005, 300 pagini Este colaborator la ediția Pierre Abelard: "Comentarii la Porfir. Despre universalii împreună cu fragmente corespondențe din Porfir, Boethius și Ioan din Salisbury", Ediție bilingva. Traducere din limba latină de Simona Vucu. Notă introductiva, tabel cronologic și note de Claudiu Mesaroș și Simona Vucu. Postfața de Claudiu Mesaros, Editura Polirom, Iași
Claudiu Mesaroș () [Corola-website/Science/326641_a_327970]
-
Mesaroș, Ilona Bârzescu (coord.), Portret de grup cu filosofia. Studii de istoriografie filosofica. În memoriam Viorel Colțescu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005, 300 pagini Este colaborator la ediția Pierre Abelard: "Comentarii la Porfir. Despre universalii împreună cu fragmente corespondențe din Porfir, Boethius și Ioan din Salisbury", Ediție bilingva. Traducere din limba latină de Simona Vucu. Notă introductiva, tabel cronologic și note de Claudiu Mesaroș și Simona Vucu. Postfața de Claudiu Mesaros, Editura Polirom, Iași, 2006.
Claudiu Mesaroș () [Corola-website/Science/326641_a_327970]
-
o parte a apelor revărsate pentru a le folosi la irigarea pământului în perioada de secetă. Egiptul are și alte bogății naturale. În munții aflați la est și vest de Nil existau variate soiuri de piatră (calcar, granit, diorit, bazalt, porfir etc), la fel aramă (în Peninsula Sinai), aur (Nubia).
Geografia Egiptului () [Corola-website/Science/324854_a_326183]
-
privind transportul de la Syene la Alexandria a coloanelor destinate unui monument al lui Dioclețian. Palatul din Split este remarcabil prin abundența materialelor de origine egipteană: cele douăsprezece statui ale sfinxului, sutele de coloane de granit roșu, roz sau gri, de porfir, unele tipuri de marmură provenite din Egipt. Această particularitate poate fi pusă pe seama trecerii împăratului prin Egipt, în care caz construcția palatului nu ar fi putut fi anterioară anului 298. Rămâne în tot cazul o singură ipoteză: nicio dată arheologică
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de granit roșu de Assuan, surmontate pe un capitel corintian și o arhitravă supraînălțată, care dau acestui ordin o înălțime totală de . El este, la rândul său, surmontat, fără bază, de un mic ordin format din opt coloane — patru de porfir și patru de granit egiptean gri — patru capiteluri compuse și patru capiteluri neocorintiene, și o a doua arhitravă supraînălțată, la o înălțime de . Cele două ordine combinate ating o înălțime de de la bază până la cupolă. Coloanele nu au nicio funcțiune
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Dispunerea instalației funerare a lui Dioclețian și a familiei sale în acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea reprezintă scene de vânătoare, cu imagini ale zeului Cupidon, ghirlande și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
găsite de arheologi. În cazul Šarkamenului, villa este mai puțin cunoscută — a fost excavată doar o incintă mai puțin impozantă ca cea de la Romuliana — dar și ea este asociată unui complex funerar, sau materialul regăsit (fragmente de statui imperiale de porfir, ornamente) permite identificarea incinerării unei împărătese în epoca tetrarhică, probabil mama lui Maximinus Daia. Au existat, probabil, și alte ansambluri comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă prefera retragerea în Campania sau în Lucania, a comandat amenajarea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
al treilea frate, Iancu Bibescu. Craiova a făcut pași mari sub ocîrmuirea lui Iancu Bibescu (1842-1848). În doar 6 ani, are loc o sistematizare a orașului, se aliniază străzi, se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elveția , Franța sau Belgia; se fac trotuare pavate, iar pe marginea acestora se plantează pomi. În 1847 se construiește foișorul de foc și modernizează parcul "Mihai Bravu", rămase și azi. Se înființează serviciul pompierilor. Apar școli de artă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
fi născut din părinți creștini și s-ar fi întors la păgânism. Nu făcea parte dintr-o „școală” în sensul tradițional al cuvântului, fiind mai degrabă un exponent al unor cercuri oculte. Plotin a fost atras imediat de personalitatea sa. Porfir ne spune că, după ce, ascultând lecțiile filosofilor care se bucurau pe atunci de cea mai mare faimă în Alexandria, Plotin s-a întors de la ei „"atât de abătut și plin de întristare, încât și-a vărsat necazul către un prieten
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
mai dezlipit de Ammonius și atât de mare practică într-ale filosofiei a dobândit, că năzuia, de acum, să se apuce și de cea cu care se îndeletniceau perșii, ba chiar și de aceea aflată în plină înflorire la indieni"” . Porfir a trăit între anii 233 și 303. După studii la Atena, vizitează Roma unde intră în cercul lui Plotin și devine un discipol devotat, chiar preferat de către Plotin, știindu-se că depășea în luciditate și stil pe toți ceilalți elevi
