156 matches
-
au rămas numeroase fragmente care ar face parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor unde se găsesc practic toate obiecțiile filosofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gândit că Macarie n-ar utiliza direct opera lui Porfiriu, ci o culegere în două cărți cuprinzând extrase din aceasta. În acest caz, însă, ar trebui să admitem că Macarie n-a știut cine este adevăratul autor al acestei critici a creștinismului utilizate de el pentru că într-un pasaj (III
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două cărți cuprinzând extrase din aceasta. În acest caz, însă, ar trebui să admitem că Macarie n-a știut cine este adevăratul autor al acestei critici a creștinismului utilizate de el pentru că într-un pasaj (III, 42) îl citează pe Porfiriu pentru a-și combate adversarul. Sub numele lui Macarie ne-au parvenit, în două manuscrise ottoboniene din Biblioteca Vaticana unele fragmente exegetice despre Facere. Însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment care apare în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul de „introducere”, utilizat deja pentru opere analoage din filosofia păgână, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui Aristotel. Criteriile exegetice ale acestui scriitor necunoscut par, oricum, să fie apropiate de cele ale școlii antiohiene pentru că Adrian pledează pentru evitarea interpretărilor prea îndrăznețe și pentru o lectură prudentă. Cine a fost acest Adrian, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încurajarea exercițiului fizic și descurajarea fumatului. Contraindicațiile terapiei estrogenice în postmenopauză sunt următoarele: neoplazie cunoscută sau suspectată estrogen-dependentă; hemoragii genitale de etiologie nedeterminată; antecedente trombo-embolice; istoric familial și antecedente personale favorizante pentru neoplasmul de sân (infertilitate); varice; diabet, hipertensiune arterială, porfirie. Femeile care au contraindicații pentru terapia hormonală sau o consideră inacceptabilă din diferite rațiuni, pot beneficia de tratamente alternative menite să reducă intensitatea manifestărilor vasomotorii, dar care nu oferă protecție față de manifestările genitale ale carenței estrogenice și osteoporoză. Se pot
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
a calculilor de fosfați. c) Inhibitori de prostaglandin sintetază - Efect terapeutic: mecanism incomplet elucidat.Preparate: CELEBREX, 1tb pe zi, ARTHROTEC 75 1tb de 2 ori pe zi. - Contraindicații: tulburări În eritropoeză, ulcer, sarcină. Atenție deosebită la pacienții cu hepatită acută, porfirie, intoleranță la analgezice, insuficiență renală, insuficiență cardiacă. La pacienții cu recidivă litiazică Îngrijorătoare, cauza hipercalciuriei se determină printr-un test de Încărcare la calciu (vezi capitolul "Investigații biochimice În litiaza urinară"), care va informa medicul despre existența unei: hipercalciurii absorbative
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
prin ea, va fi deschis în a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru în această nenorocire. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul menționează: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli (traducătorul cărții menționa că părintele a suferit de următoarele boli: infarct miocardic, insuficiență renală cronică, ulcer cu nișă (cu repetate gastroragii), cataractă, herpes zosterial pe față, dermatidă stafilococică pe
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi vom deschide în veșnicie. Ne vom înfățișa înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi <<mai întipărită harul lui Dumnezeu”<footnote Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a., p. 367-369. footnote>. Chiar dacă starea de boală nu este o stare normală, firească a omului, cuvioșii părinți considerau că îngăduirea suferinței sau a bolii de către Dumnezeu este
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
în Dictionnaire de Spiritualité Ascetique et Mystique. Doctrine et histoire, tom XV, Paris, 1937; THOMPSON, MELVYN, Cancer and The God of Love, SCM Press, Norwich, 1976; WEILL, SIMONE, La pesanteur et la Grâce, Librairie Plon, Paris, 1948; *** Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a.; *** Pagini necunoscute de Pateric, Traducere: Cristina Dogaru, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2011; *** Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ulterior traducerii tratatului Peri archon al lui Origen, activitate care îi absoarbe întreaga energie pentru o perioadă destul de îndelungată. Nu va reveni asupra tratatului din 399 decât opt ani mai târziu (407), preocupat de explicarea profețiilor de la Daniel, împotriva lui Porfiriu, la rugămintea celor doi prieteni creștini, Pammachius