167 matches
-
oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul și această neliniște putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns să-ți ucizi portăreasa. Din nefericire, e vorba de o faimă efemeră, căci portăresele care ar trebui să fie și sunt ucise sunt destule la număr. Crima deține, fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joacă decât o clipă, fiind pe dată înlocuit. Victoria lui trecătoare e plătită prea scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
înmormântării au fost, de altminteri, pline de interes. Nevasta portarului zăcea bolnavă în singura lor odaie și alături de ea fusese așezat pe niște capre coșciugul. Trebuia să ne luăm singuri scrisorile. Deschideam, spuneam: "Bună ziua, doamnă", ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i așa? Totuși, întreaga casă s-a perindat prin cămăruța care duhnea a fenol. Și locatarii nu-și trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau să profite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
se grăbeau să profite ei înșiși de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau același lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era prea mare pentru ușa odăii. "O, dragul de el, spunea din patul ei portăreasa, extaziată și îndurerată în același timp, ce înalt era!" "Nu vă îngrijiți, doamnă, răspundea unul dintre ciocli, o să-l scoatem îndată, în picioare!" L-au scos, în picioare, și apoi l-au culcat, iar eu am fost singurul (alături de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care am înțeles că răposatul își bea în fiecare seară paharul de vin) care am mers până la cimitir și am azvârlit flori peste acel sicriu, ce m-a uimit de altfel prin bogăția lui. Apoi i-am făcut o vizită portăresei și am primit mulțumirile ei de tragediană. Pentru care pricină am făcut toate astea, spuneți-mi? Pentru una singură: mi-am luat aperitivul. L-am înmormântat și pe un vechi colaborator al Asociației Avocaților. Un mic slujbaș, disprețuit de toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
chiar ninsoarea ce cădea în ziua aceea nu m-a putut face să dau îndărăt. Cum? Ajung și acolo, nu vă temeți, ba chiar, într-un fel, tocmai despre asta vorbesc. Dar îngăduiți-mi mai întâi să vă arăt cum portăreasa mea, care se ruinase tot cumpărând la crucifixe din lemn de stejar ferecat cu argint, spre a-și savura și mai bine emoția, o lună mai târziu s-a apucat să trăiască cu un fante cu voce frumoasă. O stâlcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tipul deschidea fereastra și începea să urle romanța lui preferată: Femei, cât sunteți de frumoase! "Se întrec cu gluma", spuneau vecinii. Dar vă întreb eu, adică de ce se întreceau cu gluma? Bun, toate aparențele erau împotriva baritonului nostru precum și împotriva portăresei. Dar nimic nu dovedește că nu se iubeau. Nimic nu dovedește, pe de altă parte! că nu-și iubea soțul. Când fantele își luă zborul, cu gâtlejul si cu brațele obosite, ea, ca o nevastă credincioasă ce era, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu era nevoie, decisesem eu, să-l deranjez pe Sfîntul Părinte doar pentru atîta lucru. Încă de la prima pagină a cărții Dacă sămînța nu moare, am aflat că lucrurile pe care micul Gide le făcea pe sub masă cu fiul unei portărese erau numite „obiceiuri rele“. Eu, În schimb, mă dedasem acestui soi de Întîlnire În fundul grădinii și, la fel ca Gide, tot cu fiul unei portărese! „Unul lîngă celălalt, dar nu unul cu celălalt, totuși“, scria Gide. Și eu la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am aflat că lucrurile pe care micul Gide le făcea pe sub masă cu fiul unei portărese erau numite „obiceiuri rele“. Eu, În schimb, mă dedasem acestui soi de Întîlnire În fundul grădinii și, la fel ca Gide, tot cu fiul unei portărese! „Unul lîngă celălalt, dar nu unul cu celălalt, totuși“, scria Gide. Și eu la fel! În pofida impreciziei artistice cu care Își Înconjoară dezvăluirea, cred astăzi, după ce i-am recitit textul, că Gide și celălalt prichindel (nu-i precizează vîrsta) Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat în tăcere o vreme. După care, continuând să mestece, i-a alungat printr-un gest pe novicele care-o slujeau și pe portăreasa care mă însoțise. A pus trei lingurițe de miere într-o cupă de argint, a turnat peste ea vin din belșug și puțină apă, a amestecat totul cu un bețișor de os și a băut cu sete. Primele cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu cumva să zgârie caroseria mașinii, cineva parca În spațiul amenajat dinaintea acelui teren viran, Între alte câteva sute de mașini. Parcarea era chiar sub ferestrele dormitorului ei - apartamentul cu cea mai proastă poziție din tot turnul, singurul pe care portăreasa și-l putuse cumpăra din economiile ei Împuțite, când ieșise la pensie. Cu siguranță că și ea auzise zgomotul acela. Prinse din nou viață, gândindu-se la Emma, care se zvârcolea Între cearșafuri, Emma care se trezește În patul matrimonial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de frumoasă și iese bine În fotografii și apoi să primească un mesaj și de la copii, plâng și cei mai nemernici când copiii Îi trimit mesajul În fața tuturor, mă rog, nu știu cum se face, nu știu să fac televiziune, eu sunt portăreasă, să ne spună el cum se poate rezolva povestea asta - că dacă nu ne ajută Mister Verità, nu ne mai ajută nimeni, eu și Emma n-avem relații, acela lucrează la poliție, nu știu dacă mă Înțelegeți, ei au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În acea perioadă, cu o lună Înainte de Începerea cursurilor, campusul era aproape gol; erau doar câțiva studenți africani - pentru care problema era mai ales unde să stea În august, când căminele se Închideau de tot. Michel schimba câteva vorbe cu portăreasa; În timpul zilei, se plimba de-a lungul râului. Încă nu bănuia că va rămâne acolo mai mult de opt ani. Într-o dimineață, pe la ora unsprezece, se lungi În iarbă, printre arborii indiferenți. Se mira că suferă atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
petrecut chiar în 1988. Se mai îndura de noi, luptîndu-se să ne publice, prin reviste, câteva versuri, distinsa și excepționala poetă Constanța Buzea. La sfârșitul ședințelor literare de la UNIVERSITAS, profanii coborau scările imense, colhoznice, înmuiate în beznă, până în dreptul unei portărese răscoapte și cochete, care, muștruluindu-i că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Păi, o să vă! Că altceva ce are să vă crape?! Duceți-vă și mâncați slană. Băgați, la intestin, pită. Și faceți sport. Că stârpiturile ca voi, de-i poți ridica cinci într-o mână, n-are talent! La UNIVERSITAS, chiar și portăreasa Cenaclului poseda cel mai uriaș talent dintre toate portăresele din București. Ieșea din ghereta ei cu lampă de gaz și trântea zăvorul greu și șerpuitor după ei. În încăperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zăboveau, după fiecare ședință
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Duceți-vă și mâncați slană. Băgați, la intestin, pită. Și faceți sport. Că stârpiturile ca voi, de-i poți ridica cinci într-o mână, n-are talent! La UNIVERSITAS, chiar și portăreasa Cenaclului poseda cel mai uriaș talent dintre toate portăresele din București. Ieșea din ghereta ei cu lampă de gaz și trântea zăvorul greu și șerpuitor după ei. În încăperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zăboveau, după fiecare ședință mai importantă, șase, opt, chiar zece 319 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l evocă Îi provoacă o dorință irezistibilă. Însă, aproape simultan, În fraza imediat următoare, Își aduce aminte și de Richard Sassoon, cel pentru care trece peste orice convenție și peste orice mândrie. S-ar duce la el și ar Întreba portăreasa dacă i-a lăsat un mesaj, ar fi În stare să-l aștepte zile În șir. Comportamentul ei, o știe, nu e tocmai normal, dar nu se poate opune „Îngrozitoarelor porniri sadice de a distruge”, de a se pierde În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rușinea de a fi "privită" ca o prostituată. În vis, poetul își mărturisește dragostea, pentru a o "ucide" apoi pe femeia care "i se dăduse fără nici o oprire", și care n-a putut suporta rușinea provocată de cuvintele grele ale portăresei (Sehen Sie noch eine Dirne): "sticluța de veronal venise la timp să destrame această nouă realitate trezită de puterea unui cuvânt aruncat, orbește, în penumbra unei scări"177. Ca atare, prin plăsmuirea lui trăită "aievea", Eminescu "își precizase din primele
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