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
de trei întrebări ce avea să deschidă, în Evul Mediu, problema universaliilor. În traducerea lui Boethius, această lucrare va fi utilizată mult la începutul Evului Mediu, contribuind decisiv la apariția Scolasticii. Iamblichos s-a născut în Siria, devenind elevul lui Porfir în Italia. Se spune că era mai puțin talentat decât maestrul său în arta expunerii, dar îl depășea în forța comprehensivă. A modificat profund doctrina metafizică neoplatonică. Lucrările sale poartă titlul generic de „Compendiu al doctrinelor pitagoreice”. El accentuează și
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
spune că era mai puțin talentat decât maestrul său în arta expunerii, dar îl depășea în forța comprehensivă. A modificat profund doctrina metafizică neoplatonică. Lucrările sale poartă titlul generic de „Compendiu al doctrinelor pitagoreice”. El accentuează și mai mult decât Porfir caracterul magic și teurgic al doctrinei salvării, încercând de asemenea să aducă completări asupra teoriei emanației. Proclus a fost cel mai sistematic dintre neoplatonicieni, supranumit „scolasticul neoplatonismului”. El a trăit în secolul al cincilea, într-o perioadă în care sediul
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
subterane, rectificări de albie, etc.) "Despre Machu-Picchu, Zimbabwe, Viracochas, construcțiile din Insula Paștelui, continentul Mu" Potrivit autorului, în timpul cuceririi Americii, spaniolii au înțeles că viracochas nu erau doar o legendă. Oamenii lui Francisco Pizarro au rămas uimiți de monoliții de porfir a câte cca. 200 tone fiecare aflați pe vârful pisurilor Ollantayparubo și Ollantaytambo (Anzii Peruvieni) sau de blocurile de bazal din fortăreața Tiahuanaco (azi la granița Perului cu Bolivia). Spaniolii au aflat de la incași că aceștia nu au văzut aceste
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
stiluri: coloane în stilul Renașterii, arcuri romanice și ogive gotice. În afara clădirilor oficiale, membrii bogatelor familii aristocratice - Giustiniani, Contarini, Barbari, Loredani, Foscari, Grimani - își construiesc palate fastuoase pe cele două laturi ale lui "Canal Grande", cu fațade de marmură albă, porfir și serpentină, cu grădini împodobite de statui, fântâni și vase de ceramică. În construcțiile Veneției de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, un rol deosebit l-au jucat arhitecții și sculptorii, membrii ai familei
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
Aur, punctul de la care se măsurau toate distanțele spre periferiile imperiului. Se prezenta sub forma unui Arc de Triumf, care purta statuile lui Constantin cel Mare și a mamei sale Helena, precum și doi îngeri. In "Augusteum" exista o coloană de porfir cu statuia împăratului Constantin cel Mare, alta decât cea urma a se înălța în "Forul lui Constantin", numită Coloana arsă sau după denumirea turcă "Coloana încercuită"(Çemberlitaș, nume ce vine de la cuvintele "çember" - cerc și" taș" - piatră). In apropiere de
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
datorată lui Vasile I-ul Macedoneanul și descrisă pentru lux și frumusețe tot de împăratul erudit Constantin al VII-lea Porfirogenetul(912-959). La sud de "Palatul Daphne", către Marea Marmara se alătura "Palatul Porphyr", cu încăperile acoperite și dalate cu porfir roșu, loc destinat nășterii împărăteselor. Chiar pe țărmul Marii Marmara se afla "Palatul Bucoleon" numit și "casa lui Homisdas" sau "casa lui Justinian". Palatul a fost construit de împăratul Theophiles(827-842). În fața lui se găsea un port privat al împăraților
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
încheiat în 336, orașul fiind inaugurat pe 11 mai 330. Pe 11 mai, anual, se desfășurau festivități de celebrare a construirii orașului, manifestate prin jocuri la hipodrom, procesiuni în jurul unui car alegoric ce transporta statuia împăratului, înălțată pe coloana de porfir, construită pe timpul împăratului Constantin. Noul oraș avea să devine o copie a vechii Rome, orașul fiind construit pe șapte coline. Orașul a fost denumit ca "„Noua Roma”" sau "„A doua Roma”/ Constantinopolis"-„orașul lui Constantin”. Orașul a fost împărțit în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
este mărginit pe două nivele de șiruri grațioase de coloane. La dreapta și la stânga navei centrale, la parter, se aliniază câte un rând de coloane din granit, aduse de la Efes. Nișele circulare de la colțurile spațiului central posedă opt coloane de porfir provenite de la Baalbek. Cea mai mare parte a coloanelor se termină cu capiteluri bizantine composite, ornate cu frunze de acant. Monogramele cuplului imperial, Justinian și Theodora sunt gravate pe fața și spatele capitelurilor. În total, biserica posedă 107 coloane, din
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]