și Marcella. Acestui comentariu în trei cărți (concentrat asupra primelor zece capitole din Daniel) el adaugă tratatul său anterior despre Anticrist, ca și interpretarea lui Origen la episoadele Bel și Suzana. Aceste adăugiri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiind redactată din perspectiva „alor noștri”, adică a scriitorilor creștini care s‑au ocupat deja de acest subiect. În momentul în care îl introduce în trama comentariului, Ieronim îl îmbogățește cu o cantitate însemnată de informații preluate din cartea lui Porfiriu, precum și cu alte istorii păgâne sau tradiții iudaice. Într‑adevăr, unele manuscrise ale Com. Dan. conțin versiunea dezvoltată, altele versiunea scurtă, fără referire la Porfiriu, versiune pe care Gloire o consideră, pe bună dreptate, în opinia noastră, forma originară a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trama comentariului, Ieronim îl îmbogățește cu o cantitate însemnată de informații preluate din cartea lui Porfiriu, precum și cu alte istorii păgâne sau tradiții iudaice. Într‑adevăr, unele manuscrise ale Com. Dan. conțin versiunea dezvoltată, altele versiunea scurtă, fără referire la Porfiriu, versiune pe care Gloire o consideră, pe bună dreptate, în opinia noastră, forma originară a tratatului, redactat la cererea lui Paulin de Nola. În 407, în urma refacerii operei, Comentariul la Daniel, în versiunea completă, a fost dedicat însă prietenilor Pammachius
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poporului și șaizeci și două după întoarcere, până la nașterea lui Cristos” (ibidem). El rezervă ultima săptămână sfârșitului lumii, împărțind‑o într‑o perioadă dominată de predica lui Ilie și o alta dominată de Anticrist. Apolinarie al Laodiceii (probabil în Apologia împotriva lui Porfiriu, astăzi pierdută), „detașându‑se complet de problema timpului trecut, se orientează spre viitor și avansează o idee primejdioasă” (ibidem). În opinia sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie cu cel de‑al optulea an al domniei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu versetul următor: Et stabit in loco eius despectus, et non tribuetur ei honor regius; et ueniet clam, et obtinebit regnum in fraudulentia (11, 21). „Până aici, scrie Ieronim, profeția urmează istoria pas cu pas și nu există divergențe între Porfiriu și noi” (11, 21). Din acest punct, interpretarea propusă de Biserică pentru textul Cărții lui Daniel diferă de cea oferită de discipolul lui Plotin. Într‑adevăr, acesta din urmă identifică personajul misterios de la Daniel cu Antiochos Epiphanes, fiul lui Antiochos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urmă identifică personajul misterios de la Daniel cu Antiochos Epiphanes, fiul lui Antiochos cel Mare, de care a fost vorba până aici, în timp ce Ieronim, urmând tradiției Bisericii, aplică ultimele profeții ale Cărții lui Daniel figurii Anticristului: „Ceea ce urmează până la sfârșitul cărții, Porfiriu înțelege ca referindu‑se la Antiochos Epiphanes [...]. Dimpotrivă, credința Bisericii este că tot ceea ce urmează este profețit în legătură cu Anticristul care trebuie să vină la sfârșitul veacurilor”. Iar celor care ar obiecta sau ar întreba: „Cum se explică faptul că profeția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a evenimentelor istorice, despre care tocmai am vorbit, și ambivalența anumitor personaje sau a anumitor simboluri, cum ar fi acest rege despectus care se poate referi tot atât de bine la Antiochos Epiphanes și la Anticrist. Ieronim nu respinge deci interpretarea lui Porfiriu, ci o completează potrivit tradiției creștine care îi furnizează singurul cod de lectură acceptabil. În opinia lui Ieronim, profeția din Cartea lui Daniel se aplică parțial lui Antiochos și integral lui Anticrist: „Așa cum venirea Mântuitorului este închipuită de Solomon și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dintre regi, care a persecutat sfinții și a profanat templul -, o prefigurare a Anticristului” (11, 21). Metoda sa este simplă și clară: el comentează cele două capitole din Dan. (11 și 12) verset cu verset, prezentând mai întâi „părerea adversarilor” (Porfiriu și iudeii), apoi pe cea a creștinilor („ai noștri”: Eusebiu, Apolinarie, Metodiu, Hipolit). În cea mai mare parte a cazurilor, el se mulțumește cu această enumerare puțin mecanică, fără a adăuga o judecată de valoare și fără a‑și dezvălui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ajungând până la a se așeza în templul lui Dumnezeu dându‑se pe sine Dumnezeu. Și va propăși în voia sa până ce mânia lui Dumnezeu va ajunge la sfârșit, căci va avea un sfârșit. Noi, de asemenea, atribuim această profeție Anticristului. Porfiriu și cei care urmează părerii lui înțeleg că Scriptura vorbește aici de Antiochos