străduiește un personaj din Visul„ să astupe crăpăturile de la ferestre lipind fâșii de hârtie. Iar în spatele ușilor se ascund întotdeauna taine înspăimântătoare, așa cum se întâmplă (tot în Visul...) cu acea ușă având un ornament în formă de trifoi pe care Portăreasa nu a văzut-o niciodată deschisă, acea ușă dinaintea căreia oamenii „par să se fi aflat dintotdeauna”, în așteptarea revelării unui secret. Sau așa cum se întâmplă cu ușile din Drumul Damascului, mai ales cu ușa din partea a doua a trilogiei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a hotărât să intre. Recepționerul l-a primit amabil. Îi părea foarte rău, dar nu. Domnul nu era Înregistrat la ei. Cel puțin, nimeni cu acest nume, nici care să corespundă descrierii. La fel a zis peste zece minute și portăreasa de la pensiune. Faulques a ieșit În stradă, mijind ochii din cauza luminii ce reverbera pe pereții albi. Și-a pus ochelarii de soare și s-a Întors În port. Nici nu se gândea să recurgă la poliție. La postul local erau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mediocri care acționează pe furiș în scopuri meschine; mai mult decât atât, în situații de mare gravitate, aceștia se transformă bucuros în turnători. În fond, ce altceva fac „gaițele”, dacă nu să tragă cu ochiul ori cu urechea, aidoma unor portărese curioase pe care orice polițist sau detectiv le ia primele la întrebări, încă de la începutul unei anchete? Ele sunt agenții „în adormire” ai Puterii, la care Puterea știe că poate apela ori de câte ori are nevoie de informații punctuale. Portăreasa deține o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aidoma unor portărese curioase pe care orice polițist sau detectiv le ia primele la întrebări, încă de la începutul unei anchete? Ele sunt agenții „în adormire” ai Puterii, la care Puterea știe că poate apela ori de câte ori are nevoie de informații punctuale. Portăreasa deține o poziție intermediară între subiectul intern, ins care face ceea ce face întreaga comunitate, și cel extern, aflat în slujba șefilor din serviciile specializate, exterioare comunității. Ea e omul de legătură, acel go-between veșnic suspect din pricina apartenenței lui neclare la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ins care face ceea ce face întreaga comunitate, și cel extern, aflat în slujba șefilor din serviciile specializate, exterioare comunității. Ea e omul de legătură, acel go-between veșnic suspect din pricina apartenenței lui neclare la o tabără sau la alta. Ce reprezintă portăreasa - un membru deplin integrat în comunitate sau un potențial agent? Ambiguitatea aceasta îi permite, de altfel, să treacă ușor de la supravegherea „moale”, de proximitate, la supravegherea „dură”, polițienească. Informațiile culese grație intimității cu un ansamblu de locatari se pot converti
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
propria ei supraveghere. Avem de-a face, așadar, cu o supraveghere autogenerată și reproductibilă, ceea ce explică, mai ales în contextul statelor polițienești, aversiunea pe care unii o nutresc față de vecinii lor (spioni ai intimității, ai vieții de familie) și față de portărese (surse de informație privată). Regimurile totalitare nu se sfiesc să utilizeze resursele supravegherii de proximitate bizuindu-se nu numai pe unii membri ai comunității urbane, ci și pe membrii familiei, dintre care unul sau mai mulți, presupuși a fi perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
concentrarea poeziei sale și franchețea prozei a știut să descrie peisajul desmoșteniților". Herta Müller, în versiunea sa de Alice în țara absurdului, construiește prin aglutinare și reconstituire un univers deteriorat, rezidual, dizarmonic, primejdios, cu conotații grotești, caricaturale (vezi portarul și portăreasa fabricii) care la nevoie pot fi și aluzii socio-politice. Sigur, Herta Müller n-a fost Paul Goma în privința disidenței; la fel de adevărat este că a avut de suferit din partea regimului pe linie profesională, dar a avut în schimb șansa de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se debarasează de soț, provocând un scenariu prin procurarea de la un intermediar suspect a unei false servitoare care permite constatarea rapidă a adulterului condiție de obținere a unei decizii legale. Toate detaliile sunt bine regizate, inclusiv invitarea rudelor și a portăresei în calitate de martor. Astfel, adulterul și în special lipsa unei legi asupra divorțului în Franța (spre deosebire de țările anglo-saxone) pe parcursul aproape întregului secol al XIX-lea schimba schemă, intrigă romanesca și relațiile dintre personaje. În această perioadă de tranziție, de prefaceri rapide
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]