133 matches
-
ar putea să cunosc pe cineva care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea mea mai chibzuită o ajunsese din urmă pe cea care gonea Înainte nesăbuită, jonglând cu cuvinte mari, dar fără prea mult tact, Dora Își deschise portțigaretul. În timp ce eu mă scotoceam În buzunare după un chibrit, mi-a explicat că, oricât de incredibil ar fi părut, era și ea la curent cu ceea ce se Întâmpla În lume, ca toți ceilalți. Despăturind ziarul cu care venise, Îmi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezgolit În toată splendoarea sa strălucitoare! Și, În orice caz, am adăugat conspirativ, Îmi imaginez că există o legătură secretă Între ochii negri ai unei anumite persoane la care mă gândeam, bobinele unui proiector de film și perla ascunsă În portțigaretul sub formă de scoică, aflat Întâmplător În posesia mea. Nu puteam să disting deocamdată ce fel de legătură era aceasta, reușeam doar să mă gândesc la ea. Oare era așa? — Osram, am șoptit elegant, ridicând delicat o sprânceană. Dacă Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o soluție pe care până și eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ofere o perspectivă cu totul diferită decât cea pe care tocmai ne-ați prezentat-o. Sau nu sunteți de acord cu mine? Am dat din umeri și mi-am pipăit buzunarele, căutându-mi pachetul de țigări. N-am găsit decât portțigaretul. Să-i luăm, de pildă, pe părinții băiatului d-șoarei Walther. Conform spuselor lui Manetti, Froehlich contactase un cuplu fără copii, cu care făcuse cunoștință la un proces. Jurământul lui Hipocrate nu-i permitea Cancelarului Sănătății să dezvăluie cine erau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cred că Lakritz s-ar fi obosit să care cadavrul În dormitor. Nu, de Îndată ce a plecat, persoana noastră anonimă s-a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti le privi cu curiozitate. — Vă rog, domnule Knisch. Nu mă deranjează fumul de țigară. — Mulțumesc, i-am spus, ridicând caseta. Dar e Încuiată. — În orice caz, mai am un motiv să presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luați ce v-am dat, dar să și ascundeți ceva, poate chiar În spatele acestei doamne În roșu, și dădu din cap Înspre reproducție, asta mi-e de-ajuns. Nu mai avea nici un rost. Momentul adevărului sosise. Am Întins fără chef portțigaretul Dorei. — Mulțumesc, dar... Manetti cercetă obiectul. Ah, Înțeleg. O cutie a Pandorei. Ce adecvat. Să vedem ce nenorociri conține. Încercă să desfacă cele două jumătăți de capace. — Aveți nevoie de o cheie, am informat-o. Din păcate, eu n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am nevoie de cooperarea dvs. , domnule Knisch. Trebuie să vă rog să vă puneți la contribuție talentul pe care-l folosiți când nu lucrați la Apollo ca operator. Poftim? — Imaginația, domnule Knisch. Ce altceva? Cu un gest cumpătat, Manetti băgă portțigaretul În buzunar. Am nevoie de o declarație despre cele Întâmplate. Și despre cele neîntâmplate. Promit că persoana la care ne-am referit cu numele de Felix Karp va fi lăsată În pace. În paranteză fie spus, adăugă, atingând buzunarul hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vizită la ea, dar suferise un atac de epilepsie. Jumătate de oră mai târziu, Knisch se Îmbrăcă În hainele lui, În timp ce Wilms făcu schimb cu hainele doctorului mort. Având de gând să prindă trenul spre Copenhaga, aceasta Își Întinse grăbită portțigaretul complicelui său. Conform spuselor lui Knisch, femeia spuse: „Promite-mi că nu-l vei deschide, cum ai făcut cu jurnalul surorii tale. Înainte să aflu ce se-ntâmplă aici, n-aș vrea ca cineva să știe ce conține. “ Punând cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să lovească sigur, să nu greșească? Dacă greșește, celălalt va reuși să-și scoată arma, iar cu un cuțit împotriva carabinei... În piept? Își închipui vîrful alunecînd pe un nasture de metal, pe o decorație, împiedicîndu-se într-o tabacheră, un portțigaret, se văzuseră atîtea cazuri în război, chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-se pe sub copacii din depărtare. Veneau încet spre mine, mâna ei cuibărită în unghiul pe care îl forma brațul lui, trupul lui înalt ca al unei sperietori de ciori înclinat spre ea. Pe când se apropiau și mai mult, am recunoscut portțigaretul din gura lui. Ea purta pălăria ei neagră bună cu fundă și cu borul îngust și lustruit. Se îndreptau spre mine prin mozaicul de lumină și umbră până când am ajuns la câțiva centimetri unii de alții. Chipul tatei era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