Epiphanes, ca să arate că el se va ridica împotriva cultului lui Dumnezeu și că va crește în orgoliul său sacrileg până la a porunci să fie așezat chipul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei ani și jumătate, perioadă care nu se poate asocia încetării cultului în templu din vremea domniei lui Antiochos Epiphanes, dat fiind că, potrivit spuselor lui Ieronim, persecuția desfășurată de acesta împotriva iudeilor „nu a durat decât trei ani”. Drept urmare, Porfiriu se înșală atribuind această profeție unui moment din trecutul istoriei iudaice. După trei ani și jumătate, adică o mie două sute nouăzeci de zile, Anticristul va fi dat morții, dar sfinții vor aștepta încă patruzeci și cinci de zile, conform profeției
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Acest paradox se observă, de asemenea, în discursul său anticristologic, desfășurat în etape în Com. Dan. și în manieră foarte sintetică în Epistola către Algasia. Cu toate că acceptă, în linii mari, lectura istorică și filologică a Cărții lui Daniel, propusă de Porfiriu, cu toate că citează, de asemenea, foarte des și fără a le respinge, unele interpretării iudaice, Ieronim rămâne totuși fidel sensului, metatextual, am putea spune, transmis de autorii creștini, care îi pare firește cel mai potrivit, fiind cel [mai] adevărat. Anticristul, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înțelese” (Epistole 18, 6). . Cf. Epistola 85. Despre toate aceste probleme, cf. Praefatio lui F. Glorie la ediția sa, S. Hieronymi presbyteri commentariorum in Danielem, libri III <IV>, op. cit., pp. 751‑759. . În cartea a XII‑a din Contra Christianos, Porfiriu arătase că scrierea lui Daniel nu fusese redactată în secolul al IV‑lea î.Cr., așa cum pretindeau creștinii, ci în secolul al II‑lea î.Cr., în vremea lui Antiochos Epiphanes. Teoria sa a fost respinsă de Eusebiu, Apolinarie și Metodiu (în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
arhimandritul Emilianostc "Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos" Citește continuu și cu nesaț din cărțile învățătorilor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Isaac Sirul Ereditatea misticii bizantinetc "Ereditatea misticii bizantine" Alături de Iosif Isihastul, Paisie Aghioritul sau părintele Porfirie sau Teoclit Dionisiatul, arhimandritul Emilianos reprezintă o apariție năprasnică pe scena monahismului atonit contemporan. Cunoscute cititorului român prin traducerile apărute la Editura Deisis în colecția „Mistica”, seria „Scrieri duhovnicești de la Simonos Petras”, cuvântările și catehezele arhimandritului Emilianos apar în trei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
, Cezar (26.VII.1939, Mălinești-Hotin - 26.V.1997, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Margaretei (n. Alexandrescu) și al lui Porfirie Baltag, preot, frate cu criticul literar Nicolae Baltag și soț al poetei Ioana Bantaș. În 1944, familia se refugiază din Basarabia și se stabilește la Mereni, județul Vâlcea. B. urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” (fost „I. C. Brătianu”) de la Pitești și, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
BALTAG, Nicolae (6.XII.1940, Dorohoi - 20.II.1975, București), critic literar. Este fiul Margaretei (n. Alexandrescu) și al lui Porfirie Baltag, preot; frate cu poetul Cezar Baltag. După studii liceale urmate la Pitești, a absolvit, în 1966, Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, cu teza Concepția despre poezie a lui Ion Barbu, publicată postum (1978) în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
Tăutu, Al. Donici, G. Crețeanu, Gh. Sion, I. Ianov, I. V. Adrian, C. D. Aricescu, N. Istrati, Sofia Cocea, Iorgu Caragiali, Gr. Serrurie. Alte nume sunt mai puțin cunoscute: E. Cobălcescu, D. Idieriu, D. S. Miclescu, Ioan Pavlov, G. Nichitache, Teodor Porfiriu. O baladă populară (Ștefan Vodă și Vlădica Ion) publică viitorul folclorist At. M. Marienescu. În același timp S.D. a menținut atenția asupra mișcării literare prin câteva rubrici („Științi și arte”, „Literatură”, „Bibliografie”) și prin câteva articole și recenzii, între colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
cultura națională. Biblioteca atonită atrage cercetători teologi dar și laici dornici să cunoască ponderea contribuției românilor În sprijinul comunității creștine de la muntele Athos dar și din țările balcanice aflate sub ocupație otomană. Acum mai bine de un secol istoricul rus Porfirie Uspenschi În cartea „Istoria Athosului” scria: „Nici un alt popor pravoslavnic n-a făcut atâta bine pentru Athos cât au făcut românii”. Despre schitul românilor Prodrom a scris Pr. Scarlat Porcescu pe care lam Întâlnit În anul 1985 cercetând Mănăstirea Prodrom
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]