moloz, și încă scrâșnesc din dinți, fiindcă în aer plutește praful de piatră și de mortar... Mama camaradului meu, o persoană cu aer de nevăstuică și cu părul coafat, negru-albăstrui, vopsit sau autentic, care fuma fără întrerupere țigări dintr-un portțigaret lung, m-a introdus fără ocolișuri în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe, miere artificială, unt de arahide american, ace de gramofon, pietre de brichetă și baterii pentru lanterne, iată ce s-a perindat, cântărit și numărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din glucoza mea. Una dintre studente - o femeie nu tocmai tânără cu părul strâns în coc, o pieptănătură care încă din timpul războiului era ironizată ca „anunțând încetarea alarmei“ și care încerca să mă cocoloșească - fuma ca o doamnă, cu portțigaret. Prietena ei, care era favorizată de profesorul nostru - probabil că era iubita lui -, pufăia nervos țigări pe care și le răsucise singură și pe care le stingea într-un bulgăre de lut de îndată ce Mages intra în atelierul studenților. Toți pufăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se întoarse într-o parte, am observat că avea pe obraz o cicatrice dintr-un duel. Ce mai e pe la Berlin? întrebă el liniștit, oferindu-ne câte o țigară din cutia lui. Pe a lui și-o potrivi într-un portțigaret din lemn de trandafir care semăna mai mult cu o pipă și care ținea țigara vertical, în unghi drept față de chipul său. I-am răspuns: — Liniște. Dar asta pentru că toată lumea își ține răsuflarea. Chiar așa, spuse el și flutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din Berlin, atunci asta ar face ca lucrurile să fie mai dure și pentru ei. Poate pentru evreii din toată Germania. — S-ar putea să fie ceva în asta, admise el, luând altă țigară și înșurubând-o în micuțul său portțigaret. Dar o să ia mult timp pentru a organiza o astfel de investigație. Normal, presupun că Heydrich va asigura întreaga cooperare a Gestapoului. Cred că cel mai ridicat grad de supraveghere este garantat, ce spuneți, Kommissare? — În mod sigur asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mintea lui, Pierdut o dată, pierdut de tot, și atunci, în funcție de locul unde se află și de particularitățile situației lui, ori își risipește ultimii bani pe un bilet de loterie, ori aruncă pe masa de joc ceasul moștenit de la tată și portțigaretul de argint dăruit de mamă, ori pariază tot ce are pe roșu, deși a văzut că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee și aleargă cu baioneta întinsă spre mitraliera dușmanului, ori își oprește furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de ce un asemenea personaj burlesc este invitat cu fast În Anglia? În America? Cred că și aici i s-au oferit distincții dintre cele mai prestigioase, nu?... Christa clatină nemulțumită din cap, Întinde mâna după poșetă, scoate cu mișcări febrile portțigaretul și bricheta și Își aprinde țigara, fără să ia În seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Valiza cu fermoarul rupt o păstrez ca s-o repar. Te așteaptă aici să te Întorci s-o iei”, mi-a spus la plecare. — Doar nu Îți trece prin cap să te mai Întorci acolo! Christa Întinde mâna nervoasă după portțigaret: altă țigară. — Nu se mai Întoarce decât Împreună cu noi! Iar eu voi fi bodyguardul profesorului! Am de gând să iau, Încet-Încet, locul vărului Victor! strigă Antonio. — Nu prea te văd În stare! Mai ales când o să vină nota de platăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
panourile pătate artistic care acopereau podeaua apartamentului său, era dispus și acel „rest“ despre care vorbea ea. Și ce mai resturi! Pantofi cu talpă ortopedică și rochii din lamé, pene de struț și poze din filme, sticle de parfum și portțigarete, insigne de pus la rever și coperte de albume, chitare și tobe din piele de capră, cercuri și plăci Ouija, CD-uri și postere din concerte, bentițe pentru cap și brațe, bețe de tobă și discuri de frisbee. Toate reziduurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
epuizat propriul buget pentru Îmbrăcăminte pe un an Întreg. Purta un parfum greu, pe care Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită, cu ferestrele bine Închise, și ședea pe jumătate Întinsă Într-un șezlong, fumând o țigară turcească dintr-un portțigaret. Theodorei, așezată drept, În cel mai puțin uzat dintre costumele sale taior, cu mâinile Împreunate În poală, Edith Wharton i se păru pe jumătate grande dame, pe jumătate grande courtisane, zvonurile despre neregulile din viața ei particulară cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nimerise numai una. Mirela. Cu care am schimbat impresii, numere de telefon. Și, întrucît în vagon tocmai se stinsese lumina. Dar nu... Voi sînteți niște porci. N-o să mă înțelegeți... - Încearcă, barosane. C-o să facem eforturi... trase un fum, din portțigaretul său din lemn de cireș, Cristi Popescu și-și miji ochii a zeflemea și bună-dispoziție. - Degeaba! N-aveți nici cea mai amărâtă șansă. Voi ați scris poezii numai când erați mici. Și atunci numai d-alea porcoase, cu madam Mița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
A fost atât de aiurea... de ciudat... de parcă era gelos sau ceva de genul ăsta, spuse Lauren. Pot să fumez? — Doar de data asta, zise Thack. Dacă Îmi dai și mie o țigară, să fumez și eu. Lauren Își scoase portțigaretul din poșetuța verde din piele de șopârlă și Îi oferi lui Thack o „platină“. —Divină, zise el, privind țigara și aprinzându-i Întâi lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi, exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai conțineau de multă vreme chibrituri, cărți prea ferfenițite ca să poată fi vîndute la anticariat, vreo două albume de cărți poștale, o serie completă de ilustrații la opera lui Dickens găsite În cutii de țigări, un ibric electric nichelat, un portțigaret lung și trandafiriu, cîteva cutiuțe pentru ace (din lemn sculptat de Benares), o carte poștală cu semnătura doamnei Winston Churchill și un vas plin cu tot felul de monede străine... Arthur Rowe scotoci printre cărți și descoperi, cu strîngere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
schimbat cuvinte cu Daniel Bănulescu, un foarte Înzestrat poet care scrie acum o proză singulară de excepție, merge și vorbește singur la Neptun pe faleză, Paul Vinicius și Doru Mareș (se ivea din cînd În cînd, Învăluit În barbă cu portțigaret) și Angela Martin, care nu venea la cenaclu dar care, potrivit răpăielilor unor tobe apărute la Rancas, a fost primul meu critic avizat. În vreo doi, trei ani am reușit să mă Împrietenesc oarecum cu Radu Sergiu Ruba, un scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
emoția de nedescris înainte de-a o cunoaște, în fine. Plănuisem s-o urăsc. N-am urît-o. Era un lucru viu, frumos și foarte scump. Cu teancurile ei de rochii, de pălării, de lenjerie fină. Fuma Kim mentolat, dintr-un portțigaret de chihlimbar. Gestul era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd n-o văzusem la față. Din cauza lui Iordan, da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
metale prețioase și aliaje ale acestora care au sau nu în componență pietre prețioase, cum ar fi: inelele, brățările, colierele, broșele, cerceii, lanțurile, brelocurile, pandantivele, plachetele, acele de cravată, butonii de manșeta, precum și articolele de uz personal, cum ar fi: portțigaretele, tabacherele, pudrierele, bombonierele, brichetele, ochelarii, ceasurile (carcasa și brățară) sau altele asemenea; 6. obiecte de aurărie sau de argintărie - obiecte din metale prețioase și din aliaje ale acestora, destinate serviciilor de masă, de toaletă, garniturilor de birou, pentru decorațiuni interioare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141924_a_143253]